Structura administraţie în Olanda este trasată de principiul statului unitar descentralizat. Autorităţile publice sunt organizate pe trei nivele – administraţia destat, administraţia provinciilor şi administraţia municipalităţilor. Autorităţile provinciale sunt subiect al supravegherii statului, însă cu toate acestea, ele se bucurăde o mare libertate. Noile responsabilităţi pentru administraţie sunt introduse, înmajoritatea cazurilor, la nivel local. Pe lângă autorităţile locale, mai există şicorporaţiile profesionale, care din punct de vedere organizatoric sunt la acelaşi nivelcu municipalităţile şi sunt subiectul supravegherii de către autorităţile provinciale şi destat.În 1851 vor fi adoptate legile privind provinciile şi comunele prin care va fireglementată autonomia acestora, ele având un statut asemănător cu cel actual. Actuala Constituţie a Olandei, adoptată în 1983, stabileşte fundamentele autonomiei locale şireglementează şi principiul subsidiarităţii.În Olanda se remarcă tendinţa de fuziune a comunelor, pentru creştereaeficienţei şi eficacităţii administraţiei locale de bază, observându-se astfel că de lanumărul de 1200 de comune câte existau în 1851, astăzi s-a ajuns la 636.[1]
Comuna (neerlandeză gemeente) este cea mai mică diviziune administrativă a Olandei. Mai multe comune formează o provincie.
Comunele au fost creeate de Napoleon, care căuta să unifice diviziunile administrative in Imperiul său. În 1811, fiecare comună olandeză trebuia să aibă un minim de 500 locuitori. În ultimele decenii administrația olandeză a realizat reducerea numărului comunelor printr-o serie de fuziuni, numărul acestora fiind redus până la 441, la 1 ianuarie 2009.
Legea fundamentală (Grondwet) și Codul Comunelor (Gemeentewet) fixează cadrul de funcționare, precum și drepturile și obligațiile administrației.
Fiecare comună este condusă de un consiliu municipal ales prin sufragiu direct odată la 4 ani. Numărul consilierilor (raadsleden) depinde de numărul de locuitori, fiind de minim nouă și de maxim patruzeci și cinci (Amsterdam, Rotterdam, Haga și Utrecht). Ședințele consiliului sunt publice.
Aleșii sunt în general membrii fie ai unei filiale locale a unui partid politic național, fie membrii ai unui partid politic local.
Primarul (burgemeester) este propus de către ministrul de interne și numit de către coroana olandeză prin decret regal, pe o perioadă de șase ani. Primarul prezidează consiliul, fără a face parte însă din acesta. Este asistat de adjuncți (wethouders) numiți de către consiliu. Numărul adjuncților depinde de numărul de locuitori ai comunei.
Există mai multe tipuri de comune în funcșie de numele acestora:
comune formate dintr-un oraș sau sat mai important, ce a dat numele comunei, și o serie de alte localități adiționale; de exemplu: comuna Utrecht, este formată din orașul propriu zis Utrecht și satele De Meern, Haarzuilens, Vleuten.
comune cu nume dublu, ale căror cele mai importante localități sunt cele două care au dat numele comunei;de exemplu: comuna Pijnacker-Nootdorp, este formată din satele Pijnacker și Nootdorp.
comune formate din mai multe localități, dar numele comunei nu este dat de nici una dintre acestea; de exemplu: comuna Smallingerland este formată din orașul Drachten și localitățile limitrofe Boornbergum, De Tike, De Veenhoop, De Wilgen, Drachtstercompagnie, Goëngahuizen, Houtigehage, Kortehemmen, Nijega, Opeinde, Oudega, Rottevalle și Smalle Ee.[2]
[1] Melinda Sasz, Sisteme administrative comparate, suport de curs, univ. din Petrosani, 2008, p. 25
[2] Comunele Olandei http://ro.wikipedia.org/wiki/Comunele_Olandei