Introducere
Procesul decizional în administrația publică locală este un mecanism complex prin care se stabilesc și se implementează acțiuni pentru a răspunde nevoilor și aspirațiilor comunității. Acesta este influențat de o multitudine de factori, de la cadrul legal și politic, până la presiunile sociale și economice.
Noțiuni generale
Decizia este elementul esențial al oricărei activități umane, este un proces al gândirii, ce are ca finalitate atingerea unui scop și selectarea mijloacelor pe care urmează să le utilizeze pentru realizarea acelui scop. În acest sens, se cunoaște că aproape în orice moment omul este pus în fața unui număr, mai mare sau mai mic, de alternative generate fie de mediul extern, fie de mediul intern, activitatea sa fiind determinată de capacitatea de a le compara, evalua și a o alege dintre toate pe cea mai adecvată.
În acest context, putem menționa că decizia este o determinantă, mai ales pentru persoanele care se află în afara sistemului administrației publice și în raport cu care lucrează acest sistem, organizând executa- rea și executând legea cu ajutorul deciziei administrative.
În general, prin conceptul de decizie se înțelege încheierea normală a deliberării într-un act voluntar, iar obiectul său este să opereze alegeri de scopuri și mijloace.
Cât privește decizia administrativă, Corneliu Manda o definește ca pe o manifestare de voință a administrației, premergătoare unei acțiuni sau inacțiuni, prin care se optează pentru o variantă în vederea realizării unui scop [4], deci este un act rațional. În concepția autorului acestei definiții, geneza unei decizii implică următoarele condiții:
- alegerea între mai multe linii de conduită, atât timp cât cel care trebuie să decidă nu și-a exprimat opțiunea pentru una dintre variante, nu se poate vorbi de decizie fiindcă trebuie să aleagă o variantă ca cea mai bună. În ceea ce privește activitatea administrației publice, cadrul său este foarte bine definit de actele normative, ca atare, functionarii publici și autoritățile administrative vor face alegerea dintre mai multe situații de apreciere, numai când au o asemenea opțiune prestabilită legal. În cazul în care legea indică ce acțiuni urmează să întreprindă autoritatea administrației publice, nu mai există loc pentru deliberare, prin urmare, nu putem vorbi de o decizie administrativă, ci doar de o acțiune pur de execuție Astfel, una dintre trăsăturile deciziei administrative este capacitatea de a alege;
- alegerea să fie conștientă, precedată de o deliberare. Intuiția nu poate servi temei pentru o decizie. Prin urmare, deliberarea constituie un proces cognitiv-rațional, de terminat de examinarea acțiunilor care va aduce organul decident spre scopul scontat;
- altă trăsătură este deci existența unui scop;
- alegerea trebuie să conducă la acțiune. Decizia, în cazul acestei condiții, reprezintă actul adoptat după deliberare, care pregătește declanșarea unei acțiuni ce asigură o anumită acțiune. Dacă decizia nu conduce la acțiune, ea este o simplă declarație de intenție. Astfel, putem concluziona că decizia este premergătoare acțiunii.
Numai existența cumulativă a acestor patru elemente ne vorbește despre existența unei decizii, dacă unul lipsește, respectiv, nu putem vorbi despre existența unei decizii administrative.
Antonie lorgovan definește decizia administrativă ca fiind categoria deciziei speciale prin care se determină soluții juridice și nejuridice de organizare a administrației publice prin transpunerea în practică a valorilor în normele politice și actele organizării puterii de stat. Din această definiție putem să deducem următoarele caracteristici:
- decizia presupune cu necesitate existența mai multor variante din care trebuie aleasă una;
- decizia este un act complex, fiind, în esență, concretizarea voinței unui anumit subiect în vederea reglării raporturilor sociale;
- decizia în sine nu trebuie confundată cu procesul decizional, raportul dintre ele fiind de la conținut la formă [2].
O altă definiție cu un conținut mai mult sistemic este dată de Armenia Androniceanu, ea definește decizia administrativă ca un proces complex de alegere a unei variante decizionale din mai multe posibile, în vederea realizării unui obiectiv al administrației publice și care influențează activitatea a, cel puțin, unei alte persoane din sistem, a sistemului în ansamblu lui sau al societății, în general [1].
Din această definiție putem formula următoarele concluzii:
- este rezultatul colaborării dintre mai multe persoane din compartimentele struc- turii administrative atât din interior cât și din exterior;
- volumul mare de informații;
- presupune derularea unui proces în mai multe etape;
- este avizată de una sau mai multe persoane;
- este rezultatul activității mai multor persoane;
- implică responsabilitatea mai multor persoane titulare ale unor funcții publice.
- Analiza noțiunii de decizie ne conduce la ideea că aceasta reprezintă o simbioză, ce se realizează între înțelegere și voință, ca elemente fundamentale.
