Pin It

Organele executive

Organele executive sunt reprezentate pe fiecare unitate administrativă în Tabelul 1. Organe executive

GMINA (Comună)

POWIAT (Judeţ)

WOJEWODZTWO (Regiune administrativă locală)

Conducătorul comunei

-          wojt (voit)-în comunele rurale

-           burmistrz (primar)-în comunele urbane sau rural e-urbane

-           prezydent (preşedinte) - (în comunele urbane mari)

din 2002, este ales direct, pe un termen de 4 ani.

Administraţia judeţului

(Zarztţd Powiatu) - 3-5 membri aleşi de Consiliu şi conduşi de Starosta

NOTA: în cazul a 65 de judeţe urbane, rolul autorităţilor poviat-ului este jucat de Consiliul Oraşului şi de preşedintele oraşului.

Administraţia

5

regională (Zarztţd Wojewodztwa) - 3-5 membri aleşi de Sejmik şi conduşi de Marszalek (Mareşal)

Asociaţiile APL

în baza Actului privind Autonomia Locală din 1990, comunelor li se permite crearea unor „unităţi auxiliare" în cadrul acestora. în zonele rurale, o astfel de unitate este numită solectwo (în sat); în oraşele mici, aceasta poate fi "dzielnica" (cartier al oraşului) sau „osiedle" (aşezare a oraşului). Consiliul comunei stabileşte frontierele şi statutul acestor unităţi, precum şi competenţele acestora. Unităţile auxiliare nu sunt entităţi juridice. Cel mai înalt rol îi revine adunării generale a cetăţenilor unităţii (precum satul) şi unitatea este reprezentată de consiliu şi de executivul ales pentru adunare (în cazul solectwo, conducătorul se numeşte soltys). Numărul unităţilor auxiliare dintr-o comună variază de la două până la cincizeci. Din 2009, unităţile auxiliare îşi au propriile bugete, ca parte a bugetelor comunei (gmina) - partea respectivă a bugetului numindu-se Solecki Fund. Suma exactă de bani asupra căreia decid locuitorii Solectwo cum să-i gestioneze se calculează pe bazaformulei anexate la Legea cu privire la Fondul Solecki. Există anumite restricţii cu privire la banii care pot fi cheltuiţi, dar, în general, oricare dintre cheltuielile eligibile ale comunei pot fi finanţate din Fondul Solecki. Fondul Solecki poate fi reprezentat ca o formă a bugetului participativ.

Competenţele pe nivele ale administraţiei locale

Sistemul politic polonez se bazează pe principiul de subsidiaritate. Actul privind Autonomia Locală din 8 martie 1990 stabileşte că jurisdicţia consiliului local se va extinde asupra tuturor problemelor care se încadrează în termenii de referinţă ai municipalităţii, cu excepţia cazului în care legislaţia conţine alte prevederi. Competenţele diferitor nivele (gmina, powiat, wojewodztwo) nu permit abuzarea independenţei altora, acestea nu se subordonează unele faţă de altele. Sarcinile publice pot fi îndeplinite prin cooperarea dintre autorităţile locale. Municipalităţile, uniunile intercomunale şi asociaţiile unităţilor administraţiei locale îşi pot oferi asistenţă reciprocă sau pot oferi asistenţă altor autorităţi locale, inclusiv asistenţă financiară. Sarcinile obligatorii pot fi alocate doar prin acte parlamentare. Administraţia de stat îşi poate transfera o parte din autoritate sau responsabilitate prin legi specifice sau prin acordul reciproc şi trebuie să finanţeze astfel de activităţi în întregime. Administraţiilor locale li se garantează dreptul la proprietate, acestea având personalitate juridică, şi dreptul de a promulga legi la nivel local în anumite domenii.

Sarcini specifice

Comunele (gminy) sunt responsabile de toate aspectele publice de importanţă locală care nu sunt definite în beneficiul altor nivele administrative, dar dacă legea prevede altfel, soluţionarea acestor probleme îi revine municipalităţii. Sarcinile specifice ale gminei se axează pe satisfacerea nevoilor colective ale comunelor în ceea ce priveşte serviciile publice.

