Administrație publică

Chestionarul este probabil cea mai folosită metodă în cercetările psihosociologice de nivel cantitativ și instrumentul preferat al sociologilor. Din acest motiv ar trebui să se facă deosebirea între inventar sau chestionar de personalitate, scale de măsurare a atitudinilor, teste etc.

Vom aminti - cu titlu de exemplificare - câteva definiții ale chestionarului.

1. Pichot spune despre chestionare ca "sunt teste compuse dintr-un număr mai mare sau mai mic de întrebări prezentate în scris subiecților și se referă la opiniile, preferințele, sentimentele, interesele și comportamentele lor în circumstanțe precise“ Roger Mucchielli, spunea despre chestionar că „nu poate fi considerat decât o listă de întrebări“. Earl Babbie, spune că prin chestionar se înțelege „o metodă de colectare a datelor prin (1) întrebările puse persoanelor sau (2) prin întrebarea acestora dacă sunt de acord sau în dezacord cu enunțurile care reprezintă diferite puncte de vedere“ Chelcea definește chestionarul ca fiind “o tehnică și, corespunzător, un instrument de investigare constând dintr-un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice, ordonate logic și psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi înregistrate în scris.”

Prin această definiție Chelcea relevă faptul că itemii din intrument sunt reprezentați atât de o succesiune de întrebări sau imagini (desene, fotografii) fixate în scris, grafic, dar și de imagini, fotografii sau desene. Chelcea susține că într-un chestionar “combinarea și succesiunea stimulilor trebuie să fie logică, dar și psihologică”.

Trebuie subliniat însă faptul că - spre deosebire de testele de personalitate - chestionarul vizează cu precădere nivelul conștiinței.

Structura chestionarului

Partea introductiva

Denumita si scrisoare de explicatie, aceasta prima parte are rolul de a oferi explicatii cu privire la rolul anchetei, la scopurile si obiectivele sale, la ce vor fi folosite rezultatele studiului, care sunt valentele sale pragmatice si se subliniaza faptul ca raspunsurile persoanei in cauza sunt foarte importante pentru reusita anchetei. Pentru ca aproape orice chestionar contine si intrebari de identificare sau itemi referitori la datele personale, date care vor fi stocate si folosite ulterior, este bine de stiut ca legislatia actuala reglementeaza aceasta activitate printr-o serie de legi. Exista o institutie guvernamentala care verifica si asigura folosirea corespunzatoare a acestor date si, pentru a nu intra in conflict cu legea, orice operator de astfel de date trebuie sa obtina un aviz din partea Autoritatii Naționale de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal. In urma acestui aviz se primeste un cod de operator care va trebui precizat pe toate documentele care solicita date personale. In acelasi timp trebuei facuta precizarea ca - la cererea expresa - orice persoana are dreptul si poate sa solicite eliminarea sau modificarea datelor sale personale din baza de date a operatorului.

Tot in aceasta sectiune trebuie sa se precizeze datele de contact ale operatorului de ancheta, ale institutiei care a comandat sau care realizeaza studiul, precum si ale coordonatorului proiectului, fie pentru detalii suplimentare, fie pentru solicitarea modificarii datelor personale din bazele de date.

Eventualele multumiri aduse colaboratorilor sau sponsorilor, garantarea confidentialitatii datelor sunt elemente care isi gasesc tot aici locul.

Instructiunile de aplicare

In aceasta sectiune se vor face precizarile concrete referitoare la timp si la modalitatile concrete de raspuns la intrebarile din chestionar. Pe langa regulile generale (nu exista raspunsuri bune sau rele, ci ca interesante sunt atitudinile si opiniile persoanei iar raspunsurile trebuie sa vizeze exact aceste opinii etc.), se vor preciza si chestiuni de amanunt in cazul in care dorim ca atentia persoanelor chestionate sa fie indreptata catre anumite elemente specifice din cuprinsul chetsionarului.

Chestionarul propriu-zis

Contine intrebarile sau itemii propriu-zisi. Aceste intrebari trebuie sa indeplineasca o serie de criterii legate de formatul, continutul si formularea lor specifica.

Formatul chestionarului

Intr-un chestionar întrebările urmează de cele mai multe ori o logică internă stabilită de cercetător. Există - în general vorbind - chestionare care pornesc cu întrebări simple a căror complexitate crește pe măsură ce se avansează în derularea lor (chestionare tip „pâlnie”), altele care încep cu întrebări neutre avansând către întrebări personale sau întrebări nespecifice mergând către unele foarte specifice. Evident, în funcție de logica internă a cercetării și în funcție de obiectivele particulare se pot folosi și chestionare de tip „pâlnie întoarsă” (pornind cu întrebări complexe către întrebări simple).

În stabilirea succesiunii întrebărilor e nevoie să se țină seama de o serie de aspecte care favorizează comunicarea și stimulează cooperarea subiectului. De pildă, în debutul chestionarului se recomandă folosirea uneia sau mai multor întrebări “ușoare”, la care oamenii răspund cu plăcere, cu scopul de a antrena subiectul în dialog.

