Voluntariatul este prea puţin abordat în România în ştiinţele socio-umane (de regulă de către autori din sfera sociologiei, ştiinţelor politice sau a asistenţei sociale), fiind în schimb o problemă de interes major pentru organizaţiile neguvernamentale româneşti, mai ales cele din domeniul social: „una dintre caracteristicile fundamentale ale serviciilor sociale se referă la antrenarea şi implicarea resursei umane în activităţi de voluntariat care să susţină serviciile organizaţiilor / instituţiilor specializate în domeniu”. [1] Multitudinea ONG-urilor active atrag şi utilizează în mod eficient voluntari, fie prin programe proprii de gestionare a acestei categorii de resurse umane, fie prin intermediul centrelor de voluntariat. Cu alte cuvinte, voluntariatul este perceput de către cei care practică şi ca o oportunitate de învăţare . Acest context care favorizează învăţarea continuă este utilizat în România (la fel ca şi în statele cu voluntariat dezvoltat) în mod special de către adulţii tineri (în perioada de formare profesională, în special în cazul studenţilor).
Un asistent social are nevoie de o pregătire temeinică atât pe partea de teorie, cât şi practică în domeniu. În caz contrar, pot apărea consecinţe negative în urma intervenţiilor sale. De asemenea, asistentul social nu poate dobândi statutul de profesionist dacă nu deţine diploma de absolvire a ciclului de licenţă, specializarea Asistenţă Socială din cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială. În cadrul cursurilor, studenţii sunt pregătiţi foarte bine de către specialiştii din domeniu prin teoriile care ,,oferă: definiţii, modele şi abordări referitoare la lumea înconjurătoare, un set de concept, o viziune organizată asupra fenomenelor şi realităţilor înconjurătoare. De altfel, ei sunt pregătiţi să observe, să descrie şi să explice, să controleze situaţiile beneficiarilor lor, anticipează anumite reacţii şi comportamente şi le sunt transmise cunoştinţe de specialitate. Până la transpunerea lor în practică, studenţii trebuie să parcurgă anumite etape, şi anume: aprofundarea cunoştinţelor, analizarea critică a teoriei, experimentarea ei, precum şi interpretarea şi aplicarea acesteia.”[2] Şi cum vor putea parcurge acest traseu, dacă nu prin transpunerea teoriei în practică?
Voluntariatul oferă: oportunităţi de angajare (după cum o să vedem în capitolul care urmează), dezvoltare profesională, dezvoltarea unei largi reţele sociale care este benefică atât pentru domeniul profesional, cât şi personal, îşi satisfac curiozitatea cu privire la domeniu, munca depusă de asistentul social sau la ONG-ul, instituţia în care aleg să-şi desfăşoare stagiul şi îşi dezvoltă stima de sine. De asemenea, reuşesc să realizeze acte de solidaritate, reuşind să ajute grupurile vulnerabile şi îşi satisfac nevoia de a stabili relaţii profesionale.
În plus, majoritatea ONG-urilor se străduiesc în mod activ să-i ajute pe voluntari să-şi dezvolte aptitudinile de încredere în sine și de leadership în cadrul anumitor proiecte, ocupându-se cu organizarea celorlalţi voluntari, respectarea programului, îndeplinirea sarcinilor, etc. De asemenea, voluntarii reuşesc să-şi câştige respectul de sine şi a celorlalţi prin asumarea responsabilităţilor care se dobândeşte prin muncă şi stă la baza practicării voluntariatului.
Comunicarea este un alt element cheie în domeniul asistenţei sociale pe care voluntarii au ocazia să-l dezvolte şi să-l aprofundeze prin intermediul voluntariatului. Deşi, în viaţa de zi cu zi suntem nevoiţi să comunicăm, de cele mai multe ne lovim de anumite bariere: frica de necunoscut, tracul vorbitului în public, frica de eşec, dezinformarea, bariere pe care le putem spulbera în urma interacţiunii cu oamenii cu care suntem nevoiţi să lucrăm. Astfel, sunt acumulate metode şi tehnici de depăşire a acestora pentru că oamenii au nevoie de comunicare, satisfăcându-şi nevoile de socializare, informare, interacţionare.
Un alt plus al voluntariatului este faptul că prin Legea Voluntariatului este recunoscută drept experienţă profesională. De asemenea, înveţi cum să-ţi utilizezi timpul într-un mod eficient şi plăcut şi te conectezi, informându-te corect, la problemele cu care se confruntă comunitatea din care faci parte. Şi cel mai important, ai satisfacţia că ai reuşit să realizezi anumite proiecte sau ai făcut parte din echipa care şi-a lăsat amprenta asupra comunităţii tale şi de acolo începe schimbarea în bine.
Conform Asociaţiei Young Initiative în domeniul asistenţei sociale sunt înregistrate 90 000 de ONG-uri, dintre care 10% din ONG-uri dispar anual şi 51% din ONG-uri au 0 angajaţi. De asemenea, conform cercertărilor lor doar 20% dintre români fac voluntariat. Majoritatea organizaţiilor au implementat şi dezvoltat programe de voluntariat pentru a ajuta oamenii să se dezvolte, să investească în propriile forţe şi să-şi atingă obiectivele.
[1] Gherguţ Alois., , Managementul serviciilor de asistenţă psihopedagogică şi socială. Ghid practic, 2003, Editura Polirom, Iaşi, pagina 120
[2] Doru Buzducea, Aspecte contemporane în Asistenţă Socială, Teoriile specifice în Asistenţă Socială, Iaşi, POLIROM, 2009, pagina 115