Sarcinile specifice includ, în special, următoarele probleme:

  • amenajarea teritorială, managementul proprietăţii, protecţia mediului şi a resurselor naturale, managementul apei;
  • şoselele, străzile, podurile, scuarurile municipale şi gestionarea traficului;
  • furnizarea apei, canalizarea, evacuarea şi tratarea deşeurilor municipale, menţinerea curăţeniei, a ordinii şi a salubrităţii publice, gestionarea depozitului municipal de deşeuri, furnizarea electricităţii, a căldurii şi a gazului;
  • transportul public local;
  • serviciile de sănătate (în principal, tratamentul ambulatoriu);
  • asistenţa socială, inclusiv centrele de asistenţă socială şi azilurile;
  • fondul municipal de locuinţe (inclusiv acordarea autorizaţiilor de construcţie);
  • educaţia publică (şcoala primară şi educaţia preşcolară);
  • cultura, inclusiv librăriile comunale şi alte facilităţi culturale;
  • cultura fizică şi turismul, inclusiv zonele de recreere şi facilităţile pentru sport;
  • pieţele şi halele comerciale;
  • spaţiile verzi comunale şi copacii;
  • cimitirele municipale;
  • ordinea şi siguranţa publică (inclusiv poliţia municipală), protecţia împotriva incendiilor şi a inundaţiilor;
  • menţinerea facilităţilor publice comunale şi întreţinerea edificiilor;
  • politica familiei, inclusiv protecţia (socială, medicală şi legală) femeilor însărcinate;
  • susţinerea şi promovarea ideii autonomiei locale;
  • promovarea comunităţii;
  • cooperarea cu ONG-urile;
  • cooperarea cu comunităţile locale şi regionale din alte ţări.

Judeţele (powiaty). Autonomia poviat-ului este responsabilă de problemele locale care nu le pot reveni gminelor. Judeţul este destul de vast pentru a întreţine în mod eficient instituţiile publice din viaţa de zi cu zi (şcolile secundare, spitalele, poliţia judeţului şi staţiile de pompieri, inspectoratele sanitare şi oficiile fiscale etc.).

Sarcinile judeţelor includ, în special:

  • educaţia publică (educaţia secundară, care cuprinde şcolile generale, vocaţionale şi şcolile speciale);
  • promovarea şi protecţia sănătăţii (inclusiv managementul spitalelor judeţene, controlul şi organizarea serviciilor medicale);
  • asistenţa socială (inclusiv asistenţa oferită persoanelor fără domiciliu, administrarea orfelinatelor etc.);
  • politica pro-familie;
  • sprijinirea persoanelor cu dizabilităţi;
  • transportul public şi şoselele publice (de importanţă judeţeană);
  • protecţia culturii şi a patrimoniului cultural;
  • cultura fizică şi turismul;
  • geodezia, cartografia şi cadastrul;
  • gestionarea imobilelor;
  • gestionarea arhitecturii şi a construcţiilor;
  • managementul apei;
  • protecţia mediului şi a resurselor naturale;
  • agricultura, silvicultura şi pescuitul intern;
  • ordinea publică şi securitatea cetăţenilor;
  • protecţia împotriva inundaţiilor, prevenirea incendiilor şi a altor fenomene care constituie o ameninţare pentru sănătatea umană şi pentru mediu;
  • combaterea şomajului şi stimularea pieţei forţei de muncă;
  • protecţia consumatorului;
  • întreţinerea edificiilor administrative judeţene şi de utilitate publică;
  • apărarea (protecţia civilă);
  • promovarea ţării;
  • cooperarea cu ONG-urile;
  • îndeplinirea sarcinilor de servicii judeţene, inspecţii şi gărzi.

Voievodatele autonome (regiunile, wojewodztwaj, conform legislaţiei, sunt responsabile de toate problemele de importanţă regională. Voievodatul este responsabil de programele de politici de dezvoltare regională, al căror prim scop este să asigure utilizarea cea mai bună a capitalului uman şi material al ţării. Sarcinile autonomiei voievodatului se axează pe trei mari domenii: dezvoltarea economică, unele servicii publice regionale şi cooperarea internaţională.

Sarcinile specifice ale voievodatului cuprind, în special:

  • educaţia publică, inclusiv educaţia superioară;
  • promovarea şi protecţia sănătăţii (inclusiv gestionarea spitalelor regionale);
  • cultura (inclusiv facilităţile culturale regionale);
  • bunăstarea socială;
  • politica familiei;
  • modernizarea spaţiilor rurale;
  • planificarea spaţială;
  • protecţia mediului;
  • managementul apei, inclusiv protecţia împotriva inundaţiilor;
  • transportul public şi şoselele publice;
  • cultura fizică şi turismul;
  • protejarea drepturilor consumatorului;
  • apărarea;
  • siguranţa publică;
  • combaterea şomajului şi stimularea pieţei muncii.

Sarcini delegate

Statul deleagă sarcini autonomiilor locale, în general:

  1. prin lege (obligatorii);
  2. prin acorduri (opţionale).

