Dintr-o altă direcție, o analiză profundă a literaturii de specialitate a permis identificarea a patru perspective de definire a administrației publice[1] - politică, legală, managerială, ocupațională, care se oferă ca suport pentru lămurirea sa conceptuală:
Perspectiva politică
- Administrația publică este ceea ce face guvernământul (sau cu alte cuvinte organizația sau activitatea prin care se pun în aplicare deciziile politice).
Abordările clasice, inclusiv modelul birocratic ideal elaborat de către Max Weber consideră că administrația publică (birocrația) trebuie să fie o unealtă la dispoziția celor care formulează deciziile politice. Cu alte cuvinte, administrația publică este activitatea care însumează totalitatea activităților duse la îndeplinire de către cei angajați în sectorul public[2].
- Administrația publică este organizația sau activitatea prin care sunt prestate servicii publice direct sau indirect7 [3].
Cu alte cuvinte, activitățile prin care sunt rezolvate nevoile membrilor comunității pot fi rezolvate de către instituții publice (de exemplu: Primăria are un serviciu propriu de colectare a deșeurilor) sau poate fi oferită unei companii private. Definiția de mai sus are o importantă conotație politică și chiar ideologică. În general partidele care au o orientare de dreapta preferă cea de a doua soluție, în vreme ce în timpul guvernărilor de stânga se constată, de cele mai multe ori, o creștere a implicării autorităților publice în activitatea de prestare a serviciilor publice. Sunt foarte puține situațiile în care autoritățile publice din țările democratice apelează doar la una din cele două soluții.
- Administrația publică este o fază din cadrul ciclului de elaborare și implementare a politicilor publice.[4]
Încercând o definiție, politicile publice reprezintă ansamblul de decizii prin care o anumită autoritate publică abordează o problemă a comunității pe care o deservește. În ciclul politicilor publice includem elaborarea lor (care de regulă revine factorului politic), implementarea lor (atributul funcționarilor, al birocraților), dar și evaluarea impactului acestora (reacția). Conform teoriilor clasice, birocrației îi revine sarcina implementării. Funcționarii publici pot să asume și celelalte două roluri din acest ciclu.
- Administrația publică este organizația sau activitatea prin care se implementează interesul public [5].
Această definiție încearcă să conecteze administrația publică și pe cei care activează în cadrul acesteia de cetățean. Dificultatea cea mai mare în acest caz o reprezintă stabilirea, definirea interesului public.
- Administrația publică este organizația sau activitatea prin care se realizează în mod colectiv ceea ce nu poate fi realizat individual.
Există autori care consideră că instituțiile publice au apărut ca un răspuns la necesitatea de a organiza mari grupuri de oameni pentru atingerea unor scopuri colective. În acest sens putem spune că administrația publică ne ajută să avem, de exemplu, electricitate, apă curentă, canalizare, etc. Ne putem imagina ce ar însemna pentru fiecare dintre noi, dar și pentru comunitate dacă am încerca să ne rezolvăm fiecare pe cont propriu problemele enunțate mai sus. Bineînțeles, pentru unele dintre ele există soluții private, dar există anumite domenii (caracterizate de așa numitele monopoluri naturale) unde serviciul public rămâne unica alternativă. Putem vorbi și de o altă conotație a acestei definiții așa cum rezultă din următorul citat: “un veteran se întoarce din Corea, a urmat o facultate apelând la o bursă de stat, și-a cumpărat o casă cu ajutorul unui împrumut de la Administrația Federală a Locuințelor, a primit curent de la Autoritatea Văii Tenesse, iar mai târziu apă potabilă de la Agenția de Protecție a Mediului, părinții săi au primit îngrijire medicală din partea statului, iar copiii săi au fost sprijiniți de stat să urmeze studiile”[6]. Prin urmare, un om aflat într-o situație dificilă a fost sprijinit de către administrația statului și în acest fel a reușit să își continue viața în condiții mulțumitoare. Sigur este o prezentare mult idealizată, aparținând abordărilor specifice stângii politice.
Perspectiva legală
- Administrația publică este legea în acțiune (sau punerea în aplicare a legii).
Conform acestei abordări activitatea administrației publice este exclusiv o activitate de aplicare a legilor. Aceasta a fost opinia generală în Europa, cu precădere între anii 1870- 1960. Ca urmare au fost elaborate legislații complexe și complicate prin care se încerca reglementarea fiecărui aspect al vieții sociale[7]. În țările anglo-saxone se vorbește de actele administrative ca fiind aplicații practice ale unor legi cu caracter general. Dezvoltarea fără precedent a administrației, ca dimensiuni și complexitate, în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial, precum și impunerea noilor abordări manageriale a dus la abandonarea în mare măsură a acestei concepții, legislația foarte complexă fiind considerată de multe ori o frână sau chiar un lucru dăunător pentru desfășurarea proceselor din administrație. În prezent majoritatea specialiștilor consideră că administrația publică trebuie să fie o activitate prin care sunt rezolvate probleme de interes public, în cadrul reprezentat de legislație, cadru care nu trebuie să fie constrângător.
