Una dintre cele mai acute probleme ale birocraţiilor mari este reprezentată de controlul politic care formal este unul absolut, dar care în practică este sporadic şi nesigur. Responsabilitatea birocraţilor pentru faptele lor este foarte limitată iar aceasta loveşte în încrederea manifestată de populaţie în aparatul administrativ şi în guvern.
Un număr de soluţii teoretice ar putea fi:
- Să se facă distincţia dintre personalul permanent şi cel ales, dar aceasta s-a dovedit nerealistă datorită procesului de migrare continuă dintre lumea administrativului şi lumea politică. În ţările fost-comuniste această distincţie este aproape imposibilă datorită gradului mare de interactivitate dintre cele două.
- Aplicarea unui sistem asemănător celui suedez unde ministrer mici se ocupă numai de realizarea politicilor şi toate funcţiile operaţionale sunt realizate de un întreg spectru de agenţii. Această teorie este şi ea imposibilă la scara întregii lumi pentru că deşi ministerele fac legile şi agenţiile le aplică, există un sistem aproape nevăzut de coordonare între cele două.
- Un alt element este ideea de birocraţie reprezentativă, perspectiva fiind aceea că o birocraţie trebuie să reprezinte structura şi compoziţia întregii populaţii. Dacă aceasta ar însemna că seniorii birocraţi ar trebui să aibă aceeaşi clasă şi fond educaţional şi să ducă acelaşi stil de viaţă ca un senior manager, condiţia este îndeplinită. Această birocraţie reprezentativă ar fi una conservatoare şi ar susţine puterea politică din societate, existentă la acea dată. Cel mai radical înţeles al birocraţiei reprezentative presupune deschiderea sistemului, inclusiv al celor mai înalte poziţii pentru indivizi din grupuri sociale defavorizate, precum şi din minorităţile etnice existente în acel stat. Reformatorii au încercat în Franţa, Marea Britanie (reformele lui Fulton)dar au eşuat lamentabil datorită accesului slab la educaţie al grupurilor sociale vizate şi a rezistenţei şefilor actuali ai birocraţiei. Un alt sens al acestei birocraţii reprezentative este acela al reprezentării grupului, adică fermierii ar trebui să conducă agenţiile responsabil de acest sector, sau cei interesaţi (clienţii) să conducă agenţiile responsabile de locuinţele sociale care vor produce astfel proiecte acceptate de toţi.
Orice reformă în birocraţie va ridica întrebări asupra valorii şi naturii întregii administraţii. Nevoia de schimbare în politicile administrative este din ce în ce mai apăsătoare odată cu dezvoltarea nemaiîntâlnită a sociatăţii şi apariţia unor probleme de nerezolvat pentru structura actuală a administraţiei.
Aceste reforme vor fi în continuare discutate, dar ele arată dependenţa birocraţiei de politică şi a politicii de birocraţie.
Pentru ca administraţia publică să aibă un rol hotărâtor în viitor, paşii concreţi trebuie făcuţi pentru realizarea unei flexibilităţi reale.