Nivele ale administraţiei publice locale
Discuţiile cu privire la necesitatea unei reforme administrative în Letonia au apărut imediat după independenţă. Conceptul Reformei Administraţiei Locale a fost adoptat de către Guvern în 1993, iar Legea Reformei administrativ-teritoriale a intrat în vigoare în anul 1998.
Legea stipula că scopul reformei administrativ-teritoriale este să stabilească teritorii administrative capabile de dezvoltare economică, cu administraţii teritoriale locale care să asigure servicii de bună calitate pentru cetăţeni. Legea a fost amendată la 22 septembrie 2005, stabilind că reforma administrativ-teritorială va fi implementată până la alegerile locale din anul 2009.
Organizarea teritorială a fost modificată începând cu 1 iulie 2009. Reforma prevedea trecerea de la sistemul administrativ pe două nivele la o administraţie publică locală cu un singur nivel.
Până la reforma din 2009, numărul total al administraţiilor locale a fost de 548 şi acesta cuprindea 26 de raioane, 7 oraşe republicane, 50 de oraşe mici, 424 de administraţii rurale (în letonă: pagasti) şi 41 de municipalităţi reformate (în letonă: novadi). Administraţiile locale de nivelul întâi cuprindeau oraşele republicane, oraşele mici, pagasti şi novadi (522 administraţii în total), nivelul doi (nivelul raional) fiind format din 26 de raioane şi oraşe republicane. Şapte oraşe republicane făceau parte din ambele nivele ale sistemului administrativ, deoarece exercitau funcţii atât de nivelul întâi, cât şi de nivelul doi. Administraţiile locale de nivelul întâi nu erau subordonate administraţiilor raionale. Până la reformă, populaţia medie a unei administraţii locale a fost de 4.26 mii, iar în cel mai mic municipiu numărul locuitorilor era de 251. în mai mult de o treime din administraţiile publice locale numărul populaţiei nu depăşea o mie de locuitori.
După reforma administrativ-teritorială din anul 2009, a fost creat un sistem administrativ cu un singur nivel, care cuprinde 110 municipalităţi (în letonă: novacii) şi 9 oraşe republicane (republikas pilsetas) cu propria administraţie şi consiliu local. Ca urmare a reformei, nu mai există diviziunea teritoriului în localităţi urbane şi rurale.
Oraşele republicane ale Letoniei sunt: Daugavpils, Jekabpils, Jelgava, Jurmala, Liepăja, Rezekne, Riga, Valmiera şi Ventspils.
Conform Legii cu privire la teritoriile administrative şi zonele populate, oraşele republicane au următoarele caracteristici: sunt teritorii cu cel puţin 25 mii locuitori permanenţi, cu activitate comercială bine dezvoltată, transport şi utilităţi, infrastructură socială şi instituţii culturale semnificative.
Pentru novadi (municipalităţi), au fost stabilite următoarele criterii: acestea trebuie să aibă cel puţin 4000 de locuitori permanenţi, să fie un teritoriu urban- rural sau rural cu zone populate aflate la o distanţă de cel mult 50 km faţă de centrul administrativ şi cu o infrastructură care să permită deplasarea în centrul administrativ. La începutul anului 2011 erau înregistrate 119 administraţii locale, cu o populaţie medie de 18.7 mii, cu 0.4 mii mai puţin decât în anul anterior.
Nivelul raional a fost desfiinţat în cadrul reformei administrativ-teritoriale. Reorganizarea raioanelor a fost reglementată prin Legea reorganizării administraţiilor raionale (19.06.2008). Conform acesteia, fiecare raion a pregătit şi a aprobat un plan de reorganizare care prevedea transferul tuturor instituţiilor, proprietăţilor, resurselor financiare, drepturilor şi responsabilităţilor către noile administraţii locale şi regiuni. Planurile date prezentau obiectul transmis (instituţia, proprietatea, proiectul etc.), administraţia locală şi stabileau data transferului.
Riga este cea mai mare administraţie locală din Letonia, cu o suprafaţă de 307.17 km2, şi este oraşul de reşedinţă pentru mai mult de o treime din populaţia ţării (703.6 mii locuitori în 2011). Din punctul de vedere al numărului de locuitori, capitala este urmată de Daugavpils şi Liepaja, cu 102.5 şi respectiv 83.4 mii rezidenţi. La începutul anului 2011, celelalte oraşe republicane aveau între 26.3 şi 64.5 mii locuitori.
Chiar şi după reformă există încă diferenţe importante între administraţii. Cele mai mici au mai puţin de 1400 locuitori, 3 administraţii locale au sub 2 mii de locuitori, iar 36 administraţii locale au 2-5 mii de locuitori.