Legislaţia naţională
Constituţia adoptată în aprilie 1997 (prin referendum) constată că Polonia este un stat unitar, iar autoritatea locală asigură descentralizarea autorităţii publice. Rezidenţii legali ai unităţilor diviziunilor teritoriale de bază cuprind o comunitate administrativă locală, iar guvernul local îşi exercită autoritatea publică prin îndeplinirea sarcinilor care îi revin.
Constituţia din 1997 reglementează relaţiile dintre administraţia de stat şi guvernul local. Prim-ministrul, voievozii şi camerele regionale de audit monitorizează autorităţile locale.
Organele autorităţii publice locale care încalcă constituţia sau actele parlamentare pot fi dizolvate la indicaţia prim-ministrului. Autorităţile locale au dreptul de a crea asociaţii şi de a participa în cadrul asociaţiilor internaţionale din comunităţile locale şi regionale, de a coopera cu comunităţile locale şi regionale din alte state.
Capitolul VII din Constituţie, intitulat "Autonomia locală", este dedicat în totalitate acestui subiect, declarând că unitatea de bază a guvernării locale este comuna, pe când Actul privind Autonomia Locală defineşte şi alte unităţi administrative strict locale şi regionale.
Constituţia stabileşte că unităţile administrative locale sunt entităţi juridice şi garantează dreptul lor la proprietate proprie. Sarcinile publice care satisfac necesităţile comunităţii locale sunt atribuite autorităţilor locale. Administraţia de stat, de asemenea, poate să însărcineze autorităţile locale în vederea asumării responsabilităţilor adiţionale. Principalele legi şi acte legislative relevante pentru reforma autonomiei locale sunt prezentate în Anexa 2.
Baza juridică a Comunelor (Gmina). O comună reprezintă o entitate juridică şi poate promulga legea la nivel local. Prim-ministrul exercită monitorizarea activităţilor comunei, pe când Camera Regională de Audit supraveghează activităţile financiare; ambele instituţii au autoritate doar asupra legalităţii deciziilor. Deşi
Constituţia prevede că unitatea de bază a guvernării locale este comuna, Actul privind Autonomia Locală din 1990 permite crearea „unităţilor auxiliare" în cadrul comunei, inclusiv cu consilii de cartier în oraşele mari.
Bazaj uridică a Judeţelor (Powiat). La 1 ianuarie 1999, judeţele au fost introduse ca al doilea nivel administrativ. Un judeţ reprezintă o entitate juridică şi poate promulga legea la nivel local. Prim-ministrul exercită monitorizarea activităţilor administraţiei judeţene, pe când Camera Regională de Audit supraveghează activităţile financiare sau chiar revocă deciziile care contravin legii.
Baza juridică a Voievodatelor (Voivodship). La 1 ianuarie 1999, voievodatele au devenit al treilea nivel al sistemului administrativ local. Adiţional funcţiilor ce rezultă din sarcinile autorităţii locale, voievodatele dispun de alte importante responsabilităţi administrative. în ceea ce priveşte dimensiunea acestora (numărul rezidenţilor şi suprafaţa) voievodatele sunt omoloagele regiunilor din ţările Uniunii Europene.
în conformitate cu Actul privind Autonomia Voievodatelor din 5 iunie 1998, scopul activităţilor voievodatelor nu atentează la independenţa judeţului sau a comunei. Organele guvernării voievodatului nu sunt nici organe de supraveghere a judeţului şi comunei, nici organe de nivel superior în activitatea administrativă. Această distincţie a fost realizată pentru a elimina presiunile opoziţiei asupra nivelului administrativ II al reformei administrative locale. Prevederile privind alegerile în cadrul voievodatelor sunt similare celor din comune şi regiuni.
Un voievodat este o entitate juridică şi poate promulga legea la nivel local. Prim- ministrul şi voievodul supraveghează activităţile administraţiei voievodatului, iar camera de audit - activităţile financiare.
Odată ce voievodatul deţine roluri de nivel central şi local în sistemul politic polonez, un act separat a fost adoptat la 5 iunie 1998 stipulând că administrarea de stat este realizată în cadrul voievodatului de către:
- Voievod;
- Conducătorii instituţiilor administrative de stat subordonate voievodului;
- Organele administrative de stat subordonate departamentelor individuale, precum cele de securitate, finanţe şi afaceri interne;
- Organele de administrare regională, în baza acordurilor încheiate cu administraţia de stat sau în baza legislaţiei în vigoare;
- Conducătorii instituţiilor administrative de stat localizate la nivel de judeţ şi subordonate preşedintelui (stcirostei) judeţului;
- Organe ale altor administraţii locale, în temeiul legislaţiei sau al acordurilor semnate cu administraţia de stat.
Cel mai important în cadrul voievodatului este voievodul, care este numit de către prim-ministru la propunerile ministrului afacerilor interne şi administraţiei publice. Divizarea administrativă între administraţia de stat şi administraţia locală din Polonia este prezentată în tabelul 1.
Statutul capitalei
Prin Actul din 1994 privind Autonomia Locală a Capitalei Varşovia, sistemul de organizare precedent al oraşului compus din şapte sectoare a fost desfiinţat şi înlocuit cu 17 comune, din care una este centrul Varşoviei. Acest aranjament a condus la o confuzie majoră în ceea ce priveşte desemnarea autorităţii. în primul rând, ca şi în restul ţării, consiliile locale sunt selectate prin alegeri directe. în al doilea rând, toate comunele formează o uniune comunală obligatorie condusă de către consiliul din Varşovia, ales, de asemenea, prin vot direct. în al treilea rând, Varşovia este un judeţ urban; un al doilea judeţ cu sediul în Varşovia care cuprinde municipalităţile situate la vestul oraşului, consiliu care este ales prin vot direct. Mai mult decât atât, în conformitate cu actele din 1994 şi 1998, rezidenţii din comuna din centrul Varşoviei aleg consilierii fiecărui sector al oraşului. Structura complicată a capitalei a prezis ca în viitorul apropiat Consiliul Varşoviei va fi desfiinţat şi consiliul judeţean va moşteni competenţele acestuia. Reforma cadrului administrativ în vara anului 1998 a cauzat suprapunerea completă a competenţelor Consiliului Varşovia şi consiliului judeţean.