Pin It

În scopul analizei reglementărilor existente în UE privind problematica conflictelor de intere­se, trebuie considerată distincția între:

  1. norme legale obligatorii și
  2. practicile administrative interne și codurile de etică.

Totodată, trebuie făcută delimitarea între:

  1. normele centralizate, de exemplu normele de etică general aplicabile (de exemplu, dreptul penal, legea cu privire la corupție, etc), pen­tru toți titularii de funcții publice (agenții pu­blici, oficialii publici) și
  2. normele și standardele specifice în domeniul conflictelor de interese.

În acest studiu, o altă distincție va fi apli­cată între “densitatea de reglementare” a normelor privind conflictele de interese în statele membre (și instituții) și “alegerea instrumentelor de reglementare”.

“Densitatea de reglementare” reprezintă gradul cantitativ de reglementare a conflictului de interese. De exemplu, în cazul în care un stat membru reglementează toate conflictele de pro­bleme de interese, țara are un grad ridicat de densitate de reglementare.

Noțiunea de “alegerea instrumentelor de re­glementare” se aplică pentru întrebarea - dacă statele membre au adoptat legi și/sau coduri de etică în diferite domenii.

Comparații între țările UE. Toate țările membre ale UE acceptă că gestionarea eficien­tă a conflictelor de interese necesită o politică integratoare, care depinde nu numai de introdu­cerea eficientă a măsurilor punitive, dar, de ase­menea, de instrumentele de „ghidare”, prevenire și gestionare pentru creșterea gradului de con­știentizare. Un comportament corect ar trebui să fie sprijinit de un mediu general etic-favorabil ca­racterizat prin faptul că variabilele sunt interde­pendente. Acest lucru înseamnă, de exemplu, că este mult mai dificil de a promova integrita­tea în cazul în care separarea puterilor între cea executivă și judiciară este neclară, decât într-un sistem cu o repartizare clară a competențelor. De asemenea, relațiile dintre politică și sectorul privat sunt foarte sensibile și reprezintă una din cauzele ce poate declanșa conflicte de intere­se. Cu intensificarea relațiilor contactuale dintre cele două sectoare din cauza tendinței de dez­voltare a parteneriatelor public-privat, conflictele de interese devin tot mai frecvente. Tendința de­clanșată în mod pronunțat în majoritatea țărilor din UE este insistența în depunerea eforturilor pentru obținerea unui grad mai ridicat de trans­parență în ceea ce privește viața privată a titula­rilor de funcții publice. De exemplu, cerințele noi includ obligația de a înregistra locurile de mun­că suplimentare, veniturile sau acțiunile private, sau obligația de a furniza informații despre locu­rile de muncă/activitățile partenerilor lui/ei, care pot fi în conflict cu poziția lui/ei publică.

Există, de asemenea, norme care se referă la acceptarea de cadouri și invitații, în scopul de a preveni influențe exterioare nedorite asupra procesului decizional. Acest lucru poate include o cină oferită de către o firmă privată sau accep­tarea unui cadou, care poate implica o vacanță oferită de către un solicitant într-o procedură de achiziții publice.

Mai mult decât atât, o altă observație este că, cu cât poziția este mai superioară, cu atât mai stricte sunt politicile, reglementările, codurile și transparența cerută. În toate statele membre ale UE, membrilor guvernului li se cere să evite sau să se retragă din activitățile, participările în calitate de membru, interesele financiare sau si­tuațiile care i-ar poziționa în situația de conflict de interese real, potențial sau aparent. În con­secință, sistemele moderne privind conflictele de interese nu se mai bazează doar pe lege, conformitate și sancționarea fărădelegilor. De fapt, ele sunt orientate spre prevenirea produ­cerii conflictelor de interese și încurajarea unui comportament corect, prin măsuri de îndrumare și orientare, cum ar fi instruirea și introducerea unor coduri de conduită.

Prin urmare, toate țările - cu grade diferite - oferă o gamă largă de instrumente în lupta îm­potriva comportamentului lipsit de etică și apari­ția unor conflicte de interese.

Densitatea de reglementare. Statele mem­bre și instituțiile europene diferă considerabil după densitatea de reglementare, dar, de ase­menea, după numărul de conflicte de interese, care nu sunt încă reglementate.

