Autoritățile locale își bazează puterile pe legea statului, acestora fiindu-le interzis să- și exercite autoritatea în afara legii.
Autoritățile locale cele mai importante sunt cele ale orașelor (city - cetăți) și comitatelor. În prezent, 3/4% din locuitorii S.U.A. trăiesc în orașe, cele mai mari fiind, de exemplu, Chicago și New York, cu milioane de locuitori.
Există mai multe sisteme de guvernământ municipal. Un prim sistem este acela al cartei speciale. Statul acordă fiecărui oraș o cartă, care îi este proprie și continuă să exercite o anumită supraveghere asupra administrației municipale, sistem practicat în 24 de state.
Un alt sistem este acela al cartei clasificate, legile în acest caz stabilind diferite tipuri de carte, care corespund diferitelor categorii de orașe, după importanță și populație.
- Sistemul de guvernare locală primar-consiliu
Primul sistem funcționează în două variante: cu primar forte sau cu primar slab.
- Prima variantă - a primarului forte
În acest caz, consiliul este puțin numeros, de 2 până la 50 de membri - exemple: Chicago - 50, Philadelphia - 22, New York - 18, Los Angeles - 15 etc.
Alegerile bazate pe acest sistem au loc pe cartiere și mandatul este de 6 ani. Consilierii au salarii. Consiliul exercită putere legislativă municipală, votează bugetul, aprobă principalele numiri de funcționari, însă, în, fața acestuia, se ridică autoritatea primarului.
Primarul, de regulă, nu este membru al adunării, el este independent și posedă mari puteri: este ales pe bază politică, pe o perioadă de doi sau patru, ani și, de fapt, prin autoritate și fermitate desfășoară o activitate executivă.
Primarul, în acest sistem, intervine în problemele pe care le votează consiliul, recomandă adoptarea unora și poate să se opună intrării în vigoare a acelora care îi displac, având drept de veto. El pregătește bugetul, numește înalții funcționari, cu sau fără consimțământul consiliului. Drept urmare, într-un anumit fel, acționează într-un mod asemănător cu președintele statului.
- A doua variantă - a primarului slab.
În acest caz, consiliul numește șefii serviciilor și principalii funcționari municipali și controlează strict administrația. În cazul unor măsuri propuse de primar, acestea pot fi înlăturate, veto-ul lor fiind contracarat de consiliul municipal. În această situație, primarul are numai un rol onorific, sistemul fiind practicat cu deosebire în orașele mici.
- Sistemul de guvernare locală prin comisie
Acest al doilea sistem de guvernare a apărut în 1901 la Glavstone, după un ciclon care a distrus orașul. Ulterior, sistemul s-a extins, fiind completat și modificat în orașul Detroit. În prezent, sistemul de guvernare prin comisie este utilizat de aproximativ 20% dintre orașe, cu deosebire în cele mijlocii. Două orașe mari totuși utilizează acest sistem de guvernare prin comisie - exemple: New Orleans și Saint Paul.
În acest sistem puterea aparține 3-5-7 comisari, care sunt aleși pe doi - patru ani, pe circumscripții, pe baza repartizării nepolitice și pot fi revocați înainte de termen. Comisarii aleși lucrează în colectiv, sub președinția unuia, fiecare dintre aceștia fiind în fruntea unui mare serviciu municipal.
- Sistemul de guvernare locală prin administratorul orașului
Acest al treilea sistem - “city manager system” - a apărut într-un mic oraș, în 1908; s-a extins după primul război mondial. În prezent, 1/5 din orașele americane îl utilizează, dintre care relevăm - exemple: Boston, Cincinatti, Kansas.
În acest sistem, pe lângă administrator, funcționează un consiliu și primarul, însă aceștia nu au putere efectivă: managerul-administrator asigură totalitatea gestiunii, controlează gestiunea, numește funcționarii și agenții, acesta fiind un specialist în administrația municipală.
Sistemul administratorului prezintă multe avantaje, el asigurând o gestiune onestă și economică. Acest sistem prezintă avantajul specialiștilor de profesie, formați în Universități, care au facultăți ce pregătesc administratori municipali. Acești specialiști își încep cariera în orașe mici sau în fruntea unor servicii municipale din orașe mai mari. Totuși, acest sistem prezintă un mare dezavantaj: managerul nu este susținut de un partid, cum este un primar ales, care exercită o anumită acțiune asupra opiniei publice.
Pe lângă sistemul de guvernământ municipal, funcționează și sistemul comitatelor, creat după comitatele engleze. Fiecare stat se adaptează după nevoile sale: unele sunt de o mie de mile pătrate, altele de 20 de mile pătrate, unele de 300 de locuitori, altele de 4 milioane.
Comitatele au personalitate juridică și beneficiază, ca și statul, de imunitate în materie jurisdicțională, afară de responsabilitatea contractuală, unde se aplică dreptul comun. Aceste comitate sunt administrate în mod diferit: unele după sistemul cartei speciale, altele după sistemul cartei opționale, iar altele prin adoptarea unor reguli de guvernare proprii, sub rezerva conformării unor principii generale fixate prin legislația statului.
În comitate este puțin practicată separația puterilor. Adunarea comitatului alege un consiliu și ofițeri: în comitatele mici, cel mult trei membri, în cele mari consiliul fiind mai numeros, de la 15-25 membri sau chiar o sută în comitatele orașelor, mandatul fiind de doi- patru ani.
Exercitarea funcțiilor executive se realizează de ofițeri aleși: auditor, trezorier, asesor, cleric, minister public, șerif, super-intendentul școlilor. Acest sistem de funcționari și ofițeri aleși în fruntea serviciilor de specialitate este analog celui care există în statele federației.
Administrația este asigurată în Statele Unite de un ansamblu de organe, care este destinat să satisfacă nevoile publice. Toate organele administrative sunt instituite pentru a asigura serviciile.