O cercetare stiintifica poate avea trei obiective: descrierea, explicatia, interpretarea.
Descriere consta in identificarea caracteristicilor (elementelor) obiectului sau fenomenului studiat. Ea este reprezentarea, fidela si detailata, a unui obiect sau fenomen.
Descrierea ajuta la clasificare (stabilirea de tipologii), pe baza unor criterii alese pentru pertinenta lor. Astfel, obiectele si fenomenele pot fi regrupate pe baza asemanarii sau inrudirii: criteriile de regrupare variaza in functie de obiectivele cercetarii. De exemplu, clasificarea societatilor in functie de nivelul de dezvoltare, sau clasificarea weberiana a tipurilor de legitimitate in functie de tipurile de dominatie.
Explicatia este un alt obiectiv, cel mai important, al cunoasterii stiintifice. Explicatia consta in descoperirea de relatii intre fenomene, in stabilirea de raporturi de cauzalitate. Explicatia este raspunsul la intrebarea „de ce ?” se produce un anumit fenomen.
Comprehensiunea (intelegerea, interpretarea) este obiectivul cercetarii atunci cind studiem fiinte umane. Ea consta in descoperirea resorturilor actiunilor si comportamentelor indivizilor, a sensului, si semnificatiei pe care ei o atribuie gesturilor si faptelor lor.
In stiintele aplicate, scopul cercetarii este transformarea realitatii. In aceste domenii de cunoastere, stiinta nu se opreste la analiza, la cunoasterea teoretica a fenomenelor, modificarea starii de fapt este un scop esential al demersului stiintific.