Decizia este un proces raţional de alegere a unei direcţii de acţiune dintr-un număr de posibilităţi, în vederea atingerii unui anumit scop. Astfel, se poate afirma că decizia presupune:
- bază de informaţii ample şi certe (sigure);
- un proces raţional (de gândire, de înţelegere);
- obiective (precise, concrete, măsurabile);
- unul sau mai mulţi decidenţi;
- alternative decizionale;
- manifestarea voinţei (opţiunea).
Din observaţiile de mai sus, putem desprinde următoarele:[1]
- autorul deciziei trebuie să se găsească în faţa mai multor comportamente posibile. El trebuie să renunţe la toate posibilităţile în favoarea uneia pe care o consideră ca fiind cea mai bună;
- alegerea trebuie să fie conştient deliberată (deci procesul de gândire);
- alegerea sau manifestarea de voinţă trebuie să vizeze unul sau mai multe obiective, ierarhizate.
- manifestarea de voinţă trebuie să se vizeze finalităţile, efectele, deoarece decizia nu este doar o noţiune teoretică, ci şi practică. Fără această finalizate, întreaga muncă de stabilire a problemei, de pregătire şi luare a deciziei, este lipsită de valoare.
În general, în literatura de specialitate,decizia este definita ca un act esential al conducerii pentru rezolvarea unei probleme date, care se infaptuieste prin alegerea constienta,din mai multe variante de actiune posibile, a aceleia ce permite utilizarea rationala a resurselor umane, materiale, financiare şi informationale în vederea realizarii scopului propus, cu cea mai ridicata eficienta economico-sociala. Particularizand, decizia administrativa reprezinta procesul rational de alegere a unei variante decizionale, din mai multe posibile, în vederea realizarii unui obiectiv al administratiei publice.O decizie trebuie sa cuprinda cel putin patru elemente esentiale:[2]
- Factorii cu impact asupra alegerii unei anumite solutii;
- Selectia uneia din cel putin doua variante de actiune;
- Existenta uneia sau mai multor obiective de realizat;
- Prezenta unuia sau mai multor decidenti.
Profesorul Ioan Alexandru arată că decizia administrativă, pentru a putea asigura eficient, calitativ şi cantitativ îndeplinirea obiectivelor fixate, este necesar să întrunească unele caracteristici:
- În primul rând, decizia trebuie să fie fundamentată ştiinţific, competentă. Numai în situaţia în care, pe de o parte, decizia este adoptată în temeiul unor informaţii reale, autentice, privind starea de fapt internă, precum şi a mediului în care funcţionează, iar, pe de altă parte, există posibilităţi obiective suficiente pentru îndeplinire, aceasta va putea firealizabilă. Dacă decizia nu este argumentată ştiinţific, dacă pentru înfăptuirea ei nu există condiţii, în primul rând cele materiale, evident că nu este realizabilă.
- Decizia trebuie să fie adoptată de către cei în drept, ceea ce presupune ca factorul de decizie să fie împuternicit cu competenţa corespunzătoare prin acte normative. Numai acest lucru imprimă caracterul de obligativitate, autoritatea nu poate prin sine însăşi să emită o decizie obligatorie.
- Decizia trebuie să fie coordonată. Prin stricta coordonare a deciziei, înţelegem acea cerinţă de eficienţă a deciziei referitoare la armonia internă şi externă a acesteia, prin care se asigură concordanţa cu deciziile anterioare luate la toate nivelurile.
- Adoptarea la timp a deciziilor este una din cerinţele caracteristice acestora, cunoscut fiind faptul că atât deciziile premature, cât şi cele tardive, nu pot fi utile, rămânând acte gratuite.
- Decizia administrativă trebuie să aibă flexibilitate, mobilitate şi maleabilitate. Respectând aceste condiţii de eficienţă, decizia administrativă acordă un câmp liber de acţiune, stimulează activitatea creatoare a celor chemaţi să o execute.
- În sfârşit, decizia administrativă trebuie să se caracterizeze prin simplitate, claritate, formă precisă, succesiune logică şi concizie.
Aceste cerinţe de eficienţă sau deciziei administrative un caracter practic, exclud posibilitatea variantelor în aplicare, a pierderii sau denaturării sensului deciziei.
[1] Lect.univ.dr. Dragoş Dincă, op. cit., pag. 5.
[2] V.A.Munteanu, Management Public Local, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2003, pag 29.