Acesteinfluențe tind să fie și mai puternice în cazul organizațieipublice (datorită caracteristicilor specifice) care nu poate finiciodată înțeleasă în lipsa analizei mediului propriu.
Mediul organizației publice (Rainey, 1997) este axat peurmătoarele coordonate principale:
Condiții tehnologice: nivelul de cunoștințe și capacități științifice, de la comunicații și transporturi la agricultură și medicină. Este evident că nivelul de dezvoltare tehnologicăafectează direct și puternic funcționarea organizațiilorpublice.
O administrație care are la dispoziție tehnologiimoderne poate funcționa mult mai bine (este mai bine, spreexemplu, să ai o arhivă accesibilă electronic decât să cauți însacii de la subsolul instituției; este totodată preferabil să dețiirețele de calculatoare care să îți permită o circulație rapidăa informației).
Trebuie însă precizat că acest lucru nu estesuficient și că existența tehnologiei în lipsa resursei umanecapabile să o înțeleagă și utilizeze la capacitatea necesarăeste la fel de importantă.
Condiții legale: legi, reglementări, caracteristici aleinstituțiilor de specialitate etc. Importanța calității cadruluilegal este imensă pentru administrația publică, care estenevoită să își structureze obiectivele și activitatea în funcțiede reglementările legale existente.
Instanțele judecătoreștipot analiza deciziile administrative și suspenda pe cele pecare le consideră a fi în afara legii.
Efectele pe care calitatea justiției le are asupraadministrației publice sunt mari:
- funcționarea defectuoasă a acesteia duce la perpetuarea abuzurilor administrației, corupției, favoritismului și lipsei de responsabilitate a funcționarului față de deciziile proprii care afectează grav drepturile unor persoane (Jreisat, 1997, p. 58).
Pe de altă parte putem observa efecte interesante la cealaltă extremă: restricționarea puternică a activității administrației din partea justiției duce la fenomene de birocratizare excesivă și lipsă de inițiativă.
Condiții politice: caracteristici ale proceselor politice,ale instituțiilor politice, gradul de stabilitate politică etc.
Importanța mediului politic asupra administrațieipublice este evidentă – nu ne putem imagina că un aparatadministrativ poate funcționa eficace într-o țară cu un sistempolitic deficitar, bazat pe instabilitate, corupție, violență,lipsa instituțiilor democratice sau o funcționare defectuoasăa acestora.
Relația politicii cu administrația a făcut obiectul multorcărți și articole de specialitate;
- de la cunoscutul eseu al lui W. Wilson (care a pus problema separării politicii de administrație și selectarea funcționarilor pe criterii de merit și nu pe criterii politice) și
- până la lucrările cele mai recente în domeniul științei administrative aceasta reprezintă o temă de actualitate.
Relația politică-administrație este percepută, în general, pe două planuri.
Primul ar fi cel al unei percepții pozitive.
- Politicienii sunt cei care definesc obiectivele strategice ale administrației, politicile publice care trebuie implementate. Ei sunt îndreptățiți să facă acest lucru pentru că sunt reprezentanții poporului, aleși în funcții publice.
- Totodată politica poate exercita o presiune necesară asupra birocrației, gata oricând să se extindă mai mult decât o cer necesitățile practice.
- Politicienii sunt cei care ar trebui să reamintească administrației rațiunea ei de a exista – servirea intereselor cetățeanului – și să încurajeze promovarea valorilor comunității.
- Întotdeauna reforma administrației este direct și inevitabil legată de voința politică; în lipsa acesteia orice demers de îmbunătățire a funcționării instituțiilor publice este doar un exercițiu de retorică.
Pe de altă parte, cel mai cunoscut planîn relația administrație-politică este cel ce deține conotații negative:
- influența politicii este dezastruoasă și duce la efecte de genul “politizării”, ocupării posturilor publice după fiecare proces electoral pe criterii de apartenență politică (spoilsystem) și nu competență (merit system), corupție, nepotism, favoritism, promovarea intereselor unor grupuri obscure în detrimentul cetățeanului etc.
- W. Wilson atrăgea atenția în 1887 în “The study of public administration” că “problemele administrative nu sunt probleme politice”. Aici apare inevitabil în discuție necesitatea protejării funcționarului în fața presiunilor politice, prin promovarea unor reglementări și instituții specifice.