Problema adoptării deciziilor administrative are un caracter fundamental și esențial nu doar pentru sistemul autorităților administrației publice, dar și în toate domeniile activității umane. Elaborarea și adoptarea deciziilor administrative prezintă un proces care întrunește toate funcțiile managementului: planificarea, organizarea, motivarea și controlul. Studierea acestui subiect are un caracter interdisciplinar, deoarece identificarea modului de a acționa constituie rezultatul unei abordări complexe a unei game largi de aspecte: informațional, economic, psihologic, organizațional, juridic, tehnic etc.
Deciziile adoptate de autoritățile publice determină nu doar calitatea și eficiența proceselor sistemului administrat, dar și posibilitatea asigurării unei dezvoltări durabile.
Eficiența activității funcționarilor publici ține de calitatea deciziilor administrative. Aceasta determină importanța posedării de către fiecare specialist de profil cu cunoștințe teoretice și abilități practice de elaborare a deciziilor administrative. Procesul de elaborare a deciziei administrative în cadrul autorităților administrației publice presupune respectarea unor proceduri tehnico-legale. [5, p. 18]
Specificul adoptării deciziilor administrative la nivel local
Etapele Tipice ale Procesului Decizional
- Identificarea problemei sau a oportunității:
- Recunoașterea unei nevoi nesatisfăcute sau a unei posibilități de îmbunătățire a serviciilor publice.
- Exemple: degradarea infrastructurii, creșterea infracționalității, apariția unor noi tehnologii.
- Colectarea și analiza informațiilor:
- Adunarea de date relevante despre problemă, inclusiv statistici, opinii ale cetățenilor, studii de caz.
- Evaluarea diferitelor alternative de soluționare.
- Formularea obiectivelor:
- Definirea clară și măsurabilă a ceea ce se dorește a fi obținut prin decizie.
- Exemplu: reducerea cu 20% a numărului de accidente rutiere într-un an.
- Evaluarea alternativelor:
- Cântărirea avantajelor și dezavantajelor fiecărei opțiuni.
- Analiza impactului asupra bugetului, a mediului, a comunității.
- Luarea deciziei:
- Alegerea celei mai bune alternative, în funcție de criteriile stabilite.
- Aprobarea deciziei de către organul competent.
- Implementarea deciziei:
- Alocarea resurselor necesare (financiare, umane, materiale).
- Monitorizarea progresului.
- Evaluarea rezultatelor:
- Compararea rezultatelor obținute cu obiectivele inițiale.
- Identificarea lecțiilor învățate pentru viitor.
Factori care Influențează Procesul Decizional
- Cadrul legal și politic: Legislația în vigoare, politicile guvernamentale, autonomia locală.
- Resurse financiare: Bugetul local, posibilitățile de atragere de fonduri externe.
- Interese ale grupurilor de presiune: Asociații, partide politice, companii private.
- Opiniile publicului: Rezultatele sondajelor, participarea la dezbateri publice.
- Experiența și competențele funcționarilor publici: Cunoștințe, abilități, atitudini.
- Contextul socio-economic: Nivelul de dezvoltare, structura demografică, probleme specifice.
Principii ale unui Proces Decizional Eficient
- Transparență: Informarea publicului despre deciziile luate și motivele acestora.
- Participativitate: Implicarea cetățenilor în procesul decizional.
- Eficiență: Utilizarea optimă a resurselor.
- Eficacitate: Atingerea obiectivelor propuse.
- Ecuitate: Tratamentul echitabil al tuturor cetățenilor.
Instrumente pentru Îmbunătățirea Procesului Decizional
- Bugetarea participativă: Implicarea directă a cetățenilor în alocarea bugetului local.
- Consiliile consultative: Platforme de dialog între autorități și cetățeni.
- Sondaje de opinie: Evaluarea opiniilor și preferințelor populației.
- Tehnologiile informației și comunicațiilor: Utilizarea internetului și a rețelelor sociale pentru a facilita comunicarea și participarea.
Concluzii
În final, conchidem că promovarea interesului general şi satisfacerea necesităţilor locuitorilor unei colectivităţi locale este scopul pentru care a fost creată administraţia publică locală. De aceea, aceasta trebuie să manifeste un interes şi o responsabilitate deosebită în a asigura realizarea acestui scop. La acest capitol o însemnătate deosebită prezintă capacitatea autorităţilor locale de a asigura şi desfăşura un proces decizional în conformitate cu legislaţia în vigoare, unde colaborarea şi controlul sunt activităţi menite să deţină un loc de frunte. Inevitabil, în condiţiile implementării reale a descentralizării administrative, administraţia publică locală va i supusă unei reforme complexe, ceea ce constituie astăzi un proces necesar în domeniul respectiv.
Bibliografie
- Androniceanu Armenia. Management public. Editura Economică, București, 1999, p. 126.
- lorgovan A. Tratat de drept administrativ. Editura All Beck, București, 1996, p. 158.
- Manda Corneliu. Științe ale administrației. Editura Lumina Lex, București, 2004, p. 221.
- Platon M. Administraţia publică. Curs de lecţii. Chişinău. Editura Universul, 2008.