Ordinea în care sunt întrebările așezate într-un chestionar capătă o importanță deosebită în ancheta orală. Răspunsul la fiecare întrebare a chestionarului depinde nu numai de faptele sau gândurile subiectului înainte de a intra în contact cu cercetătorul, ci și de modul în care se stabilește relația subiect-cercetător, de felul cum subiectul o percepe și îi evaluează consecințele pentru propria viață. Locul pe care îl are o întrebarea într-un chestionar sau plasarea ei într-o anumită succesiune de întrebări este în măsură să modifice dramatic cantitatea și calitatea răspunsurilor.

Dimensiunea chestionarului se referă la numărul de întrebări.

Se consideră că un chestionar trebuie să aibă un număr cât mai mic de întrebări. Dar în același timp această așa numită „regulă de aur” nu trebuie să impieteze asupra calitații cercetării sau asupra capacității de acoperire a temei cercetate. Există riscul ca, din dorința de a fi foarte clari și eficienți în construirea și aplicarea chestionarului, să nu putem obține informații relevante sau - și mai grav - să nu reușim să acoperim tema propusă.

De cele mai multe ori însă, din dorința de a “acoperi” cât mai bine conținutul conceptelor prin indicatori, tendința cercetătorului este de a formula mai multe întrebări decât ar recomanda-o condițiile concrete de desfășurare a anchetei.

Factorii principali care fac să întâlnim, în practică, chestionare de dimensiuni foarte diverse, de la cele compuse doar din câteva întrebări până la altele ce cuprind sute de întrebări sunt următorii:

- specificul temei studiate și obiectivele cercetării (există studii "explorative” și studii "explicative” - primele vizează aspectele descriptive ale fenomenului și deci nu pretind introducerea prea multor factori suplimentari în cercetare, efectându-se, prin urmare, de obicei, cu chestionare mai simple) ;

• finalitatea acesteia si beneficiarul rezultatelor (există anchete făcute în scop pur științific în urma cărora rezultă articole științifice sau cărți și anchete foarte aplicative și pragmatice comandate de o instituție, un partid, un ziar etc.);
• tehnica de anchetă si felul întrebărilor (utilizarea întrebărilor închise cu un număr mai mic de variante de răspuns influențează în sens crescător numărul de întrebări);
• timpul de care se dispune (la stabilirea numărului de întrebări din chestionar este necesar să se evalueze timpul mediu reclamat de completarea efectivă a lui; spre exemplu, un chestionar aplicat “în picioare” pe stradă nu poate să răpească subiectului mai mult de 5-10 maxim 15 minute; o ancheta desfășurată la domiciliu poate dura, fără probleme deosebite, chiar și o jumătate de oră, dar nu se recomandă depășirea unei durate de 45 de minute decât în anumite circumstanțe speciale, când subiecții sunt stimulați să coopereze folosindu-se diferite recompense ; ancheta prin telefon nu se poate extinde peste durata câtorva minute, decât dacă subiectul a fost contactat în prealabil și s-a fixat un moment de timp la care să poată fi sunat pentru a susține o discuție telefonică mai lungă) ;
• resursele materiale de care dispune cercetătorul;
• calitatea și numărul operatorilor avuți la dispoziție;
• tipul de populație căreia i se adresează chestionarul.

Conținutul și tipul întrebărilor

În construcția întrebărilor trebuie să se țină cont de o serie de criterii (Becker):

• relevanța - conținutul întrebărilor trebuie să fie corelat cu tema și să aibă relevanță pentru obiectivele cercetării;
• simetria - fiecare întrebare trebuie să se refere la un anumit aspect particular și unic al cercetării;
• claritatea și simplitatea - întrebările trebuie să fie clare, simple, precise și sa reflecte într-o manieră consistentă sensul itemului la care se face referire;
• adaptarea limbajului - care trebuie să fie înțeles de către persoanele supuse anchetei

După funcția lor întrebările pot fi (Chelcea, 2004):

1. Introductive

Sunt cele care permit „introducerea” persoanei chestionate in subiectul anchetei.

Aceste intrebari nu trebuie sa fie nici foarte dificile si nici prea specifice. Scopul este de „a sparge gheata” si de a da incredere repondentului. Evident, trebuie evitate intrebarile extrem de genrale si banale care pot pune operatorul de ancheta intr-o lumina nefavorabila.

1. De trecere sau de tampon

Marcheaza trecerea sau saltul de la o categorie de intrebari la alta sau de la o dimensiune a chestionarului la alta. Scopul lor este atat de a „semnaliza”, cat si de a facilita aceasta schimbare.

1. Filtru

Menite sa permita trecerea anumitor categorii de repondenti si sa blocheze accesul altora la itemii chestionarului, intrebarile filtru alaturi de cele bifurcate au un rol extrem de important in economia instrumentului. Intrebarile filtru au cele mai uzuale variante de raspuns de tip Da/Nu urmate de precizarea actiunii pe care o are de urmat repondentul ( Pentru varianta Da se merge mai departe).

