Administrație publică

Prevenirea conflictelor de interese, a actelor de corupție, consolidarea integrității și înbună- tățirea managementului serviciului public, repre­zintă principalul scop al promovării unor stan­darde etice pentru funcționarii publici.

Codul internațional de conduită pentru funcționarii publici, anexă la Rezoluția nr.51/59 a Adunării generale ONU, din 12 decembrie 1996, este recomandat statelor membre ca un instrument de îndrumare a eforturilor împotriva corupției. El prevede principii (integritate, impar­țialitate, echitate, nediscriminare, etc.) și reguli generale privind conflictul de interese și desca­lificare, declararea averii, acceptarea cadouri­lor sau a altor favori, informația confidențială și activitatea politică. Potrivit art.8, pct.5, din Con­venția ONU împotriva corupției, adoptată la New York, la 31.10.2003, semnată de Republica Mol­dova la 28.09.2004, fiecare stat parte urmează să aplice măsuri și sisteme, conform principiilor fundamentale ale dreptului său intern, care să-i oblige pe agenții publici să declare autorităților competente toate activitățile exterioare, orice ocupație,orice plasamente, orice bunuri și orice dar sau avantaj substanțial din care ar putea re­zulta un conflict de interese cu funcțiile lor de agent public.

Recomandarea nr.R(2000)10 privind co­durile de conduită pentru funcționarii publici, a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei din 11 mai 2000, prevede că funcționarii publici sunt elementul cheie al administrației publice, ce au îndatoriri și obligații specifice, și că trebuie să posede calificările necesare și să dispună de un cadru juridic și material corespunzător pentru a putea să se achite de sarcinile lor într-un mod adecvat. Recomandarea stipulează, de aseme­nea, că instituirea unor mecanisme de adminis­trare eficientă și etică a serviciului public sunt importante pentru prevenirea corupției. Guver­nele statelor membre trebuie să promoveze, sub rezerva legislației naționale și a principiilor admi­nistrației publice, adoptarea codurilor naționale de conduită pentru funcționarii publici bazate pe această Recomandare. Grupul de State contra Corupției (GRECO) monitorizează implementa­rea acestei Recomandări.

Necesitatea elaborării unui Cod de condui­tă a funcționarului public, ca acțiune prioritară în domeniul cadrului legal al administrației publice din Republica Moldova, este stabilită în Strate­gia de reformă a administrației publice centrale, aprobată prin HG nr.1402 din 30.12.2005. La 22 februarie 2008, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat legea nr.25 privind Codul de conduită a funcționarului public, care stabilește anumite standarde profesionale înalte în serviciul public și, totodată, informează cetățenii despre condu­ita pe care trebuie să o aibă funcționarii publici. Potrivit Codului, toți funcționarii publici trebu­ie să respecte în cadrul activității lor mai multe principii cum sunt: legalitatea, imparțialitatea, in­dependența, profesionalismul, loialitatea. Orice încălcare a prezentului Cod constituie o abatere disciplinară care va fi penalizată.

Totodată, menționăm că Legea privind Co­dul de conduită a funcționarului public nu cores­punde în totalitate standardelor internaționale în domeniu, în special, cu prevederile Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, ratificată de Parlamentul Republicii Moldova în 2007, Codu­lui model de conduită pentru agenții publici al Consiliului Europei, aprobat în 2000. Conside­răm că armonizarea acestei Legi cu normele și principiile recunoscute pe plan internațional și crearea unui mecanism eficient de implementa­re a acesteia sunt extrem de importante în vede­rea prevenirii conflictelor de interese și corupției în serviciul public.

Astfel, prevederile Convenției ONU împo­triva corupției și Recomandarea Comitetului de Miniștri (2000)10 privind codurile de conduită pentru agenții publici tratează într-o manieră mai largă și mai complexă atât situația unui con­flict de interese, cât și situațiile care pot favoriza conflictele de interese în administrația publică, cum sunt munca suplimentară, declararea in­tereselor personale, solicitarea sau acceptarea unor cadouri, servicii sau avantaje, incompatibi­litatea funcțiilor, activitatea după încetarea deți­nerii funcției publice etc.

Urmare a celor relatate, considerăm nece­sară formularea unui șir de propuneri legislative privind modificarea și completarea Legii nr.25 din 22 februarie 2008, privind Codul de conduită a funcționarului public, în vederea sporirii efici­enței politicii de prevenire și soluționare a con­flictelor de interese în cadrul autorităților publice. În procesul de elaborare a propunerilor au fost analizate, de asemenea, prevederile codurilor de conduită a funcționarului public din alte sta­te cum sunt: România, Italia, Franța, Federația Rusă, Germania, Letonia etc.

Astfel, propunem completarea capitolului II al Legii privind Codul de conduită a funcționa­rului public nr.25-XVI din 22.02.2008, cu încă 3 principii (vezi 2.4.2) prevăzute, de altfel, de Co­dul de conduită român (Legea nr.7/2004, MO nr.157 din 23.02.2004).

