Organizarea actuală a sistemului administraţiei publice din Republica Moldova reprezintă expresia şi rezultatul unei perioade relativ scurte de existenţă a Ţării noastre ca stat independent. În acelaşi timp, sistemul administrativ în general îşi alimentează originile din conţinutul şi specificul etapelor anterioare, istorice de organizare, funcţionare şi evoluţie a vieţii sociale. Republica Moldova nu este o excepţie, cu toate că ţinând cont de falimentul sau anularea unor reforme importante ale sistemului administrativ, cum ar fi reforma administrativ-teritorială din anii 1998-1999, modelul sistemului administrativ actual este mai degrabă dominat de reminiscenţele perioadei sovietice de existenţă a statului nostru. Această influenţă îşi manifestă prezenţa, în mod special, în caracterul tergiversat al reformelor sistemului administrativ din Republica Moldova. Dovada o reprezintă lipsa unor sinergii pe dimensiunea implementării principalelor documente de politici publice dea lungul întregii perioade de independenţă.
Comentarii: Lipsa unei viziuni strategice de reformă si continuitatea proceselor; SRAP 2005- Parteneriatul Estic; Legea 435, 436 - 2006; Lipsa unor metodologii de evaluare ex-post la nivel de Parlament pe implementarea legilor; Lipsa metodologiilor ex-post de evaluare a documentelor de politici la nivel de guvern; SND si SRAP 2016-2020
Prin sistem al administraţiei publice înţelegem totalitatea autorităţilor administraţiei publice, care prin sarcinile pe care le realizează satisfac interesele comune şi generale ale societăţii. Din cadrul sistemului mai fac parte şi totalitatea relaţiilor dintre elementele-părţi componente ale sistemului administraţiei publice,dar şi normele care reglementează acest sistem de relaţii. Tabloul întregit al sistemului administraţiei publice este completat de calitatea cu dublu sens a administraţiei publice: de organizare si de funcţionalitate. Administraţia publică reprezintă o acţiune a puterii executive, dar nu constituie unica ei sarcină. Puterea executivă îndeplineşte şi sarcini politice, care se manifestă în raporturile constituţionale cu Parlamentul, care este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova şi unica autoritate legislativă a statului. Altă funcţie politică realizată de puterea executivă se constituie în exercitarea funcţiei de iniţiere, întreţinere şi dezvoltare a relaţiilor internaţionale.
În primul sens, cel de organizare, prin administraţie publică se înţelege totalitatea mecanismelor, a organelor, structurilor organizatorice, autorităţilor administraţiei publice, care realizează o activitate de un caracter specific bine conturat. În sensul sistemului de organizare din administraţia publică fac parte.administraţia publică centrală si administraţia publică locală
În al doilea sens, cel de funcţionalitate, prin administraţie publică se înţelege activitatea de organizare şi executarea directă şi concretă a legilor, precum şi a atribuţiilor ce-i revin în condiţia legii.
Sistemul administraţiei publice centrale se constituie din autorităţile puterii executive, în măsura în care acestea exercită funcţii administrative, şi din organele administraţiei publice centrale de specialitate, care activează nemijlocit sub conducerea puterii executive. În Republica Moldova puterea executivă la nivel central, care se manifestă prin exercitarea funcţiilor administrative şi politice este reprezentată de către Preşedintele Republicii Moldova si Guvernul. Sub conducerea Guvernului activează administraţia publică de specialitate.
Preşedintele Republicii Moldova, şeful statului, reprezintă statul şi este garantul suveranităţii , independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării. Atribuţiile Şefului statului sunt limitate şi pot fi grupate corespunzător:
- atribuţii în domeniul politicii externe. Preşedintele Republicii Moldova participă la negocieri şi încheie tratate internaţionale în numele Republicii Moldova şi le prezintă spre ratificare Parlamentului, la propunerea Guvernului, acreditează şi recheamă reprezentanţii diplomatici ai Republicii Moldova şi aprobă înfiinţarea, desfiinţarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice, primeşte scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanţilor diplomatici ai altor state în Republica Moldova;
- atribuţii în domeniul apărării. Preşedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forţelor armate şi poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parţială sau generală. În caz de agresiune armată, ia măsuri de respingere a agresiunii, declară stare de război şi informează Parlamentul despre acţiunile întreprinse. Şeful statului poate lua şi alte măsuri pentru asigurarea securităţii naţionale şi a ordinii publice, prin constituirea şi conducerea Consiliului Suprem de Securitate;
- alte atribuţii. Conferă decoraţii şi titluri de onoare, acordă grade militare supreme prevăzute de lege, soluţionează problemele cetăţeniei şi acordă azil politic, acordă graţiere individuală, poate cere Poporului convocarea Referendumurilor, acordă ranguri diplomatice, conferă grade superioare de calificare lucrătorilor din procuratură, judecătorii şi altor categorii de funcţionari în condiţiile legii, suspendă actele Guvernului, ce contravin legislaţiei, pînă la adoptarea hotărârii definitive a Curţii Constituţionale. Exercită şi alte atribuţii stabilite prin Lege.
Guvernul:
- este autoritatea publică care reprezintă şi exercită puterea executivă în RepublicaMoldova;
- asigură realizarea politicii interne şi externe a statului şi exercită conducerea generală a administraţiei publice;
- se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova, Legii cu privire la Guvern, ale Regulamentului Guvernului şi ale altor acte normative, precum şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
- în exercitarea atribuţiilor, Guvernul se conduce de programul său de activitate, acceptat de către Parlament prin acordarea votului de încredere la investitura Guvernului;
- este responsabil de activitatea sa în faţa Parlamentului. Membrii Guvernului poartă răspundere pentru domeniile de activitate de care sînt responsabili şi pentru activitatea Guvernului în ansamblu.
