Olanda este un stat situat în Europa de Vest, fiind monarhie constituţională, regat ereditar, şi având un regim palamentar conform Constituţiei din 1983. Puterea legislativă este exercitată de regină şi de un parlament bicameral (statele generale). . Membrii celei de-a două camere sunt aleși prin vot direct o dată la patru ani. Senatul, prima cameră are o importanță mai mică. Reprezentanții acesteia sunt aleși indirect de către parlamentele provinciale (care la rândul lor sunt alese direct de asemenea o dată la patru ani). Cele două camere formează adunarea Stărilor Generale. Puterea executivă este exercitată de un cabinet format în urma alegerilor legislative. Capitala : Amsterdam (Capitala constituţional), şi Haga (reşedinţa regală). Suprafaţa: 40,844km pătraţi. Populaţia: 15600.000 locuitori. Diviziuni administrative: 12 provincii, moneda: Euro (moneda veche:gulden), limba oficială: olandeză.
Populaţia şi aşezările: Olandezi, cca. 600.000, imigranţi şi cca.150.000 persoane originare din Surinam, Antilele Olandeze şi Indonezia. Ca şi oraşe principale avem Rotterdam, Utrecht, Eindhoven, Groningen.
Dreptul administrativ olandez a fost iniţial sub influenţă engleză şi ulterior sub influenţa sistemului francez şi german. La începutul sec. XIX a fost stabilită distincţia între dreptul privat şi dreptul Public.
Sec. XX marchează apariţia legislaţiei administrative privind protecţia legală a cetăţeanului împotriva executivului, jurisdicţia fiind exercitată de tribunalele administrative speciale (în materie de taxe şi asigurări sociale).
În 1970 a fost creată o secţie judecătorească a Consiliului de Stat, după model francez, având jurisdicţie în materia contestaţiilor vizând deciziile administrative.
Puterea executivă aparţine reginei şi cabinetului. Premierul şi miniştrii sunt numiţi şi revocaţi prin decret regal.
Structura administraţiei olandeze are în vedere caracterul unitar al statului şi descentralizarea executivului local.
Autorităţile publice sunt constituite în trei nivele, administraţia de stat, cea a provinciilor, precum şi cea municipală.
Consiliul de miniştri este format din premier, care prezidează şedinţele, şi miniştri.
Faţă de executiv operează principiul responsabilităţii colective, dar fiecare ministru răspunde şi personal în faţa parlamentului.
Autorităţile provinciale şi municipale sunt subiect al supravegherii statului, iar un comisar regal supraveghează, la nivelul provinciei, modul de aplicare a directivelor emise de guvern.
Autorităţile locale se bucură de o mare autonomie şi treptat li se atribuie noi şi sporite responsabilităţi, experimentate la acest nivel şi care contribuie, astfel, la dezvoltarea dreptului administrativ.
Adunările provinciale şi consiliile municipale sunt alese pe patru ani, iar primarii sunt numiţi prin decret regal. Tot prin acest act pot fi anulate deciziile organelor locale contrare legii. La nivel local şi provincial anumite impozite revin acestor autorităţi.
Olanda este un stat unitar format din provincii, iar fiecare provincie este compusa dintr-un număr de municipalităţi. Atât provinciile, cât şi municipalităţile se bucura constituţional de legi uniforme, care le conferă un anumit grad de autonomie locală. Particularităţile constau în faptul că o serie de “sarcini” la nivelul municipal sau provincial sunt “sarcini autonome”, iar altele, “sarcini de coguvernare”, sunt impuse de guvernul central. Alte particularităţi derivă din modul cum sunt alese sau numite autorităţile locale şi relaţiile între autoritatea statală, provincie, municipalităţi.
Administraţia fiecărei provincii este îndeplinită de către Consiliul Provincial, ales pe patru ani, Comitetul Executiv Provincial şi de Comisarul Reginei. Provincia este reponsabila pe teritoriul său de infrastructură rutieră, planificare, servicii publice, mediu, ordine publică şi canalizare. Provincia supervizează municipalităţile, în special în probleme financiare şi ale poliţiei municipal. Comitetul Executiv Provincial este format din membri Consiliului Provincial şi conduce Provincia .
“Comisarul Reginei” are un rol important în numirea primarului. El se consultă cu Consiliul municipal şi dintre candidaţii propuşi de acesta nomileaza primarul.
De asemenea, un “administrator – şef” numit de consiliu coordonează serviciile publice ale provinciei şi, în general, aparatul administraţiei propriu-zise a provinciei.
La fel ca şi primăriile, municipalităţile au două categorii de component. În prima categorie sunt
incluse acele component conferite de autonomia locală. A doua categorie o constituie competentele legate de aşa-numita “coguvernare”, relaţionata de legile naţionale, dar şi de regulamentele provincial.
Consiliul Municipal, ales pe patru ani, este organul deliberative, iar primarul şi “alderman”-ul (preşedintele) reprezintă împreună conducerea executive. Preşedintele este ales pe patru ani de
Consiliul municipal dintre membrii săi, iar primarul este numit pe şase ani de către guvernul central. Primarul este automat preşedintele Consiliului, dar nu poate fi demis de Consiliu. Primarul este şeful Poliţiei.
Şeful administraţiei este “secretarul municipiului” şi este numit de Consiliu. El este co-semnatar al actelor emise de Consiliu şi de executive. Secretarul municipiului este responsabil de coordonarea serviciilor municipal şi ale departamentelor administraţiei.