Exponentul acestei teorii, Henry Fayol (1841-1925) în studiul "Administrarea industrială şi generală" (1916) a stăruit asupra raţionalizării procesului de gestionare şi de sistematizare a experienţei antreprenorilor.
Organizaţia formală, în opinia lui Fayol, e "organizaţia propusă, planificată şi materializată pentru dirijare" (1987: 19). Pornind de la această teză, el, spre deosebire de Taylor care a examinat organizaţia prin filierea executorului, a pus accentul pe gestiune. Potrivit lui, organizaţia formală urmează să se călăuzească de cîteva principii:
- ierarhia strictă (autoritatea şi responsabilitatea sînt eşalonate în cadrul întreprinderii);
- unitatea dispoziţiilor (vectorul lor e de sus în jos, fiecare dispoziţie rezultă din ordonanţele superiorilor);
- autoritatea limitată (fiecare conducător dispune de o putere limitată. în condiţii normale el acţionează în perimetrul prerogativelor sale. în cele atipice şeful se consultă cu superiorii);
- aria distinctă de control (conducătorul are în grij ă un număr restrîns de subalterni activitatea cărora este vegheată) (Fayol, 1987: 24).
Henry Fayol, alături de americanul F. W. Mooney şi englezul Lyn dall Urwick, preocupaţi de problematica gestiunii, scrie Gareth Morgan, vedeau managementul în planificare, organizare, coordonare şi control. Opera lor a dat naştere formelor moderne de gestiune, în special, managementului "by objectives" (prin obiective) (Morgan, 1989: 32).
* * *
Şcoala clasică a exercitat o influenţă importantă asupra evoluării muncii de meseriaş în una industrială, asupra procesului de instituţionalizare a acesteia în entităţi sociale ramificate şi eficient gestionate. Teoriile nominalizate au fundamentat mai multe ipoteze, dintre care cele mai semnificative, potrivit opiniei lui P. Simon şi R. Larose, sînt următoarele:
- muncitorul are motivaţii economice;
- natura lui raţională determină o conduită logică;
- activitatea muncitorului trebuie controlată de un sistem dirigent special;
- criteriul de apreciere a conduitei e productivitatea muncii şi respectarea procedeelor de producţie stabilite;
- organizaţia poate fi optimizată în baza unor principii-cheie:
- diviziunea muncii în temeiul specializării;
- structuralizarea ierarhică care să asigure subordonarea angajatului unui singur responsabil;
- elaborarea unui sistem de reguli şi procedee scrise de organizare a muncii;
- raţionalizarea procesului de gestionare si al celui decizional (cit. după: Rovinetti, 1992:29).
în anii 30 ai sec. al XX-lea aceste considerente au fost supuse reevaluării. Noile circumstanţe socio-economice au îndemnat savanţii să elaboreze teorii adecvate condiţiilor în care omul a încetat să mai fie o simplă anexă la maşină, iar conduita lui - să fie determinată doar de factorii economici.