Pilonul acestei doctrine îl constituie ideea diviziunii profunde a muncii. Spre deosebire de Max Weber care punea accentul pe meritele birocraţiei, autorul teoriei organizării ştiinţifice a muncii, Frederic Winslow Taylor (1856-1915) a relevat semnificaţia primordială a specializării, a diviziunii misiunilor ca element indispensabil al întreprinderii.
Viziunea tayloristă asupra întreprinderii a apărut în realităţile de la finele sec. XIX - începutul sec. XX, cînd mii de oameni se precipitau la uzine şi fabrici. Maj oritatea lor veneau din mediul rural, mult mai anevoios şi mult mai lipsit de resurse şi de autonomie personală. întreprinderea industrială simboliza pentru ei libertatea individuală, salariul stabil, bunăstarea. Neavînd calificarea suficientă, ei au implantat în practica industrială curentă o productivitate a muncii pe potriva propriilor deprinderi şi priceperi.
Taylor a fost primul care a pus la îndoială oportunitatea experienţei acumulate ca factor de organizare a muncii. Efectuînd numeroase măsurări ale operaţiilor de muncă, el a obţinut rezultate uluitoare. Astfel, studiind procesul de încărcare a cărbunelui la uzina metalurgică unde a activat el însuşi în calitate de inginer, Taylor a constatat că greutatea medie de cărbune ridicată cu lopata oscila între 7-10 kilograme. în consecinţă, el a propus să fie elaborate 15 tipuri de lopeţi pentru diferite materiale. Fiecare muncitor a primit instrucţiile necesare de utilizare a lor. Mai tîrziu, 140 de oameni executau munca înfăptuită altădată de 600 de salariaţi. în aceeaşi manieră el a raţionalizat şi executarea multor altor operaţii. în toate cazurile Taylor proceda la atomizarea operaţiilor de muncă, la măsurarea lor în scopul optimizării timpului şi a tehnicii de executare. Operaţia în întregime era cuantumizată în baza sumei de date obţinute în timpul dimensionării fiecărei porţiuni.
Sinteza măsurărilor efectuate a fost prezentată de el în 1911 în lucrarea "Dirijarea ştiinţifică". Deşi, după cum scrie Antonio Lucas Marin, ea poate fi calificată drept ştiinţifică cu greu, studiul în cauză a pus temelii trainice pentru înţelegerea raţională a relaţiilor apărute în mediul întreprinderilor industriale de la începutul sec. al XX-lea (Lucas, 1995: 48).
Iniţiativa în sistemul de producţie, conform teoriei lui Taylor, îi revine managerului care stabileşte sarcinile şi modul lor de îndeplinire. Responsabilităţile acestuia sînt grupate în patru categorii:
- elaborarea unei ştiinţe de executare a fiecărei operaţii de muncă care să substituie vechiul mod empiric;
- selectarea ştiinţifică a muncitorilor şi instruirea lor în conformitate cu normele şi cu tehnologiile elaborate;
- verificarea respectării de către muncitori a principiilor ştiinţifice întocmite;
- divizarea muncii şi a responsabilităţilor (Taylor, 1987: 149).
Taylor a arătat că la baza unei întreprinderi trebuie puse trei principii:
- separarea absolută a programării muncii şi a executării ei;
- reglementarea timpului obiectiv necesar pentru executarea sarcinii;
- determinarea unui sistem de remunerare care să favorizeze atingerea randamentului considerat necesar (Taylor, 1986: 113).
În practică aceasta însemna stabilirea tehnicilor de selectare a personalului, de cronometrare a operaţiilor de muncă şi de evaluare a posturilor de muncă.Omul, în viziunea lui Taylor, este ghidat doar de stimulenţii economici. De aceea el 1-a tratat drept "homo economicus", ca o anexă la maşină. Alţi factori ce determină conduita umana au fost ignoraţi de Taylor.
Taylorismul a avut o largă aplicare impulsionînd productivitatea muncii, în acelaşi timp, el a fost supus criticii pentru preocuparea excesivă de aspectele economice ale întreprinderii şi dezumanizarea acesteia. Sindicatele au apreciat practica dată drept intensificarea exploatării. Ele au condamnat excluderea factorilor extraeconomici din registrul de principii de organizare a muncii, precum şi interpretarea omului în calitate de anexă a maşinii.
Teoria lui Taylor, examinată prin filiera instituţionalizării, a marcat un jalon important în socializarea verigii executive a întreprinderii de toate tipurile, a dezvăluit unul dintre mecanismele posibile de relaţionare a sectoarelor şi angajaţilor în cîmpul muncii.