1. Bifurcate

Intrebarile bifurcate sunt asemanatoare celor filtru doar ca nu blocheaza accesul niciunei persoane sau categorii de repondenti, ci le redirectioneaza catre sectiuni diferite ale instrumentului (Exp.: Pentru varianta Da se merge l aurmatoarea intrebare, pentru varianta Nu se trece direct la intrebarea X).

1. Tip „de ce”

Au rolul de a provoca explicatii. De obicei au fie multe variante de raspuns prestabilite, fie sunt intrebari deschise cu raspunsuri libere. Din pacate, pentru studiile care se incadreaza in paradigma cantitativista si care urmeaza aceasta linie, intrebarile deshcise pun probleme de centralizare, prelucrare si cotare destul de mari. Din acest motiv, in acest caz, se recomanda folosirea cat mai redusa a intrebarilor cu variante de raspuns libere.

1. De control

Sunt menite de a „verifica” atentia si corectitudinea raspunsurilor date de persoanele chestionate. Cu scopul de a creste gradul de incredere in raspunsurile obtinute, intrebarile de control sunt practic intrebari anterioare care se regasesc in alta forma sau intr-o alta formulare. In cazul testelor de personalitate, spre exemplu, exista multe astfel d eintrebari incluse in ceea ce se denumeste ca „scala de minciuna”

1. De indentificare

Sunt reprezentate de itemii cu valoare statistica sau de datele personale. Sex, varsta, nivel de venituri, nivel de scolarizare, stare civila, numar de copii etc. sunt astfel de intrebari. Ele sunt introduse in functie de obiectivele si de ipotezele care trebuie testate prin respectivul studiu.

Formularea intrebarilor

Exista o serie de reguli generale si specifice dupa care trebuie construite si formulate intrebarile dintr-un chestionar.

Inainte de toate, intrebarile trebuie sa fie formulate intr-o maniera clara, simpla, fara inflorituri stilistice, respectand regulile gramaticale si topica frazei sau a propozitiei. Pe baza studiilor efectuate pe populatii vorbitoare de limba engleza s-a ajuns la concluzia ca o intrebare “buna” este cea care nu are mai mult de 20 de cuvinte. Dar o astfel de cerere de simplitate nu trebuie sa impieteze asupra intelegerii si receptarii sensului propriu al intrebarii.

Se recomanda apoi sa nu fie folosite negatiile si sunt complet interzise dublele negatii. Intrebarile trebuie sa nu sufere de sugestibilitate si nici sa “serveasca” raspunsul gata pregatit.

Trebuie sa tinem cont in formularea intrebarilor de evitarea reactiei de prestigiu si de protejarea stimei de sine. Stereotipurile sociale, imaginea considerata acceptata social, valorile apreciate ca dezirabile, dorinta de a se prezenta intr-o lumina favorabila sunt elemente la care trebuie sa fim atenti. De multe ori, pentru protejarea stimei de sine se folosesc intrebari indirecte sau se folosesc eufemisme sau termeni cu incarcatura emotionala mai redusa (a lua in loc de a fura, a aplica pedepse corporale in los de a bate etc.).

In acelasi timp, trebuie sa nu supraestimam memoria celor anchetati. “Cate masini de ras de unica folosinta cumparati dumneavoastra intr-un an?” este o intrebare care nu doar ca solicita un efort de memorie serios si il pune de cel in cauza sa efectueze adevarate calucle si aproximari, dar are snase mari sa nu primeasca raspuns sau raspunsul sa nu fie unul real.

Gradul de abstractizare si continutul in termeni de specialitate, nelologisme, regionalisme, termeni argotici trebuie sa fie adaptat categoriei de public sau persoanelor anchetate.

Tinand cont de toate aceste reguli este de preferat ca, inainte de a trece la administrarea de scala larga a chestionarului, sa se realizeze un scurt pretest al acestuia in conditii reale, pentru a verifica gradul de adecvare al intrebarilor.

Clasificarea chestionarelor

Clasificarea chestionarelor după conținutul informațiilor adunate vizează calitatea informațiilor. Din acest punct de vedere, se disting două tipuri de chestionare. Chestionarele de date factuale, de tip administrativ, referitoare la fapte obiective, susceptibile de a fi observate direct și verificate și de alte persoane. Astfel de chestionare, lansate în scopuri administrative, nu sunt totdeauna foarte laborios concepute. Orice formular tip reprezintă, în fond, un chestionar, dar formularele tip din administrație corespund prea puțin unor necesități mai îndepărtate: de centralizare a datelor, de prelucrare secundară a lor.

După forma întrebărilor si a stimulilor se pot distinge chestionare cu întrebări închise, chestionare cu întrebări deschise și chestionare cu întrebări mixte.

Intrebarile inchise implica o alegere obligatorie din partea persoanei chestionate pentru una sau mai multe din variantele de raspuns, iar intrebarile deschise accepta orice raspuns. Trebuie stiut insa ca, orice intrebare inchisa implica o varianta de raspuns de tipul Nu stiu, nu raspund, pentru a pastra dreptul repondentului de a nu raspunde. Exceptie fac o parte din testele de personalitate care forteaza subiectul sa aleaga o varianta de raspuns dorita sau care se apropie cel mai mult ca sens de raspunsul pe care l-ar da.