Guvernul este alcătuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniştri, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică.
Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului şi prezintă informaţiile şi documentele cerute de acesta, de comisiile lui şi de deputaţi. Parlamentul, la propunerea a cel puţin o pătrime din deputaţi, îşi poate exprima neîncrederea în Guvern, cu votul majorităţii deputaţilor. Iniţiativa de exprimare a neîncrederii se examinează după 3 zile de la data prezentării în Parlament. Guvernul îşi poate angaja răspunderea în faţa Parlamentului asupra unui program, unei declaraţii de politică generală sau unui proiect de lege. În vederea realizării programului de activitate al Guvernului, Parlamentul poate adopta, la propunerea acestuia, o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Administraţia publică centrală de specialitate include ministerele, Cancelaria de Stat, alte autorităţi administrative centrale subordonate Guvernului şi structurile organizaţionale din sfera lor de competenţă (autorităţile administrative din subordine, inclusiv serviciile publice desconcentrate şi cele aflate în subordine, precum şi instituţiile publice în care ministerul, Cancelaria de Stat sau altă autoritate administrativă centrală are calitatea de fondator). Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale se află în raporturi de colaborare în domenii de interes comun în scop de realizare a misiunii şi de exercitare a funcţiilor şi atribuţiilor lor. În procesul de elaborare a proiectelor de acte legislative şi normative, ministerele şi alte autorităţi administrative centrale colaborează prin crearea unor grupuri de lucru şi/sau în cadrul procedurii de avizare şi expertizare a proiectelor în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Autorităţile administrative din subordinea ministerelor. Pentru asigurarea implementării politicii statului în anumite subdomenii sau sfere din domeniile de activitate care îi sînt încredinţate unui minister, în subordinea acestuia pot fi create autorităţi administrative cu forma de organizare juridică de agenţii, servicii de stat şi de inspectorate de stat.
- Agenţia este o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al unui minister, care se constituie pentru exercitarea funcţiilor de gestionare a anumitor sub domenii sau sfere din domeniile de activitate a ministerului.
- Serviciul de stat este o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al unui minister, care se constituie pentru prestarea serviciilor publice administrative (de înregistrare de stat, de eliberare a actelor necesare pentru iniţierea şi/sau desfăşurarea afacerii şi în alte domenii).
- Inspectoratul de stat este o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al unui minister, care se constituie pentru exercitarea funcţiilor de supraveghere şi control de stat în subdomenii sau în sfere din domeniile de activitate a ministerului.
Autorităţile administrative din subordinea ministerelor pot fi organizate ca servicii publice desconcentrate, dispunînd de un organ central şi de subdiviziuni teritoriale. Autorităţile administrative din subordinea ministerelor se constituie, se reorganizează şi se dizolvă de către Guvern, la propunerea ministrului.
Serviciile publice desconcentrate. Pentru asigurarea îndeplinirii funcţiilor sale şi pentru a oferi populaţiei serviciile publice de care sînt responsabile, ministerul sau altă autoritate administrativă centrală poate avea servicii publice desconcentrate pe care le administrează în mod direct, precum şi servicii publice desconcentrate în subordine care se constituie în calitate de structuri organizaţionale separate. Constituirea, reorganizarea sau dizolvarea serviciilor publice desconcentrate, stabilirea structurii şi efectivului-limită ale acestora ţin de competenţa Guvernului şi se efectuează la propunerea ministrului sau a directorului general, dacă actele legislative speciale nu prevăd altfel. Constituirea, reorganizarea sau dizolvarea serviciilor publice desconcentrate, stabilirea structurii şi efectivului-limită ale acestora ţin de competenţa Guvernului şi se efectuează la propunerea ministrului sau a directorului general, dacă actele legislative speciale nu prevăd altfel. Serviciile publice desconcentrate se amplasează pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale şi pot fi grupate zonal. Serviciilor publice desconcentrate administrate în mod direct de ministere şi de alte autorităţi administrative centrale nu li se atribuie statut de persoană juridică. Serviciile publice desconcentrate din subordinea ministerelor şi a altor autorităţi administrative centrale dispun de personalitate juridică. In cazurile stabilite expres de actele legislative speciale, au statut de persoană juridică independentă organul central şi subdiviziunile teritoriale ale serviciilor publice desconcentrate.
Instituţiile publice în care ministerul sau altă autoritate administrativă centrală are calitatea de fondator. Pentru realizarea unor funcţii de administrare, sociale, culturale, de învăţămînt şi a altor funcţii de interes public, de care este responsabil ministerul sau altă autoritate administrativă centrală, cu excepţia celor de reglementare normativ-juridică, supraveghere şi control de stat, precum şi a altor funcţii care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în sfera de competenţă a acestora pot fi constituite instituţii publice. Instituţiile publice din sfera de competenţă a ministerului sau a altei autorităţi administrative centrale se constituie, se reorganizează şi se dizolvă de Guvern, la propunerea ministrului sau a conducătorului autorităţii administrative centrale, dacă normele speciale nu prevăd altfel.
Misiunile comune ale autorităţilor administraţiei publice de specialitate.
- Elaborarea politicilor de stat în domeniile de preocupare
- Realizarea politicilor de stat în aceste domenii
- Controlul realizării politicilor statului în domeniile de referinţă