Administrație publică

Autorul Maria Orlov menţionează: „În dependenţă de forma şi caracterul actului administrativ, procedura de elaborare a acestora poate fi de la cea mai simplă până la cea mai complicată. Uneori ea se reduce la un minimum de condiţii, în timp ce alteori e a constă dintr-un complex întreg de formalităţi. ²⁶

Procedura emiterii actelor administrative cuprinde mai multe activităţi desfăşurate de funcţionarii autorităţii publice care emite actul. Toate aceste activităţi pot fi grupate în trei faze:

• activităţi pregătitoare,
• activităţi concomitente emiterii actului şi
• activităţi posterioare emiterii actului".

Potrivit unei alte abordări, procesul decizional în administraţia publică include următoarele etape:

• identificarea problemei;
• analiza problemei;
• generarea de soluţii alternative şi analiza consecinţelor;
• luarea deciziei;
• comunicarea deciziei;
• evaluarea deciziei.

Regretatul profesor universitar, Mihail Platon, evidenţiază în lucrarea „Administraţia publică" mai multe etape ale procesului decizional:

1. Iniţiativa, care revine organelor administraţiei publice, fie din informaţiile proprii, fie pe baza sesizării diferitelor organe de stat, găsesc oportună implicarea lor pentru soluţionarea unor probleme.
2. Culegerea şi prelucrarea informaţiilor, reprezintă activitatea care are cea mai mare pondere în desfăşurarea etapei de pregătire a deciziei, etapă în care e necesar să se manifeste discernământul.

3. Selecţionarea - filtrarea şi sistematizarea datelor.
4. Analiza datelor şi informaţiilor - la această etapă, subiectul precedent trebuie să dea răspuns la argumentarea selectivă de tip interogativ, el trebuie să răspundă la întrebările: Pentru ce? Care? Când? Unde? Cine? Ce? În acest mod, sunt studiate toate influenţele posibile asupra deciziei. La această etapă sunt elaborate diferite variante ale deciziei.

Autorul Oleg Solomon evidenţiază faza predecizională, decizională şi postdecizională a procesului decizional. La etapa predecizională, care este numită şi etapă pregătitoare, administraţia publică centrală trebuie să efectueze o analiză amplă a situaţiei în care este necesară luarea deciziei, manifestând în consecinţă iniţiativă decizională. La această etapă are loc documentarea cât mai adecvată a procesului decizional, fiind necesară şi înţelegerea
consecinţelor fiecărei decizii. Totodată, la această etapă legislaţia prevede şi câteva proceduri obligatorii anterior adoptării unor decizii de ex, consultarea publicului.

Referindu-ne la această etapă în cazul luării unor decizii guvernamentale, menţionăm că Cancelaria de Stat dispune de competenţe în furnizarea asistenţei organizatorice activităţii guvernului, în special prin organizarea desfăşurării şedinţelor acestuia, asigurarea pregătirii materialelor pentru şedinţă, asigurarea procesului de planificare strategică, coordonarea procesului de planificare a politicilor, elaborarea şi monitorizarea regulilor de fundamentare şi prezentare a documentelor de politici.

Etapa decizională sau concomitentă adoptării deciziei reprezintă o etapă crucială a procesului decizional la nivel central, fiind caracterizată printr-o complexitate mărită. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că deciziile adoptate sunt atât decizii personale/unipersonale (ordine ale miniştrilor), cât şi decizii colective (decizii ale colegiilor ministerelor). La această etapă este necesară prezenţa cvorumului, ceea ce conferă un caracter deliberativ şedinţei. Totodată, această etapă include alte 3 faze, aplicabile doar organelor colegiale, şi anume dezbaterea, deliberarea şi votarea.

