Administrație publică

Nivelul scăzut in ceea ce priveste standardele de prestare a serviciilor şi lipsurile de structură încă neeliminate (lipsuri şi incoerenţe legislative, lipsuri instituţionale şi de comunicare), impun schimbarea, adică reforma, prin eliminarea cauzelor de fond şi construirea unor noi mecanisme, eficiente şi durabile pentru utilizatorii de servicii.

Dintre efectele organizării birocratice în sectorul public, amintim:

• blocarea accesului la informaţia publică la nivelul unor compartimente ale administraţiei şi difuzarea acesteia în mod discriminatoriu, generând din plecare şanse inegale între competitori sau favorizând astfel manipularea opiniei publice;
• promovarea şi menţinerea în funcţii administrative a unor persoane care decid (ilegal şi imoral) în situaţii de conflict acut de interese între afacerile personale şi atribuţiile funcţiei publice deţinute;
• ocolirea sau eliminarea concurenţei pe piaţa serviciilor publice sau în activitatea de valorificare a bunurilor patrimoniale ale unităţilor adminitrativ teritoriale, prin promovarea clientelei politice, profesionale sau de altă natură;
• promovarea de criterii subiective, uşor de manipulat, acolo unde se adoptă totuşi proceduri concurenţiale, (intervenţionismul politic fiind fruntaş în manipularea licitaţiilor pe baza unor astfel de procedee); acest intervenţionism politic nociv este alimentat de reminescenţe ale mentalităţii totalitare, de corupţie şi incompetenţă, trei cauze fundamentale ale stării actuale, ce trăiesc în simbioză;
• impiedicarea accesului pe piaţă a altor concurenţi, prin diferite metode incorecte, între care aplicarea de măsuri (cântare) diferite furnizorilor potenţiali şi beneficiarilor;
• tratamnetul inegal al cetăţenilor prin rezolvarea preferenţială a petiţiilor unora dintre aceştia, prioritatea absolută având cei ce pot pătrunde pe "firul scurt" sau pe "filieră', atitudine puternic favorizatoare a corupţiei;
• menţinerea haosului administrativ şi managerial, lipsa de rigoare în circulaţia, evidenţa şi arhivarea documentelor, putându-se, în aceste condiţii, rezolva mai uşor petiţiile peste rând ale clienţilor preferenţiali sau făcând aşa dificilă evidenţierea pierderilor, ştergând urmele incompetenţei, clientelismului şi corupţiei;
• lipsa mecanismelor de responsabilizare a personalului administrativ;
• lipsa mecanismelor de promovare şi motivare a muncii producătoare de valoare;
• păstrarea relaţiilor administrative, subiective şi ineficiente, între autoritatea locală şi prestatorii de servicii publice şi amânarea sau blocarea introducerii unor relaţii contractuale durabile;
• nerespectarea cerinţelor unor relaţii contractuale eficiente şi echilibrate, acolo unde această relaţie s-a impus;
• lipsa de respect pentru lege, mimarea respectării ei sau chiar nesocotirea acesteia, de regulă prin obţinerea (asigurarea) unei protecţii sus puse ("cupola");

După cum se poate observa, blocarea accesului la informaţie, lipsa concurenţei loiale şi construcţia instituţională confuză şi subiectivă sunt principalele medii în care mentalităţile totalitare, corupţia şi incompetenţa acţionează nestingherite în interesul unor grupuscule profitoare, în contradicţie totală cu interesul general.

Pentru ca o structură ca cea din administraţia publică, care asigură servicii cetăteanului, să funcţioneze, este nevoie de o conducere performantă, dar şi de un personal bine pregătit şi motivat. Astfel, se impune schimbarea atitudinii birocratice cu una de asigurare permanentă a unei înalte calităţi a serviciilor, care se poate realiza prin ridicarea standardelor la nivelul celor europene, pe baza managementului calităţii.

Diminuarea birocraţiei, urmăreşte asigurarea transparenţei activităţii administrative, a publicităţii şi al liberului acces la informaţiile publice aferente serviciilor, eliminarea situaţiilor de conflict de interese pentru aleşi şi funcţionari, organizarea adecvată (performantă) a compartimentelor de strategie, administrare a bugetului şi a birourilor de lucru cu publicul, modificarea procedurilor de avizare prin preluarea sarcinii de obţinere a acestora de către funcţionarii administraţiei, introducerea, în mod sistematic şi obligatoriu a managementului sistemului calităţii după ISO 9000 şi a managementului financiar al centrelor de cost/profit/responsabilitate, promovarea generalizată a competiţiei loiale şi transparenţei la obţinerea unei funcţii, selectarea unui corp de funcţionari publici competent şi onest, în serviciul comunităţii locale, promovarea promotorilor reformelor în administraţie (a agenţilor schimbării).

Avand in vedere amploarea si varietatea retelei de organe ale administratiei publice si complexitatea sarcinilor pe care aceste organe trebuie sa le indeplineasca pentru organizarea executarii si executarea legii si ca administratia publica nu este altceva decat activitatea unor colective organizate de oameni care desfasoara aceasta activitate in raport cu alti oameni, problematica celor care lucreaza in organele administratiei publice si care formeaza personalul acesteia capata o importanta deosebita. Se constata ca organizarea executarii si executarea legilor tarii cu care este abilitata administratia publica, nu se poate realiza daca nu exista oameni capabili, competenti, activi, bine pregatiti si devotati binelui public, care sa fie insarcinati cu punerea in executare a acestora.

Pentru îmbunătăţirea managementului de personal în administraţia publică, apar necesare măsuri precum:

• definirea clară a rolurilor, responsabilităţilor şi relaţiilor dintre instituţii;
• instituirea unui serviciu public profesional şi neutru din punct de vedere politic;
• sitemul de management să se concentreze pe rezultate, intensificându-se eficienţa în furnizarea serviciilor publice;
• restructurarea ierarhiei organizaţionale pentru creşterea performanţelor şi dezvoltarea carierei angajaţilor;
• practicarea unor politici de personal, bazate pe motivarea şi dezvoltarea planului de carieră;
• încurajarea creării unor grupuri profesionale şi a unui sistem de dezvoltare a acestora;
• pregătirea angajaţilor să răspundă la schimbare (managementul schimbării);
• practicarea metodei de lucru cu experţi, colaboratori, pentru unele proiecte şi activităţi specifice;
• practicarea unui sistem de salarizare care să atragă şi să menţină oamenii competenţi;
• creşterea operativităţii în adoptarea decizei; reducerea consturilor adoptării deciziilor administrative;
• conducere participativă, prin obiective; promovarea managementului de proiect;
• identificarea nevoilor de formare; conceperea şi planificarea de programe de pregătire; conceperea de strategii viabile de formare, recrutare şi selecţie a personalului, concordanţă cu activitatea şi politica de afaceri a administraţiei publice.