Pin It

Conform cercetării ,, Despre măsurarea impactului voluntariatului în România” realizată de către Federaţia Volum în anul 2015, în anii precedenţi, numărul voluntarilor în organizaţie a crecut cu un procentaj de 69%, aceştia desfăşurându-şi activitatea pe o perioada de 1-2 ani. Cei mai mulţi voluntari au vârsta cuprinsă între 19-24 de ani.[1]

            Studiul naţional "Responsabilitatea socială individuală în România" arată că voluntarul român este tânăr, student sau angajat cu studii superioare, motivat de solidaritate (40 %) şi dorinţa de îmbunătăţire a experienţei profesionale (15%), domeniul favorizat  fiind cel al serviciile sociale (25 %).

            Conform Strategiei Naţionale în domeniul politicii de tineret 2014-2020, ,, România se încadrează în grupa ţărilor europene cu cel mai scăzut nivel de implicare în activităţile voluntare (alături de Grecia, Italia, Ungaria, Polonia și Suedia), mai puţin de un tânăr din cinci derulând astfel de activităţi.[2]  29% dintre tineri declară că ar fi dispuși să participe ca voluntari într-o organizaţie neguvernamentală, precum o asociaţie sau o fundaţie.[3] Majoritatea dau un răspuns negativ (53%), iar alţii nu sunt hotărâţi dacă ar fi dispuși să facă acest lucru (16%). Aproape 4 tineri din 5 nu cunosc niciun ONG activ în localitatea proprie în timp ce 5% fac parte dintr-un ONG. Cei mai mulţi tineri cred că principala măsură care ar trebui întreprinsă pentru încurajarea participării tinerilor la activităţi de voluntariat ar fi cea de informare a tinerilor privind posibilităţile de participare (aproape jumătate dintre tineri). “

            Statisticile din 2015, au arătat faptul că ,,în general, angajaţii ONG-urilor sunt tineri. La întrebarea „Cei mai multi dintre angajații organizației dvs. se încadrează în categoria de vârstă: 18-24 ani/ 25-34 ani/ 35-44 ani/ 45-54 ani/ 55-64 ani/ peste 65 ani” adresată în cadrul Barometrului Liderilor ONG (FDSC, 2016), 50,70% dintre organizaţii au răspuns că au angajaţi în grupele de vârstă 25 - 34 ani (27, 5%) şi 35 - 44 ani (23,2%).”[4]

            ,,Datele recente arată o creștere a nivelului de încredere în organizațiile neguvernamentale din România, cu un trend de apropiere de media Uniunii Europene (Fig. 3.1.1.). Astfel, sondajele Eurobarometru din perioada 2001 în 2005 arată o creștere în medie, pentru ansamblul UE, a încrederii de la 56% la 66% în 2005. Cu excepția Bulgariei (32% încredere), statele est europene din UE au niveluri ale încrederii în ONGuri peste media Uniunii (Ungaria 55%, Cehia 63%, Polonia 65% în 2005 sau Estonia 67% date din 2005). În România, trendul a fost aproximativ constant până în 2011, cu valori în jur de 30%, având apoi o creștere până la 51% în datele din 2016.”[5] Motivele pentru care oamenii au încredere în ONG-uri sunt următoarele: promovarea binelui comun, distribuţia profitului nu se realizează între membri.[6]

            Barometrul Liderilor ONG92 conține, la rândul său, informații relevante despre perspectiva pe care organizațiile neguvernamentale o au asupra voluntariatului. Astfel, 47% dintre organizațiile respondente au afirmat că, pe parcursul ultimului an, voluntariatul s-a regăsit între domeniile lor de intervenție. Conform aceleiași surse, 36% dintre organizațiile participante la cercetare, au folosit, în ultimul an (2015) voluntariatul ca instrument în activitatea lor curentă.[7]

            ,,Datele arată că, în ultimii ani, implicarea în activități de voluntariat a cetățenilor a crescut (pentru biserică sau comunitate de la 19% în 2010 la 28 % în 2016; pentru ONG-uri de la 4% în 2010 la 7% în 2016). Această tendință ascendentă poate fi explicată prin efectul concertat al modificărilor legislative – care au clarificat statutul activității de voluntariat – și al campaniilor de promovare derulate de organizațiile active în domeniu. În privința voluntariatului pentru ONG-uri, datele arată, ca și în 2010, că peste 90% dintre cetățeni nu sunt implicați ca voluntari. În acest sens, continuarea campaniilor de încurajare a voluntariatului și de educare a cetățenilor cu privire la beneficiile voluntariatului este cu siguranță importantă. De altfel, nevoia de valorizare și promovare (inclusiv prin exemple) a voluntariatului se remarcă și între măsurile punctate de către liderii ONG ca oportune pentru crearea unui cadru favorabil sectorului neguvernamental.”[8]

            Ca o concluzie a statisticilor prezentate mai sus, voluntariatul poate fi utilizat în mod eficient ca un demers favorabil învăţării continue, pornind atât de la motivaţiile voluntarilor  , cât şi de la un mediu organizaţional caracterizat printr-un grad scăzut de formalism, încurajarea participării şi dezvoltării individuale, cultură organizaţională permisivă etc. Această acţiune social are numeroase efecte benefice la nivel individual şi comunitar, dar care necesită schimbări la nivelul politicilor educaţionale.[9]

 

[1] https://www.slideshare.net/inscomunicare/despre-msurarea-impactului-voluntariatului-n-romnia Link accesat la data 16.05.2017, ora 12:50

[2] Eurobarometrul Tineret în Mișcare 2016

[3] BOPT-2012

[4] Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile România 2017. Sectorul neguvernamental –Profil, tendinţe, provocări- Bucureşti, pagina 46

[5] Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile România 2017. Sectorul neguvernamental –Profil, tendinţe, provocări- Bucureşti, pagina 50

[6] Idem 21

[7] Barometrul Liderilor ONG, FDSC, 2016

[8] Fundaţia pentru dezvoltarea societăţii civile România 2017. Sectorul neguvernamental –Profil, tendinţe, provocări- Bucureşti, pagina 56

[9] Andronic, R.-L., 2009, Comportamentul prosocial şi voluntariat în România postdecembristă. O abordare psihosociologică a programelor de intervenţie (teză de doctorat), Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea din Bucureşti.