Fiecare cetăţean al unui stat, în conformitate cu normele universale privind drepturile omului, are dreptul la securitate şi protecţie, libertatea conştiinţei, întrunirii şi asocierii, libertatea de exprimare etc.
Conceptul de transparentă decizională vine să susţină colaborarea tot mai strânsă între cetăţeni, pe de-o parte, şi dintre cetăţeni şi instituţiile publice – centrale şi/sau locale, pe de altă parte. Doar aşa deciziile de interes public sunt luate într-un mod cât se poate de deschis şi apropiat cetăţenilor. Transparenţa dă persoanelor interesate posibilitatea de a participa activ la procesul de luare a deciziilor şi garantează legitimitatea instituţiilor publice, sporindu-le răspunderea şi eficacitatea. Dar, mai ales, susţine principiile democraţiei şi contribuie la respectarea drepturilor fundamentale ale omului.[1]
Transparenţa face deosebirea dintre lobby şi traficul de influenţă. Prin transparenţă, instituţiile şi autorităţile europene pot reda încrederea cetăţenilor în Europa şi respectiv în administraţia europeană. Transparenţa în luarea deciziilor întăreşte natura democratică a instututiilor şi încrederea publicului în administraţie. Oamenii trebuie să ştie că ceea ce văd este ceea ce primesc, să poată compara promisiunile cu realitatea. Fără această încredere acordată de către public, instituţiile îşi pierd legitimitatea şi reprezentativitatea.
Iniţiativa de transparentizare a instituţiilor a fost benefică, deoarece asigură o funcţionare corespunzătoare a instituţiilor şi a procesului de luare a deciziilor. Transparentă îi protejează pe decidenţi chiar împotriva propriilor lor tentaţii şi slăbiciuni. Politicienii sunt oameni supuşi tentaţiei, cu Instituţiile locale şi centrale au obligaţia de a-şi orienta activitatea către cetăţean, iar participarea acestuia la luarea deciziilor trebuie să se bazeze pe nediscriminare şi neconditionalitate. Pentru servicii publice administrative de calitate superioară este necesară respectarea modalităţilor de aplicare a principiilor bunei practici prin: aplicarea legii, lipsa discriminării şi tratamentul egal, proporţionalitatea, consecvenţa, obiectivitatea şi imparţialitatea.
Transparenţa este necesară pentru a câştiga încrederea publicului, fără suportul căruia instituţiile politice îşi pierd legitimitatea şi reprezentativitatea. Oamenii trebuie să ştie că ceea ce văd este ceea ce primesc, să poată compara promisiunile cu realitatea.
La nivelul Uniunii Europene, în vara anului 2001 a fost lansată Carta Albă asupra Guvernării Europene, document elaborat de către Comisia Europeană. Pentru asigurarea unei guvernări cât mai democratice, carta propune cinci principii: deschidere, participare, responsabilitate, eficienţă şi coerenţă.
O primă componentă a integrităţii publice o reprezintă transparenţa în desfăşurarea activităţii instituţiilor publice, prin care înţelegem setul de instrumente prin care administraţia (instituţiile şi autorităţile administraţiei publice locale) dă socoteală cetăţenilor/contribuabililor cu privire la activitatea desfăşurată în serviciul acestora. Participarea se regăseşte între aceste principii întrucât de exerciţiul acesteia, de-a lungul întregului proces de elaborare a politicilor comunitare, de la concepţie la implementare, depinde calitatea, relevanţa şi eficienţa politicilor UE, încrederea în rezultatele finale şi în instituţiile pe care le pun în practică.
Legislaţia îmbunătăţită în domeniul accesului la documente, clarificarea componenţei grupurilor de experţi care sfătuiesc instituţiile cu rol decident şi adoptarea Codului de Bune Practici în Administraţie sunt consideraţi paşi buni făcuţi în sensul transparenţei.
Constituţia Europeană pune la dispoziţia instituţiilor, organelor, organismelor şi agenţiilor Uniunii, dar şi a cetăţenilor, un articol (art. I-50, Constituţia Europeană) despre transparenţa procedurilor executate de aceste autorităţi. Primul alineat al acestui articol vorbeşte despre importanţa respectării la cel mai înalt grad a principiului deschiderii, care serveşte la respectarea interesului public în măsura în care limitează slaba administrare şi corupţia.
Deasemenea, acest principiu este esenţial pentru respectarea drepturilor individuale, atunci când furnizează motivele necesare adoptării deciziilor administrative şi, în consecinţă, ajută părţile interesate să-şi exercite dreptul de a solicita recursul.
Şedinţele de examinare şi adoptare a propunerilor legislative, ale Parlamentului European şi ale Consiliului, sunt publice. Persoanele fizice sau juridice cu reşedinţa sau sediul social în unul din statele membre ale Uniunii Europene au dreptul de a avea acces la documentele instituţiilor, organelor, organismelor şi agenţiilor Uniunii, în condiţiile legii, indiferent de forma în care acestea se prezintă.
Ultimul alineat al acestui articol vorbeşte despre obligaţia instituţiilor respective de a stabili în regulamentul lor de procedură dispoziţii speciale privind accesul la documente.
Politica administraţiei publice ar trebui să fie una de deschidere şi transparentă. Numai cazurile de natură excepţională ar trebui ţinute secret şi clasate ca şi confidenţiale, cum ar fi cele legate de securitatea naţională sau alte aspecte similare. De asemenea, datele personale nu trebuie relevate unor terţe părţi.
La 13 decembrie 2007, la Lisabona, membrii U.E. au semnat un tratat, care confirmă, printre altele, principiile egalităţii democratice, democraţiei reprezentative şi democraţiei participative. Acestea sunt consemnate şi în Constituţia Europeană în articolele I-46 şi I-47 şi afirmă că cetăţenii trebuie să se bucure de atenţie egală din partea instituţiilor europene. Acest tratat consolidează democraţia reprezentativă prin acordarea unui rol mai important Parlamentului European şi printr-o mai mare implicare a parlamentelor naţionale şi dezvoltă democraţia participativă prin noi mecanisme de interacţiune între cetăţeni şi instituţii, printre care se numără, de exemplu, iniţiativa cetăţenilor.[2]
[1] M. Hrebenciuc, L. Radulescu, C. Marza, “Transparenta decizionala in Romania anului 2007”, Raport de monitorizare cu privire la aplicarea si respectarea Legii 52/2003, pg. 7
[2] O Europa mai democratica si transparenta, http://europa.eu/lisbon_treaty/glance/democracy/index_ro.htm