- Administrația publică reprezintă o activitate de reglementare.
Conform acestei definiții, pentru orice problemă publică nou apărută trebuie emisă o reglementare. La fel ca în cazul precedent, principala slăbiciune a unei astfel de abordări provine din complexitatea și dinamica deosebită a vieții moderne. O soluție valabilă astăzi poate fi ineficientă peste o lună sau un an[8].
- Administrația publică este activitatea sau organizația prin care se manifestă “bunăvoința regilor”.
Este o abordare pe care, din nefericire o întâlnim încă foarte frecvent în administrația românească. Cetățeanul este un administrat care primește anumite servicii pentru că o anumită autoritate are bunăvoința să o facă. Cum spuneam, mulți oficiali încă au această mentalitate: îndeplinind un anumit serviciu nu și-au făcut datoria presupusă de postul ocupat, ci au dat dovadă de mărinimie. Procesul de redistribuție a resurselor, proces de o importanță capitală în orice stat modern, este grav afectat de această concepție care poate fi tradusă astfel: nu primești bani dacă nu ai mijloace pentru a obține bunăvoința “regilor”[9].
- Administrația publică este o “hoție” sau o organizație sau activitate prin care cetățenii sunt furați.
Este o abordare care provine din ideologia liberală radicală (exemplu: anarhiști, libertarieni, etc.), care consideră că statul nu ar trebui să se ocupe decât de protecția cetățenilor, lăsând toate celelalte aspecte în seama pieței și a societății. Ca o consecință, taxele pe care le statul ne impune să le plătim reprezintă de fapt un bun furat.
Perspectiva managerială
- Administrația publică reprezintă funcția executivă a Guvernământului.
Această definiție reprezintă o variantă a celei conform căreia administrația publică este organizația sau activitatea prin care se pun în aplicare deciziile politice. În cadrul managementului există o separare a atribuțiilor, politicienii fiindu-le rezervat rolul de a emite decizii, iar funcționarilor publici rolul de a le pune în aplicare.
- Administrația publică este o specialitate în cadrul managementului.
Deci în cadrul domeniului general reprezentat de management, administrația publică sau managementul public reprezintă o categorie subordonată.
- Administrația publică este artă.
Una din definițiile managementului spune că managementul reprezintă o artă pentru că aceleași reguli sau procedee aplicate de către persoane diferite dau rezultate diferite.
- Administrația publică este știință.
Această definiție o contrazice pe cea dinaintea ei. Este un demers care durează de sute de ani. Mișcarea cameralistă germană a încercat încă din secolul XVII să construiască o știință a administrației publice. Se poate spune că în zilele noastre, cel puțin în statele dezvoltate, administrația publică și-a dobândit statutul de domeniu academic și de profesie.
Perspectiva ocupațională
- Administrația publică este o categorie ocupațională (o profesie).
Așa cum se sugera și prin definiția de mai sus, se încearcă acreditarea ideii că administrația publică reprezintă o profesie distinctă.
- Administrația publică reprezintă idealismul în acțiune.
Foarte mulți specialiști insistă asupra necesității unor calități cum ar fi dedicația față de semenii noștri, față de interesul public, față de instituție și profesie, necesare pentru a profesa în administrația publică.
- Administrația publică este un domeniu academic.
După cum spuneam, sfera administrației s-a impus ca un domeniu academic distinct, care produce cercetări în domeniu, elaborează teorii și pregătește specialiști.
- Administrația publică este un concurs de eseuri.
Este tot o definiție ironică, sugerând faptul că tot ceea ce se întâmplă în cadrul administrației publice nu este decât completarea unor documente.
[1] Radu L., Creța S., Cobârzan B., Apan O., Sisteme administrative comparate - Suport de curs, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, pp. 12-16
[2] Safritz J.M., Russel, E.W., Introducing Public Administration, Pittsburg: Adisson-Wesley Publishing, 1997, p. 6
[3] Ibidem, p. 8
[4] Ibidem, p. 10
[5] Ibidem, p. 11
[6] Ibidem, p. 12
[7] Ibidem, p. 15
[8] Ibidem, p. 15
[9] Ibidem, p. 16