Pin It

 este un domeniu de cunoastere vechi  este o stiinta teoretica vizind explicarea si intelegerea fenomenelor sociale fara sa le orienteze,   dar este si o stiinta aplicata, adica vizeaza ameliorarea organizatiei si functionarea administratiei    este o stiinta normativa

 este o stiinta fragmentata istoric si geografic  

 1) Este o stiinta veche

Studiul administratiei este un domeniu de studiu foarte vechi. In toate marile imperii ale antichitatii, Egipt, China, au existat functionari instruiti (scribi, respectivi mandarini) care pregateau si executau deciziile. In afara faptului ca erau capabili sa citeasca si sa scrie – competente rare si pretioase in acel timp – acestia cunosteau anumite elemente de organizare, finante, comert, drept, dar si ritualuri si cutume. Gasim astfel scoli de administratie in Egipt, India, China, si la Roma. In afara cunostintelor, aceste scoli transmiteau principii, regului de conduita si valori. 

          Sistemul din China este cel care a exersat cea mai mare influenta. Principiul de selectie al functionarilor prin examen scris dateaza aproximativ din anul 200 i.e.n. si aceasta metoda, desi perfectionata in timp, va fi utilizata pina la revolutia lui Sun Yatsen, adica pina in 1911. In China antica au aparut primele enciclopedii al caror scop era sa permita elitelor tinere sa se pregateasca pentru examenele care aveau loc la fiecare trei ani. 

          In Marea Britanie, Compania Indiilor Orientale s-a inspirat din modelul chinezesc si a creat o scoala de formare a functionarilor la Haileybury, in 1806, unde s-a instituit sistemul de examene scrise pentru admitere. Acest exemplu va fi util atunci cind guvernul britanic va incerca sa reformeze functia publica, in sensul cresterii competentei si eficacitatii, 50 de ani mai tirziu. Astfel, prima mare reforma a unei functii publice din epoca moderna s-a inspirat din sistemul chinezesc vechi de mii de ani. 

          Trebuie de asemenea mentionata existenta, in tarile germanice, a unei alte traditii, cea a cameralismului, care dateaza din secolul al XVIII-lea. Stiintele camerale, aparute in Prusia si Austria, sint compuse din reguli practice pentru administratia economica si financiara a statului absolutist. Ele au disparut treptat odata cu aparitia si dezvoltarea dreptului administrativ in Germania si in Franta in secolul al XIX-lea, dar din ele va ramine o dispozitie care va facilita patrunderea stiintei administrative americane in Germania in anii 1960.

          2) Este o disciplina aplicata si normativa 

 Studiul administratiei este o disciplina al carei obiect este constituit din judecati de valoare si care stabileste reguli si precepte. Daca stiinta administrativa este in primul rind practica, adica o stiinta sociala aplicata, atunci ea trebuie sa adopte valorile sistemului politic a carui parte integranta este. Orice recomandare reflecta valorile care permit alegerea intre mai multe tipuri de actiuni sau proiecte care urmeaza sa fie realizate.

          Aceasta particularitate are consecinte importante pentru studiul administratiei publice, in sensul ca o disciplina normativa trebuie sa aiba in general pretentii modeste : 

          - in primul rind pentru ca in cursul actiunii pot sa intervina situatii noi, sau informatiile sa fie incomplete, astfel incit cei mai multi practicieni ai administratiei publice considera ca aceasta este nu numai o stiinta dar si o arta; 

          - in al doilea rind, pentru ca o stiinta care trebuie sa fie utila este limitata cit priveste investigatiile si nu-i putem pretinde observatii dezinteresate ca in cazul stiintelor pure sau fundamentale. 

Unii autori acorda acestei contradictii suficienta importanta pentru a refuza titlul de stiinta stiintelor normative si deci si stiintei administrative. Totusi, din punct de vedere al normativitatii, cit priveste studiul administratiei, aceasta distinctie nu este un obstacol major, dar este esential sa nu o ignoram. Pentru moment, trebuie sa retinem ca atunci cind realizam sau analizam un studiu de administratie publica este important sa stim daca este de natura practica (normativa) sau stiintifica.

Criteriile de apreciere vor fi diferite in functie de genul caruia ii apartine lucrarea. Multe carti, texte, articole, rapoarte, isi fixeaza un obiectiv practic, astfel incit, pentru a le aprecia, trebuie sa fim atenti la postulatele lor normative si ideologice. Fara a ignora total aceste aspecte, in cazul altor lucrari vor prevala criteriile de evaluare ale metodologiei si rationamentului teoretic proprii stiintelor sociale.