Etapa postdecizională sau posterioară adoptării deciziei este încheierea logică a unui proces decizional. Omiterea acestei etape generează situaţia în care chiar şi cea mai bună decizie rămâne o simplă coală de hârtie, fie ea şi semnată. Această etapă include comunicarea deciziei, executarea/implementarea deciziei, monitorizarea/controlul acesteia. Unii autori includ aici şi noi operaţiuni, cum ar fi evaluarea/feeedback-ul sau formularea concluziilor care necesită a fi luate în considerare la proiectarea şi aplicarea deciziilor viitoare.

Autorul Oleg Solomon consideră că procesul decizional administrativ presupune atât faza predecizională şi decizională, cât şi cea postdecizională, întrucât scopul procesului de luare a deciziilor constă în modificarea pozitivă a situaţiei decizionale iniţiale şi măsurarea acestei modificări.

Regretatul profesor universitar Mihail Platon menţionează: „Există ideea că luarea de decizii se limitează la formularea unei politici comune. Dimpotrivă, procesul de decizie nu se încheie în momentul când scopul general al organizaţiei a fost determinat.

Autorul Oleg Solomon consideră că executarea unui control riguros şi perpetuu asupra modului de executare a deciziilor în vederea contracarării eventualelor abateri, întârzieri, erori, precum şi verificarea modului în care decizia corespunde situaţiei-problemă, constituie elementele esenţiale pentru ţinerea procesului decizional pe linia albiei de plutire. Aceste elemente permit de a se interveni în timp util cu unele rectificări asupra conţinutului deciziei, în special, când în faza de executare a acesteia se ivesc situaţii neprevăzute.

Potrivit Regulilor de elaborare şi cerinţelor unificate faţă de documentele de politici, activitatea de monitorizare în cadrul administraţiei publice din RM are un caracter permanent, fiind desfăşurată pe toată perioada de implementare a unei politici, şi include activităţile de colectare şi prelucrare a datelor de monitorizare, identificarea abaterilor sau efectelor neprevăzute, precum şi prezentarea propunerilor de înlăturare a deficienţelor constatate. Rapoartele de monitorizare au drept scop evaluarea rezultatelor înregistrate la stadiul corespunzător al implementării politicii faţă de obiectivele specifice, costurile şi cheltuielile suportate, atingerea indicatorilor de performanţă specifici fiecărei activităţi şi formularea propunerilor de îmbunătăţire a politicilor. Frecvenţa rapoartelor de monitorizare este conformă stadiului implementării politicii în raport cu rezultatele intermediare tangibile, iar potrivit

Ghidului metodologic cu privire la procesul decizional, rapoartele de monitorizare se elaborează, cel puţin, o dată pe lună, publicându-se pe pagina de internet a autorităţii publice. Pentru anumite politici, şi anume cele incluse în Planul anual de acţiuni al Guvernului, activitatea de monitorizare se întreprinde şi la nivelul Cancelariei de Stat, care recepţionează şi analizează semestrial informaţia despre realizarea politicilor.

Pe lângă etapele sus-numite (predecizională, decizională şi postdecizională), care, în general, sunt larg recunoscute, în literatura de specialitate sunt analizate încă două etape decizionale:

• etapa de stabilire a coeficienţilor de pondere pentru fiecare criteriu de analiză a alternativelor decizionale şi
• etapa de determinare a restricţiilor mediului extern, care să contribuie la raţionalizarea completă a deciziilor.^[1]

Pentru autorul Oleg Solomon, ultima etapă a procesului decizional administrativ constituie formularea concluziilor rezultate după aplicarea deciziei administrative. Executarea unei decizii poate declanşa apariţia unor noi aspecte ale realităţii sociale care nu au fost luate în considerare destul de suficient la momentul pregătirii acesteia. De asemenea, se poate constata că obiectivele deciziei puteau fi realizate cu alte mijloace, uneori mai ieftine, mai eficiente, şi într-un timp mai scurt. Prin urmare, se formulează concluzii carenecesită a fi luate în considerare la proiectarea şi aplicarea deciziilor viitoare.

^[1]   Solomon O. Eficientizarea procesului decizional în contextul modernizării administraţiei publice din Republica Moldova. Chişinău: Foxtrot, 2016, p. 15