Principiul legalității în conduita funcționaru­lui public urmează a fi completat cu prevederea: “Funcționarul public este obligat să respecte in- compatibilitățile și restricțiile la exercitarea funcți­ei sale, stabilite de lege.” (Decretul Președintelui Federației Ruse nr.885 din 12.08.2002, Principii generale de conduită a funcționarilor publici).

În vederea realizării acțiunilor de modifica­re a Legii privind Codul de conduită a funcțio­narului public și actualizarea codurilor de etică sectoriale prin prisma normelor și a principiilor recunoscute pe plan internațional, stipulate în Strategia națională anticorupție pe anii 2011­2015, aprobată prin HG nr. 154 din 21.07.2011, propunem completarea Codului cu două com­partimente noi: Raportarea și Răspunderea pentru nerespectarea codului.

Raportarea abaterilor de la cod, în opinia noastră, trebuie să fie o obligație a funcționaru­lui public. Considerăm că capitolul Raportarea urmează să cuprindă noi prevederi (vezi Cap. 2.4.2).

Numai cu adoptarea acestor prevederi va fi restabilit caracterul sistemic al Legii privind Co­dul de conduită a funcționarului public și justifi­cate modificările și completările operate recent la cod prin Legea nr.277 din 27.12.2011 cu pri­vire la stabilirea și aplicarea măsurilor de pro­tecție pentru funcționarii publici care informează cu bună credință despre comiterea actelor de corupție și a celor conexe corupției, a faptelor de comportament corupțional, despre nerespec- tarea regulilor privind declararea veniturilor și a proprietății și despre încălcarea obligațiilor lega­le privind conflictul de interese (art.12¹; art.13, alin. (2), lit.e) din prezentul Cod).

Totodată, art.18 din Legea nr.90-XVI din 25.04.2008, cu privire la prevenirea și comba­terea corupției, modificat prin Legea nr.277 din 27.12.2011, stipulează că funcționarul public are dreptul să informeze cu bună credință despre aceste nereguli. Prin urmare, potrivit acestei nor­me, funcționarul public nu este obligat să informe­ze autoritățile competente despre comiterea acte­lor de corupție și a celor conexe corupției, despre nerespectarea reglementărilor privind declararea veniturilor și a proprietății și despre încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese.

Această prevedere contravine Strategiei na­ționale anticorupție pentru anii 2011-2015 care stipulează expres necesitatea modificării Legii privind Codul de conduită a funcționarului pu­blic, inclusiv și prin introducerea obligativității raportării abaterilor de la cod și sancționării ne- raportării, precum și standardelor internaționale în domeniu.

Capitolul Răspunderea pentru nerespec- tarea codului trebuie completat, în opinia noas­tră, cu noi prevederi (vezi Cap. 2.4.2).

Norma despre Conflictul de interese din prezentul Cod urmează să fie modificat din per­spectiva unei abordări mai ample a acesteia. Considerăm că art.12, Conflictul de interese, din Codul de conduită a funcționarului public trebuie să cuprindă următoarele prevederi incluse (vezi Cap. 2.4.2).

Ducând cont de faptul că funcționarul este singurul care poate să știe dacă se află în această situație, există obligația personală:

1. de a fi atent la orice conflict de interese real sau potențial;
2. de a lua măsuri pentru a evita un asemenea conflict;
3. de a informa superiorul său ierarhic despre orice conflict de interese din momentul în care a luat cunoștință de acesta;
4. de a se conforma la orice decizie finală care îi pretinde să se retragă din situația în care se găsește sau să renunțe la avantajul care se află la originea conflictului.

Funcționarul trebuie să declare, dacă are sau nu are un conflict de interese, imediat ce apare presupunerea rezonabilă că anumite sar­cini pe care le exercită vor genera o situație de conflict de interese.

Orice conflict de interese declarat de că­tre un candidat la administrație sau la un nou post în funcția publică trebuie rezolvat înain­te de numire.

Prezentul Cod în capitolul III cuprinde re­glementări privind accesul la informație (art.8), cadouri și avantaje (art.11), domenii importante în exercitarea onestă și corectă a funcției publi­ce, inclusiv în prevenirea conflictului de interese. Totodată, un șir de domenii, nu mai puțin impor­tante decât cele menționate, cum sunt declara­rea veniturilor și proprietăților, munca suplimen­tară, declararea intereselor personale, incom­patibilitatea funcțiilor, activitatea după încetarea deținerii funcției publice, nu sunt reglementate de Codul de conduită a funcționarului public. În această ordine de idei, propunem de a comple­ta Codul de conduită a funcționarului public cu prevederile normative expuse în Capitolul 2.4.2, care urmăresc, în opinia noastră, să asigure creșterea calității serviciului public, o bună admi­nistrare în realizarea interesului public, precum și să contribuie la prevenirea reală a conflictelor de interese, eliminarea birocrației și a faptelor de corupție din administrația publică.