3) Studiul administratiei este o disciplina fragmentata din punct de vedere istoric si geografic

Intrucit evolutia administratiei este influentata de dezvoltarea istorica, politica, sociala, si studiul ei este fragmentat istoric si geografic. Aceasta diversitate a cunoasterii fenomenului administrativ fiind impusa de istoria politica si institutionala a fiecarei tari, disciplina a evoluat si este studiata diferit in diferite tari.    

Dincolo de particularitatile nationale, exista doua mari modele de cercetari in domeniul administratiei : modelul european si modelul american. Daca in Europa cercetarea este axata pe studiul administratiei publice si predominanta demersului juridic in analiza fenomenelor administrative, in SUA conceptia este mai integrativa, fiind inspirata in principal de studiile organizationale

  1. a) Studiul administratiei in Europa

          Dominatia conceptiei juridice in studiul administratiei se explica prin evolutia particulara, istorica si politica a acestui context, marcat de traditia etatica si  administrativa. Aici a aparut Statul-natiune sinonim cu intarirea puterii etatice si crearea unei administratii puternice, aici au aparut monarhiile absolutiste puternic structurate, aici a aparut Statul liberal centralizat, si aici a aparut, dupa cel de-al doilea razboi mondial, Statul providenta interventionist. Aceasta traiectorie istorica europeana a marcat in mod esential conceptia asupra administratiei si studierea acestui fenomen.   

          Astfel, un interes real pentru studierea acestui domeniu apare odata cu statul absolutist puternic institutionalizat si centralizat, cind se dezvolta o stiinta aplicata a administratiei publice. In Franta, de exemplu, in secolele XVII-XVIII, apare stiinta politiei, un embrion al stiintei administrative, care vizeaza obiective tehnice si pragmatice. Tot in aceasta perioada, in Germania, apar studiile camerale centrate pe studiul acestor institutii administrative prusace. 

          Aparitia Statului liberal (Statul de drept) determina dezvoltarea dreptului administrativ. Teoreticienii sint in special juristi concentrati apropape exclusiv pe aspectele juridice si contencioase ale functionarii administratiei. Totusi, in prima parte a secolului al XIX-lea, se dezvolta in Europa si o reflectie non-juridica asupra administratiei, dreptul administrativ si stiintele administrative avind o evolutie separata dar paralela. Coexistenta celor doua discipline se estompeaza la mijlocul secolului al XIX-lea, cind se impune viziunea juridica si contencioasa a fenomenelor administrative, perioada considerata „epoca de aur” a jurisprudentei administrative. 

          La mijlocul secolului al XX-lea, aparitia Statul providenta, cu dominanta interventionista, sinonim cu complexificarea aparatului administrativ, face ca recurgerea la drept sa nu mai fie suficienta. Are loc o reinnoire a studiului administratiei pe baze noi, cu accent pe preocuparile pragmatice. Unii analisti continua traditia juridica, alti cercetatori pun accent pe probleme de organizare si gestiune. 

  1. b) Viziunea americana 

           La inceput, fenomenul administratiei nu a atras atentia, nu a produs controverse teoretice. Intr-o tara noua, in plina transformare economica si sociala, accentul era pus pe probleme imediate, concrete, de organizare. Studiul administratiei publice s-a dezvoltat mai tirziu, cind s-a produs trecerea de la statul rural la cel urban industrializat care cerea structuri administrative, agenti competenti, gestiune moderna.  

          SUA au cunoscut o serie de reforme administrative succesive pina la al doilea razboi mondial, reforme care au influentat si studiul fenomenului administrativ. O contributie importanta a reflectiei asupra administratiei a avut-o Woodrow Wilson care in 1887 a pus bazele unei stiinte pragmatice a administratiei inspirata de metodele din sectorul privat al afacerilor. 

          Si in SUA exista o disciplina a administratiei publice dar care difera de cea europeana prin obiective utilitare si pragmatice. Alte particularitati vizeaza: valorizarea experientei; aversiune fata de doctrine; loc minim acordat dimensiunii juridice a fenomenelor administrative in absenta unui drept administrativ coerent; paralelism constant intre administratia etatica si cea privata (a intreprinderii); paralelism intre stiinta administratiei publice si stiinta gestiunii intreprinderii, intre aceste doua discipline neexistind frontiere nete, ambele fuzionind in teoria organizatiilor. 

          Intr-adevar, studiul organizatiilor este un domeniu de studiu specific american. Stiinta organizatiei s-a dezvoltata mai devreme si mai usor in SUA deoarece, spre deosebire de contextul european, aceasta este o tara cu slabe traditii administrativ-etatice, adiministratia fiind considerata o forma de organizatie, printre altele. In consecinta, studiul ei a fost integrat acestui tip de analize. 