În ciuda diferențelor în detalii, pot fi formu­late unele concluzii generale. Noile state mem­bre au o densitate de reglementare mai mare decât “vechile” state membre ale UE. Letonia și Bulgaria sunt țările cu cea mai mare densi­tate de reglementare în Europa. Pentru a rezu­ma, noile state membre sunt, în general, mai reglementate decât „vechile” statele mem­bre (80,5% vs. 66,5%). Cel mai strict sistem este aplicat în Letonia, unde toate categoriile de conflicte de interese sunt reglementate pen­tru toate instituțiile (100%). Dintre vechile state membre, Portugalia, urmată de Regatul Unit și Spania, au de asemenea sisteme foarte regle­mentate. Țările cu cel mai mic număr de aspecte reglementate în domeniul conflictului de intere­se sunt Austria, Danemarca și Suedia.

Alegerea instrumentelor de reglemen­tare. Situația este la fel de diversă atunci când este analizat nivelul de reglementare în dome­niul instrumentelor juridice. Dacă în unele țări constituția stabilește unele principii etice gene­rale, în alte țări, constituția este “mută” în ceea ce privește problemele etice. În plus, diferite administrații și instituții din statele membre ale UE au emis circulare administrative suplimenta­re, coduri de etică, ghiduri, reguli cu privire la traficul de influență și hărțuire, documente pri­vind avertizarea de integritate (whistle blowing)[2] și ghiduri pentru prevenirea fraudei, abuzului de resurse organizaționale, tranzacțiilor de insider, etc. La acestea trebuie adăugate standardele de bună guvernare, bună administrare, standardele cetățenilor (citizen standards) și standardele pri­vind livrarea serviciilor.

După cum se poate observa în figura de mai jos, utilizarea legilor este forma predomi­nantă de reglementare (60%). Dacă majorita­tea statelor membre au adoptat legi generale anti-corupție sau anti-fraudă (care includ pre­vederi privind conflictele de interese), mai puți­ne state membre au adoptat, legi și reglemen­tări specifice privind conflictele de interese. Mai mult decât atât, doar câteva state membre au adoptat legi generale privind conflictele de in­terese care se aplică pentru toate instituțiile. În schimb, cele mai multe state membre au norme diferite și separate pentru diferite instituții. Ace­lași lucru se poate spune și despre codurile care sunt utilizate în 19% din cazuri. În aproa­pe toate țările, codurile de etică sunt concepute pentru instituții individuale. Rareori (ca în cazul celor “Șapte principii ale vieții publice”, Regatul Unit), ele se aplică la întregul sector guverna­mental. Mai mult decât atât, dacă unele statele membre au sisteme extrem de reglementate, alte țări reglementează numai anumite subiecte specifice. În 21% din cazuri, problemele lega­te de conflictele de interese sunt reglementate atât de legislație, cât și de codurile de conduită/ etică.

O altă distincție poate fi făcută între instru­mentele de reglementare: aici, este important de reținut diferențele dintre majoritatea țărilor care reglementează conflictele de interese prin legi și reglementări generale și/sau specifice sectoriale (și coduri) și Regatul Unit, parțial Țările de Jos și Danemarca, care reglementează conflictele de interese - aproape exclusiv în cazul Regatului Unit, și parțial, în cazul Danemarcei și Țările de Jos - prin intermediul codurilor generale și spe­cifice sectoriale.

Pare a fi o tendință spre o reglementare mai extinsă (în cea mai mare parte prin legi și reglementări), mai multe standarde (mai ales prin coduri), și, de asemenea, spre o regle­mentare a unui număr tot mai mare de conflicte de interese. Dacă această observație este co­rectă, sunt binevenite comparațiile cu Statele Unite. Odată cu adoptarea “Honest Leadership and Open Government Act’, în SUA (care are, probabil, cel mai reglementat sistem din lume), sunt întreprinse eforturi pentru a reglementa în continuare sistemul și mai detaliat. Aceasta se referă la măsurile care vizează reglementarea mai puternică a lobby-lui, normele înăsprite privind primirea de cadouri și “revolving doors policies” și extinderea dezvăluirii publice a acti­vităților de lobby.

Cazul SUA, ridică pentru țările și organizați­ile aflate în procesul de reglementare a proble­maticii privind conflictele de interese întrebarea de cotitură de la care aceste sisteme devin su- pra-reglementate. În ceea ce privește Uniunea Europeană, acest lucru poate fi valabil pentru țări cum ar fi Letonia, Bulgaria, Polonia și Româ­nia. Aceste țări au sisteme puternic reglementa­te privind conflictele de interese care sunt simi­lare cu modelul american (cu excepția zonei de post-angajare). Cu toate acestea, se cunoaște foarte puțin despre experiența de zi cu zi în im­plementarea, gestionarea și impunerea aplicării a diferitelor norme și standarde în practică.

 

[2] eng . whistle blowing - raportarea confidențială a neregulilor la locul de muncă