Procesul de cercetare cuprinde mai multe trepte distincte. Acest subiect a mai fost prezentat si de-a lungul expunerilor referitoare la metodologia cercetarii psihologice.
Dar inainte de a merge mai departe voi reaminti - pe scurt - modalitatea in care A.Giddens schematizează etapele procesului de cercetare:
- Definirea problemei: alegerea temei de cercetare.
- Revizuirea dovezilor sau trecerea în revistă a bibliografiei.
- Clarificarea problemei prin formularea ipotezei.
- Selectarea planului de cercetare prin alegerea uneia sau a mai multor metode de cercetare (experiment, studiu, observație, folosirea izvoarelor existente).
- Efectuarea cercetării: strângerea datelor și înregistrarea informațiilor.
- Interpretarea rezultatelor: prelucrarea implicațiilor datelor adunate.
- Raportarea descoperirilor prin redactarea raportului de cercetare.
Abordand acelasi subiect al etapelor procesului de cercetare si citându-l pe R.Mucchieli, S.Chelcea consideră că într-o investigație de tip sociouman trebuie urmate următoarele etape:
- Determinarea obiectului investigației.
- Determinarea obiectului se va face în raport cu ideea și scopul declarat al inițiatorilor investigației și cu metodologia cercetării, ținând cont totodată și de factorii tehnici (nivelul de calificare al personalului de cercetare și al personalului auxiliar, precum și de termenul calendaristic al investigației - acordăm o treime din timp muncii de teren, iar două treimi muncii de prelucrare).
- Definirea operațională a conceptelor sociologice, cu alte cuvinte, traducerea conceptelor în “evenimente observabile”.
- Operaționalizarea propriu-zisă a conceptelor sociologice care presupune găsirea indicatorilor și gruparea lor în dimensiuni. Definim indicatorul ca fiind semnul exterior, observabil, măsurabil, care se află față de indicat fie într-un raport de corespondență. Prin utilizarea corectă a indicatorilor se asigură traduceriea conceptelor socioumane în concepte operaționale cu un grad înalt de validitate.
- Articularea indicatorilor într-un sistem printr-o selecție atenta. Sunt reținuți doar indicatorii necesari și suficienți, stabilindu-se puterea lor de respingere, puterea lor de conținere și, respectiv, puterea lor de discriminare.
- Construcția indicilor reprezintă ultimul pas în determinarea obiectului investigației.
Este a doua etapă majoră din investigația socioumana. Are ca scop fixarea obiectivelor și constă în analiza logică amănunțită a ipotezelor posibile, selectându-se ipotezele verificabile. În cadrul preanchetei se estimează costul întregii investigații; se stabilește termenul calendaristic de încheiere a cercetării; se prevăd dificultățile din teren legate de desfășurarea investigației și, nu în ultimul rând, se studiază bibliografia aferentă problemei de cercetat.
- Stabilirea obiectivelor și formularea explicită a ipotezelor cercetării.
În această fază a cercetării trebuie explicat scopul cercetării precum și rezultatele ce se prevăd a fi obținute. Așa cum s-a mai aratat, ipoteza reprezintă enunțul relației cauzale într-o formă ce permite verificarea empirică (Th. Caplow). Altfel spus, ipoteza este explicația plauzibilă ce urmează a fi verificată de materialul faptic, putând fi confirmate sau infirmate parțial sau total.
- Stabilirea universului anchetei, respectiv stabilirea populației de referință sau a persoanelor care vor fi investigate și asupra cărora vor fi extinse rezultatele investigației socioumane.
- Alcătuirea eșantionului sau a lotului. In cazul esantioanelor se va porni de la unitatea de eșantionare cea mai adecvată (individ, grup, etc.) precum și de la cadrele de eșantionare disponibile (liste nominale, etc). Trebuie studiată aici atât problema mărimii eșantionului, cât și cea a probabilităților de eroare (se admit erori de 4-6%, ceea ce permite cercetătorului să lucreze cu eșantioane de la 500 la 2000 de persoane).
- Alegerea tehnicilor de cercetare în funcție de metodologia cercetării. Metoda de investigare este determinată atât de adecvarea tehnicilor la scopul propus (tehnicile trebuie corelate pentru ca fiecare dintre ele are limite), cât și de accesibilitate și costuri. De exemplu, alegând chestionarul ca tehnică de cercetare, este important să știm că acesta trebuie ”dublat” prin tehnica observației directe și prin tehnica observației indirecte (respectiv de cercetare a documentelor).
- Pretestarea instrumentelor de cercetare (ancheta-pilot), este etapa standardizării instrumentelor de investigare (stabilirea lor exacta). Adecvarea tehnicilor de cercetare la obiectul de cercetat și la metodologia cercetării reprezintă garanția validității concluziilor.
- Definitivarea instrumentelor de cercetare, reprezintă etapa de finalizare a instrumentelor de cercetare (finalizarea elementelor de conținut, punerea în pagină, multiplicarea lor etc).
- Aplicarea în teren a instrumentelor de cercetare.
- Prelucrarea datelor și a informațiilor obținute.
Informațiile obținute din aplicarea instrumentelor de cercetare sunt clasificate, înseriate și pregătite pentru prelucrarea matematică. Prelucrarea presupune codificare și tabulare.
Codificarea datelor este operația de atribuire fiecărei categorii de informații a unui număr sau literă. În cadrul codificării, informațiile se condensează, se sistematizează și se normalizează. Codificatorul face analiza și interpretarea informațiilor cu scopul încadrării lor în categorii exclusive. Se ridică aici mai multe probleme legate de codificare, și anume cele referitoare la validitatea, fidelitatea și sensibilitatea codurilor. Tabularea (manuală, mecanică, electronică sau informatica) se referă la prezentarea datelor codificate sub forma tabelelor în vederea totalizării frecvenței lor de apariție.
- Analiza rezultatelor obținute din etapele anterioare ale investigației socioumane. În această etapă se urmărește ca în raport cu datele codificate obținute din investigație, să se confirme sau să se infirme ipotezele avansate.
- Redactarea raportului de cercetare.
Un raport de cercetare, corect întocmit, trebuie să cuprindă: o introducere în problema studiată; un scurt istoric al proiectului de cercetare; un rezumat al cercetărilor anterioare; o reformulare clară a problemei; redarea completă a procedeelor utilizate pentru culegerea și prelucrarea informațiilor; prezentarea detaliată a rezultatelor și un rezumat al interpretării rezultatelor. (S.Chelcea, Note de curs, Univ.Buc., 1991)