Sarcinile delegate comunei (gmina) prin lege includ:

  • starea civilă (de exemplu, înregistrarea stării civile, emiterea unei decizii cu privire la prenume şi nume);
  • sarcini în domeniul înregistrării civile (inclusiv evenimentele de înregistrare);
  • sarcini cu privire la apărarea naţională (inclusiv ţinerea unui registru al pre- recruţilor, organizarea exerciţiilor de apărare şi a instruirilor, planificarea şi pregătirea asistenţei medicale necesare în cazul apărării, menţinerea controlului asupra unităţilor subordonate etc.);
  • protecţia civilă (inclusiv pregătirea şi actualizarea planurilor de protecţie civilă, a planului cu privire la protejarea monumentelor, a planurilor de evacuare, crearea formaţiunilor de protecţie civilă şi furnizarea echipamentului, a mijloacelor tehnice, a uniformelor, organizarea exerciţiilor, a instruirii formaţiunilor de protecţie civilă şi a populaţiei în domeniul apărării comune etc.); '
  • primirea solicitărilor şi eliberarea buletinelor de identitate;
  • asistenţă pentru veterani şi alţi beneficiari aflaţi în condiţii materiale dificile;
  • selecţia judecătorilor laici pentru curţile districtelor;
  • înregistrarea activităţilor economice;
  • autorizarea vânzărilor de băuturi alcoolice;
  • furnizarea serviciilor pentru persoanele cu dizabilităţi mintale;
  • organizarea procedurilor pentru întrunirile publice;
  • sarcinile alocate municipalităţii pentru organizarea şi desfăşurarea recensămintelor agricole;
  • acordarea licenţelor pentru transportul în regim de taxi, emiterea permiselor pentru mijloacele de transport în comun din cadrul municipalităţii;
  • pregătirea şi actualizarea registrelor elective, gestionarea şi executarea sarci­nilor care ţin de organizarea şi desfăşurarea alegerilor sau referendumurilor;
  • altele

Sarcinile delegate judeţului (powiat) prin lege includ:

  • gestionarea patrimoniului Trezoreriei de Stat, acordarea compensaţiilor pentru proprietăţile naţionalizate în vederea construcţiei drumurilor publice şi căilor ferate; reglementarea statutului legal al bunurilor imobiliare;
  • colectarea, gestionarea, actualizarea şi distribuirea repertoriilor geodezice şi cartografice pentru districte şi ţară;
  • protejarea mediului şi a agriculturii (inclusiv organizarea procedurilor de alipire a terenurilor şi de schimbare a terenului, recuperarea şi protejarea terenurilor agricole, emiterea deciziilor de declarare a pădurilor protejate sau de modificare a acestui statut, emiterea deciziilor cu privire la transformarea unei păduri în teren agricol, aprobarea proiectelor geologice, decizii în cadrul legislaţiei apei);
  • apărarea naţională;
  • protecţia civilă;
  • sarcini în domeniul economiei şi transporturilor (inclusiv ţinerea unui registru al companiilor care gestionează centre de instruire a şoferilor, ţinerea unui registru al antreprenorilor angajaţi în verificarea vehiculelor şi controlul staţiilor de verificare a vehiculelor, emiterea permiselor pentru operaţiunile de transport rutier etc.);
  • altele.

Sarcinile delegate regiunilor autonome (wojewodztwo samorzqdowe) prin lege includ:

  • anumite sarcini de apărare naţională (de importanţă regională);
  • anumite probleme sociale (inclusiv susţinerea asociaţiilor de veterani);
  • sarcini în probleme de geodezie şi cartografie (inclusiv urmărirea schimbărilor în utilizarea terenurilor şi în clasificarea lor);
  • emiterea permiselor pentru comerţul angro cu băuturi alcoolice care conţin mai mult de 18% alcool;
  • anumite sarcini în problemele de transport (controlul examinărilor medicale, emiterea permiselor pentru examinatorii auto şi supravegherea examenelor de stat);
  • înregistrarea grupurilor de producători agricoli şi controlul acestor grupuri;
  • anumite sarcini în cadrul legislaţiei apei (inclusiv exercitarea drepturilor de proprietate în raport cu apele publice administrate de Trezoreria de Stat, menţinerea evidenţei cu privire la ape, gestionarea resurselor de apă şi a terenurilor recuperate);
  • un număr de sarcini în domeniul protecţiei mediului (inclusiv generarea şi depozitarea substanţelor nocive etc.);
  • sarcini care ţin de turism (precum ţinerea unui registru al operatorilor turistici şi al agenţiilor de turism şi verificarea antreprenorilor din domeniul dat; organizarea certificării calităţii hotelurilor conform sistemului existent, înregistrarea şi controlul acestora).