          Cu toate acestea, premisele stiintei organizatiilor apar in Europa. Este vorba de studiul organizatiilor politice (Marx si Engels), de analizele sociologice ale lui Weber si Michels, de studiile realizate in perspectiva practica la cei preocupati de gestiunea intreprinderii si mai rar a Statului (rationalizarea metodelor si cresterea eficientei).

          Desi premisele teoretice ale stiintei organizatiilor apar in Europa, totusi dezvoltarea lor are loc in SUA sub influenta contextului economic si social. Taylorismul si organizarea stiintifica a muncii, scoala relatiilor umane si dezvoltarea perspectivei sociologice a organizatiilor, au condus mai tirziu la aparitia, in anii 50-60, a unei noi discipline, a teoriei organizatiilor, centrata pe o perspectiva pluridisciplinara (sociologica, psihologica, stiinta politica, economie, management).

          Aceasta disciplina studiaza organizatiile de orice tip, administrative, intreprinderi, spitale, biserci, partide, inchisori, scoli, etc. Studiaza aspectul formal / informal al organizatiilor, aspectul tehnic, procesul de integrare, de adaptare, in cadrul acestor entitati si rolul lor in atingerea unor obiective specifice. Teoria organizatiilor propune deci o alta viziune a administratiei considerata o forma particulara de organizatie. Aceasta conceptie asupra administratiei care pune accent pe aspectul organizational, pe resurse si atingerea scopului, pe eficienta si performanta, altfel spus pe aspectul pragmatic al administratiei, corespunde culturii americane si valorilor acestei societati, esentialmente pragmatica si utilitarista. 

          In Europa, aceasta perspectiva organizationala de tip anglo-saxon s-a aclimatizat mai greu. Contextul european, caracterizat de alte traditii ideologice, intelectuale, alte valori, este mai putin centrat pe pragmatism si eficienta. 

          In Europa, aceasta viziune a fost adoptata mai intii in tarile socialiste. Doctrina comunista  insemnind disparitia treptata a statului, deci a administratiei, punea accent pe problemele de organizare a intreprinderii, a societatii. Societatea comunista, societate centralizata, necesita o organizare eficienta. In plus, fiind o societate in curs de industrializare intensiva, era un teren favorabil de aplicare a principiilor tayloriste de organizare a muncii. 

          In tarile capitaliste din Europa se dezvolta, dupa cel de-al doilea razboi mondial, Statul interventionist (asistential, de buna-stare), ceea ce a dus la cresterea interesului pentru studiul metodelor de organizare eficienta, rationalitatea devenind cuvintul de ordine in sectorul public. In functionarea acestuia se imprumuta anumite metode de organizare din sectorul privat, are loc dezvoltarea tehnocratiei.

          Retinem ca in studiul administratiei dreptul administrativ ramine materia privilegiata in cea mai mare parte a tarilor pentru ca este formatia preferata in Europa, America latina si Japonia. 

          Totusi, in Franta, o combinatie de studii in drept urmate de o diploma de studii superioare in stiinta politica este calea dominanta de acces la Scoala nationala de administratie si, eventual, in cariera de inalt functionar. 

          In Europa occidentala, Marea Britanie face exceptie, deoarece administratia ei acorda o preferinta neta licentiatilor in litere si umanitati in recrutarea si selectia viitoarelor cadre superioare. 

          In SUA, in loc sa se recruteze o elita administrativa la sfirsitul studiilor universitare, se prefera angajarea de specialisti din diferite discipline (inginer, contabil etc.) de un nivel intermediar. Acestia sint supusi unor probe, in acest caz fiind utilizat un proces de selectie prin promovare. Deci, inainte de a accede in posturile superioare ale functiei publice, functionarii trebuie sa posede cunostinte de specialitate. 

          Asa cum am spus, si in SUA exista o stiinta a administratiei publice ca disciplina de studiu. Exista urmatoarele diferente principale fata de Europa : in primul rind, continutul disciplinei predate este mai practic, mai aproape de cel al stiintelor gestiunii afacerilor ; aceasta este predata in scoli de administratie publica sau in cadrul departamentelor de stiinte politice si licentiatii acestor scoli pot aspira la posturi de nivel intermediar in cadrul functiei publice ; stiinta administrativa poate constitui de asemenea baza unor cursuri de perfectionare oferite functionarilor in vederea pregatirii lor pentru posturi superioare ;  pentru licentiati nu exista un corp specific de functionari care sa le fie rezervat; apoi, toti absolventii de universitate, inclusiv licentiatii in administratie, trebuie sa parcurga toate esaloanele inainte de a accede la posturi de elita.