Administrație publică

Condiții economice:

• Activitatea administrației este condiționată de gradul de dezvoltare economică a societății (prosperitatea, nivelul inflației, taxele, capitalul existent etc.). În mod evident organizațiile publice plasate într-o țară dezvoltată din punct de vedere economic vor avea acces la resurse importante.
• Totodată, o economie competitivă va influența profund atât modul de cheltuire a banilor publici cât și percepția cetățeanului față de ceea ce semnifică un serviciu de calitate; acesta tinde să compare serviciile publice cu cele private și să aibă așteptări mult mai mari în ceea ce privește calitatea.
• Pe de altă parte să nu uităm că administrația publică este un angajator relevant și un furnizor de comenzi și fonduri nu numai pentru organizațiile publice ci și pentru cele private.

Condiții demografice. Acestea se referă în principalla caracteristici ale populației precum vârsta, sexul, rasa,religia, etnia etc. Toate aceste caracteristici pot să aibă unimpact major asupra modului de funcționare și asuprastructurării aparatului administrativ. Să luăm doar douăexemple din România: existența minorității maghiare a făcutca administrația publică să asimileze structuri și modalitățide lucru specifice pentru a răspunde așteptărilor acestui grup;pe de altă parte existența unui număr mare de pensionaria dus la dezvoltarea puternică a instituțiilor administrativespecializate și solicită modalități și abordări noi de servirea acestui segment de populație.

Condiții ecologice: elemente ale mediului, incluzândclima, caracteristicile geografice, poluarea, resursele naturaleetc. Aceste elemente influențează structurarea și funcționarea

aparatului administrativ. Este suficient să amintimaici importanța pe care administrațiile moderne o acordăprotecției mediului.

Condițiile culturale se referă la valori predominante,atitudini, convingeri, cutume, procese de socializare privitoare la elemente precum structura familiei, practici politice,practici religioase etc. Toate aceste elemente sunt asimilate îndiscursul politic la nivelul “mentalităților” și sunt importanteîn funcționarea administrației (Jreisat, 1997, p. 58).

Modulîn care un cetățean român sau suedez se raportează la administrație poate fi diferit; modul în care funcționarul public român sau suedez se raportează la cetățean poate fi de asemenea diferit.

Tradițiile istorice influențează, uneori mai mult decâtne dăm seama, funcționarea administrației moderne.

Diferitelestudii comparative realizate de-a lungul timpului auarătat diferențe interesante în domenii precum percepțiaadministrației, încrederea în autorități, natura puterii, rolulindividului etc.

Atunci când vorbim de organizații publice ne referim la administrația publică (centrală sau locală) și la instituții economice aflate sub controlul statului.

Anumiți autori (Nutley și Osborne,1994) sugerează că organizațiile publicesunt organizații non profit responsabile în fața Parlamentului(de unde le derivă, în ultimă instanță, puterea).

Organizațiilenon guvernamentale (ONG) nu se încadrează în mod direct înaceastă descriere, dar dețin calitatea de organizații non profit,fapt ce le plasează în mare măsură în sfera managementuluipublic.

O altă activitate majoră a sectorului public se referă lastabilirea regulilor și obiectivelor colective (Ranson, Steward,1994) și anume:

• • Identificarea valorilor colective– în spațiul public avem de-a face cu o multitudine de valori. Este imposibil sădefinim obiective unice, acceptate de toată lumea; diferitegrupuri își promovează propriile interese iar deciziile destabilire a unor obiective specifice nu sunt neapărat luatepe o bază rațională ci în funcție de puterea grupului carele promovează.

Evident că ne putem pune aici întrebarea: cine stabilește că aceste obiective sunt mai importante decât altele pentru comunitate?

De ce construcția unui stadion este mai importantă decât amenajarea unui parc?

De ce o municipalitate investește în locuințe sociale și nu în iluminat sau transport local? Teoretic politicienii aleși de către comunitate trebuie să identifice alegerile colective și să facă alegerile potrivite dincolo de interese particulare, pe baza necesităților comunității.

• • Echilibrarea intereselor colective– în managementul publicinteresele diferiților consumatori trebuie echilibrate cucele ale altor persoane interesate și cu cele ale comunitățiica întreg.

Furnizarea unui serviciu public exclusiv în ideea satisfacerii cererilor celor direct vizați poate reprezenta o alegere simplistă (în cazul educației spre exemplu atât părerea părinților cât și cea a elevilor este importantă, dar nu reprezintă singurul factor relevant în alegerea curriculei). Decizia de a furniza servicii publice ține de alegerile colective și exprimă interese, valori, preocupări, comportamente, reprezentări, plasate dincolo de clientul individual.

• • Alegeri exprimând criterii multiple – domeniul public nudispune de criterii clare și bine definite în ceea ce priveștealegerile disponibile. Evaluarea unui serviciu exclusiv pebaza unei valori (satisfacția consumatorului spre exemplu)nu este suficientă; ea trebuie făcută pe baza unor criteriimultiple. Dacă, spre exemplu, evaluarea profesională a unui profesor s-ar face numai pe baza evaluării venite din partea studenților, ar fi aceasta obiectivă? Este posibil ca în acest caz comportamentul profesorului să devină mult mai axat pe populism și mai puțin interesat de exigența profesională.

