Pin It

Procesele simultane de reconstructie politica si economica ce au loc pe fondul unei redistribuiri masive a activelor statului au creat un mediu favorabil pentru inflorirea coruptiei administrative si a fenomenelor de 'State Capture'. Exista insa mari diferente de la tara la tara in ceea ce priveste amploarea celor doua tipuri de fenomene. Pentru ca o strategie de politici anticoruptie sa fie eficienta ea trebuie sa se bazeze pe intelegerea cauzelor profunde ale diferitelor manifestari ale coruptiei, si a variatiilor acestora.

Desi sunt imposibil de stabilit cu certitudine interactiunile si liniile de cauzalitate ce produc fluctuatii in functionarea sistemului institutional al flecarei tari in orice moment, este totusi posibila conturarea unor potentiale linii de dezvoltare in timp. Tarile au inceput tranzitia pornind de la conditii initiale foarte diferite - nivel de dezvoltare, mostenirea politica si economica, inzestrarea naturala si sociala, etc. Conditiile initiale au influentat primele optiuni privitoare la organizarea politico-institutionala ulterioara, ca si natura politicilor economice de urmat.

La randul lor, aceste optiuni au afectat posibilele alternative ale cursului tranzitiei. Gradul de 'State Capture' si dimensiunea coruptiei administrative sunt si ele unele din rezultatele cursului tranzitiei, constituind totodata o importanta forta motrice pentru viitoare evolutii. Cu toate acestea, variatiile considerabile ale manifestarilor coruptiei pe zone geografice sau in arii geografice determinate sugereaza faptul ca exista factori critici cum ar fi regimul politic, inovatia in politica, sau viziunea strategica, capabili sa influenteze cursul tranzitiei[1].

Gradul de 'State Capture' de catre sectorul privat este, prin definitie, determinat de gradul de concentrare a puterii economice. Diferentele de organizare economica in diverse tari ar trebui sa aiba impact si asupra potentialului de 'State Capture'. In tarile in care avutia nationala este concentrata masiv in doar cateva structuri economice exista riscul ca interese puternice sa incerce sa preia controlul acestei avutii si sa investeasca o parte din castigurile venite pentru ele ca 'din senin', pentru a-si sustine si intari propria pozitie. Astfel, tarile cu bogate resurse naturale (Azerbaijan, Rusia, Kazakhstan si Turkmenistan), sau tarile bine plasate pe rutele de transport si distributie a acestor resurse (Letonia) sunt candidatii ideali la a deveni state "capturate".

Tarile in tranzitie se deosebesc unele de altele nu doar prin bogatia resurselor lor naturale ci si prin mostenirea institutionala pe care au preluat-o din trecutul lor pre-comunist. Unele din aceste tari au pasit in tranzitie avand sisteme mai bune ale administratiei publice si cu functionari publici mai bine pregatiti. De exemplu, tarile care s-au bucurat de perioade mai lungi de suveranitate, ale caror servicii publice sau de administrare a justitiei au fost mai apropiate de standardele europene, dupa cum

rezulta din Figura 11, au intrat in tranzitie cu o serie de avantaje substantiale.

In tarile carora mostenirea institutionala benefica le-a ajutat sa paseasca in perioada de tranzitie si sa se rupa de sistemul anterior, si in care atat autoritatea statului cat si societatea civila au fost suficient de puternice incat sa promoveze mai multe schimbari, precum si o mai mare responsabilitate in domeniul public, ei bine, in aceste state exista un nivel si un ritm al reformelor politice si economice care au fost capabile sa struneasca unele din excesele coruptiei, in comparatie cu alte tari aflate tot in tranzitie.

In astfel de tari competitia pentru ' State Capture' a fost temperata printr-o competitie politica mai robusta, societatea civila fiind si ea, la randul ei, mai bine pregatita sa intervina pentru limitarea puterii unor interese economice prea intens concentrate. Coruptia administrativa a fost, de asemenea, diminuata printr-un grad mai mare de responsabilitate a actorilor sociali, dar si de institutiile publice mai bine dezvoltate, asociate unei mosteniri istorice mai avantajoase.