• • Alegerile colective se bazează pe consimțământul publicului– cu cât alegerile colective se bucură de un sprijin mai largal publicului cu atât ele acumulează o autoritate crescută.Suportul public se câștigă prin alegeri și este întotdeaunalimitat. Alegerile publice nu trebuie să fie doar raționaleci și populare pentru a câștiga suportul comunității; ceidoi termeni nu se exclud dar nici nu se condiționează.

O altă temă preferată de susținătorii organizațiilor publice se referă la imperfecțiunile pieței și imposibilitatea ei de a răspunde unor probleme specifice (Lindblom, 1977; Downs, 1967, Nutley, Osborne, 1994):

• • piața nu este interesată să ofere acele produse care nu furnizează profit sau sunt foarte riscante pentru firmele private. Ce s-ar întâmpla dacă firmele ar considera că nu este profitabil să repare o stradă anume sau să instaleze iluminat public într-o zonă a unui oraș anume? Sau că numărul redus de copii dintr-un sat de munte nu justifică existența unei școli din punctul de vedere al profitului obținut? Anumite domenii sunt prea sensibile pentru a fi lăsate exclusiv la latitudinea pieței și firmelor private (sănătatea, protecția socială etc.).

• • o altă imperfecțiune a pieței se referă la posibilitatea apariției monopolurilor. În cazul în care aceste monopoluri apar și se dezvoltă, statul poate interveni și încerca să le limiteze sau să le înlăture. Ce poate face un cetățean în cazul în care firma lui de cablu deține monopol absolut în zona lui și funcționează foarte prost?

Alternativa de a apela la alte servicii este doar teoretică și cetățeanul este lipsit de apărare: acceptă ce i se oferă sau pierde totul.

• • nu toți cetățenii intră pe piață cu resurse egale și ca atare statul trebuie să încerce să atenueze efectele negative; spre exemplu, care sunt resursele pensionarului român pe piață față de un salariat? Acest lucru se poate regla de stat prin sisteme de taxare diferite, stabilirea nivelului minim al pensiei etc.

• • în anumite situații cetățenii nu dețin competențele necesare pentru a face cele mai bune alegeri pe piață, astfel că este nevoie de stabilirea unor reglementări guvernamentale în domeniu. Aici exemplele sunt numeroase: avertismente referitoare la efectele secundare ale unor medicamente, afișarea nivelului real al creditelor bancare, afișarea consumului electric la aparatura electrocasnică etc.

• • anumite costuri trebuie asumate de indivizi sau firme care nu iau parte direct la activitatea comercială în cauză (externalități). Dacă în urma unor contracte economice nivelul poluării într-un oraș devine ridicat, toată lumea va fi afectată (și va plăti pentru reducerea efectelor poluării), nu doar cei care au produs acest efect. De aceea reglementările guvernamentale referitoare la poluare și responsabilități sunt necesare.

Aceste argumente nu înseamnă că toate serviciile publice trebuie să fie furnizate direct de către organizațiile publice. Ele semnifică însă că organizațiile publice trebuie să reglementeze și să finanțeze aceste servicii, chiar dacă ele sunt contractate unor firme private.

O altă problemă care se leagă direct de rațiunea de a fi a organizațiilor publice se referă la aspecte etice;

• care sunt valorile etice care stau la baza sectorului public?
• Este valoarea etică mult mai importantă în sectorul public decât în cel privat?
• Cine stabilește regulile etice și cum?

În general așteptările “etice” ale publicului față de sectorul public par a fi mai mari decât în cazul celui privat, datorită dimensiunii colective a sarcinilor, reprezentativității și ideii de urmărire a interesului public. Flynn (1990) a prezentat o listă de posibile principii de bază în ceea ce privește valorile sectorului public:

• • construirea unei relații corecte cu cetățeanul, care nu trebuie să se simtă ca fiind o entitate nesemnificativă, lipsită de drepturi;
• • respect dovedit de organizație pentru proprii membri;
• • identificarea clară a așteptărilor publicului/cetățeanului;
• • responsabilitatea față de cetățean și pentru acțiunile inițiate;
• • stabilirea unor limite clare de demarcație între politică și administrație;
• • transferul puterii către cetățean; deși această precizare poate părea a fi lipsită de conținut ea se referă la o problemă reală: de mult prea multe ori individul constată că este complet lipsit de puterea sau de capacitatea de a influența acțiunile administrației publice care, teoretic, nu are altă rațiune de a exista decât servirea interesului cetățeanului și comunității;
• • dreptul la alegeri individuale; servirea comunității nu presupune ignorarea problemelor și trăsăturilor specifice ale fiecărui cetățean. Uneori administrația are tendința de a trata cetățeanul ca un “caz”, un număr sau un dosar și nu ca o ființă cu așteptări și probleme specifice;
• • tratarea egală a cetățenilor; indiferent de statutul social sau economic al individului problema acestuia trebuie tratată similar de către administrația publică.

Discuția referitoare la rațiunea de a exista și rolul organizațiilor publice este departe de a se fi încheiat. Confruntarea dintre partizanii pieței și cei ai intervențiilor statului este prezentă și joacă un rol important în toate tentativele de reformă a administrației. Noile concepte legate de reinventarea guvernământului sau noul management public pun un accent deosebit pe privatizarea sau contractarea unor servicii publice.