Spre deosebire de cele descrise mai sus, tarile care au intrat in tranzitie mentinand mai mult timp continuitatea cu sistemul anterior, si ale caror administratie publica si societate civila au fost mai slabe, au adoptat o cale a reformelor partiale politice si economice, ceea ce a dus la distorsiuni economice generatoare de beneficii pentru un numar restrans de persoane. In acelasi timp, in aceste tari functionarii publici au fost supusi doar unui control minimal al raspunderii fata de societate, ceea ce s-a dovedit a reprezenta un mediu propice pentru 'State Capture' si pentru dezvoltarea coruptiei administrative.

In ceea ce priveste Romania, daca studiile recente o situeaza undeva la mijlocul clasamentelor privind coruptia in Europa Centrala si de Est in ceea ce priveste resurse si mostenirea institutionala, cauzele profunde ale coruptiei constau in acele elemente care de fapt au stat la baza esecurilor reformiste[2]:

  1. Lipsa unei schimbări radicale în plan intelectual, moral a vechilor mentalităti si obiceiuri si încercarea readaptării acestora la cerintele noilor conjuncturi.

Tranzitia intelectuală se constituie ca o premisă si o bază de sprijin pentru toate celelalte componente ale tranzitiei. Tranzitia intelectuală cuprinde mai multe elemente care poate uneori depăsesc întelegerea curentă a cuvântului: obiceiurile, modul de gândire, ideile, opiniile, atitudinile, etc.

  1. Un cadru legislativ incoerent si insuficient, deosebit de permisiv în privinta încercărilor de fraudare si ocolire a căilor normale de evolutie.
  2. Lipsa încrederii în proprietatea privată si avantajele ei, ceea ce a condus la o confuzie intre proprietatea publica si privata.
  3. Problema birocratiei si a neîncrederii în institutiile statului.

In ceea ce priveste perceptia populatiei asupra cauzelor coruptiei, influenta unor conditii generale precum criza morala specifica tranzitiei (37%) si trecutul comunist (31%) sunt vazute ca principalele surse, în timp ce aproape 28% considera coruptia un aspect al traditiei nationale (Fig. 12). Alte cauze (3,4% din total) ar fi saracia si lipsa educatiei (12,5% fiecare) printre factorii generatori de coruptie.

Folosirea banilor, cadourilor, serviciilor sau reiaţilor pentru a influent funcţionarii publici este...

  • nu °tie/ nu răspunde
  • este un produs al trecutului comunist
  • esteocriza morală specifica tranziţiei
  • este un aspect cil traditiei naţionale
  • menţiuni

Pe langa identificarea destul de echilibrata a unor conditii istorice si culturale drept cauze ale fenomenului coruptiei, populatia resimte în proportii diferite actiunea unor factori specifici favorizanti. Este interesant de remarcat ca, atunci cand se refera la responsabilitatea functionarilor, cetatenii tind sa indice mai degraba trasaturi morale sau psihologice (de ex.lacomia), decat aspecte structurale sau institutionale (precum caracterul discretionar al relatiei functionar-cetatean sau salariile insuficiente ale functionarilor).

De cealalta parte, atunci cand se refera la propria responsabilitate, publicul pune pe primul plan lipsa de informare ("oamenii nu cunosc serviciile la care au dreptul"), urmata de
dorinta puternica de a se bucura de un tratament preferential ("oamenii sunt disperati sa obtina favoruri") (vezi Fig. 13).

Cultura reciprocitatii (dorinta de a întoarce un serviciu), desi detine doar o pondere de aproape 48%, ramane totusi un indicator important. La fel ca preferinta pentru factorii psihologici si morali, ea indica gradul redus de formalizare a relaţiei functionar-cetatean, care face ca, în viata cotidiana, aceasta sa fie tratata asemenea unei relatii personale oarecare.

 

[1] Conform raportului Bancii Mondiale

[2] A se vedea Cristian Popescu, Societatea în tranzitie sau societatea în derivă? - eseu