Pin It

Problemele şi subiectele de preocupare pentru politica socială în România reprezintă obiectivul acestui curs. Aceasta presupune o informaţie adecvată şi analize de anvergură. Dar, sistemul informaţional disponibil pe probleme sociale este limitat, fragmentar, acoperind neuniform diferitele segmente ale vieţii sociale. O altă problemă este calitatea informaţiei. Cei mai mulţi dintre indicatorii sociali disponibili reflectă media. Indicatorii medii au o anumită semnificaţie; ei ascund însă, mari discrepanţe în interiorul sistemului social. Dezagregările sunt puţine, iar rezultatele calculelor devin disponibile cu mare întârziere, astfel încât fenomene evidente nu pot fi analizate din lipsă de informaţie. De aici, necesitatea lansării unui program tehnic de indicatori sociali, care să finalizeze cu un compendium de indicatori.

În selecţia indicatorilor s-au avut în vedere următoarele:

  • racordarea indicatorilor la problemele sociale majore ale României în această perioadă;
  • disponibilitatea datelor;
  • relevanţa lor pentru politica socială, în special cei care reflectă o stare precară a unui fenomen sau proces social şi / sau o degradare semnificativă în ultima perioadă.

Selecţia şi gruparea indicatorilor s-au făcut în ideea caracterizării fenomenelor şi proceselor sociale specifice, pe domenii, după cum urmează:

 

Populaţie.

  1. a) Populaţie şi fenomene demografice. Pentru domeniul "populaţie", România dispune de
    o statistică elaborată. Sursa de date cea mai recentă şi cuprinzătoare este recensământul
    populaţiei şi locuinţelor din 7 ianuarie 1992. Conform acestuia, populaţia României este de
    810.035 locuitori.

La începutul anilor '90 se semnalează unele evoluţii demografice cu caracter negativ şi cu impact major pentru politica socială în perspectivă. Cauzele principale ale acestei evoluţii au

fost:

  • scăderea drastică a natalităţii;
  • nivelul înalt al mortalităţii generale;
  • emigrarea;

-     multe familii tinere nu doresc să aibă copii sau doresc doar 1 -2 copii. Evoluţiile în structura pe vârste a populaţiei arată:

  • instalarea unui proces de îmbătrânire; o consecinţă a acestui proces este creşterea ratei de dependenţă care este un factor de împovărare a populaţiei active, în special al salariaţilor;
  • creşterea presiunilor economice exercitate de cerinţele tot mai înalte determinate pe de o parte de rata înaltă a şomajului, iar pe de altă parte, de vârsta scăzută de pensionare.

Indicatorii referitori la structura populaţiei pe familii şi gospodării permit relevarea unor probleme grave ale nivelului de trai al unor familii. În acest sens indicatorii referitori la numărul şi distribuţia populaţiei după: mărimea familiilor monoparentale şi a familiilor cu mulţi copii, în urban şi rural, caracteristicile locuinţelor, etc.

  1. b) Aşezări umane şi condiţii de locuit. Principala problemă socială legată de modificarea
    structurii populaţiei pe medii şi de distribuţia populaţiei urbane pe oraşe este aceea a accesului la
    o locuinţă şi a confortului locuinţei.

Problema accesului la o locuinţă s-a acutizat. Resursele scăzute ale populaţiei, în special ale tinerilor, atenţionează asupra necesităţii lansării unui program de construcţii de locuinţe sociale şi de susţinere financiară a unor categorii de populaţie în scopul soluţionării adecvate a accesului la o locuinţă.

Probleme foarte mari există şi în legătură cu dezvoltarea infrastructurii de tip urban, străzi şi drumuri asfaltate, servicii de transport de călători, servicii de canalizare, salubritate, etc.

 

Sănătate.

Analiza evoluţiei indicatorilor disponibili privind starea de sănătate a populaţiei în România în ultima perioadă sugerează următoarele aspecte:

  • rata mortalităţii infantile se menţine la un nivel foarte înalt;
  • nivelul înalt al mortalităţii la grupa de vârstă 45-59 ani;
  • rata mortalităţii bărbaţilor (din această categorie de vârstă) de peste două ori mai mare decât în cazul femeilor.

Mortalitatea pe cauze semnalează creşterea alarmantă a deceselor din cauza tuberculozei, a aparatului circulator, a tumorilor, etc.

Indicatorii referitori la serviciile de sănătate şi resursele de care dispune sectorul sanitar pun în evidenţă unele aspecte legate de nevoia de perfecţionare a activităţii în interiorul sectorului sanitar şi de o mai bună joncţiune a acesteia cu factorii exteriori sistemului sanitar. O scădere continuă şi dramatică a înregistrat asistenţa medicală de urgenţă. Una din cauzele declinului în acest segment al asistenţei medicale ar putea fi legată de scăderea numărului de ambulanţe.

O altă grupă de indicatori este aceea care se referă la nutriţie, după cum urmează:

  • disponibilul de calorii şi proteine pe locuitor şi zi, ca procent din cerinţele minime per capita;
  • ponderea populaţiei care înregistrează un consum per capita sub nivelul cerinţelor, pe grupe de vârstă şi sex, medii;
  • importul net de alimente, ca procent din consumul alimentar;
  • ponderea copiilor nou-născuţi;
  • ponderea persoanelor sub- şi supraponderale în totalul populaţiei;
  • consumul de tutun şi alcool pe locuitor.

 

Învăţământ.

Statistica învăţământului din ţara noastră oferă o bază informaţională bogată privind diferitele aspecte ce caracterizează acest domeniu. Pentru o bună organizare a informaţiei este necesar mai întâi să se facă distincţie între educaţia tineretului şi educaţia adulţilor. Educaţia şcolară este întreaga filieră de educaţie în timpul copilăriei şi adolescenţei. Educaţia adulţilor este legată direct de persoanele ocupate. Ponderea cea mai mare o deţine însă activitatea şcolară a tineretului şi, ca atare, indicatorii statistici ai învăţământului se concentrează asupra acestei părţi.

Un fapt ce atrage atenţia este acela al abandonului şcolar fapt ce atrage după sine un fenomen dureros: creşterea analfabetismului. Un alt fenomen este scăderea drastică a numărului de elevi în învăţământul secundar, în cel liceal în special. In schimb, după 1990 a luat amploare învăţământul superior.

Cele două tendinţe contrare ale ratei de înrolare şcolară, în primele trepte ale învăţământului (primar, gimnazial şi liceal), pe de o parte, şi în cel superior, pe de altă parte, atenţionează asupra germenilor unor diferenţieri şi respectiv stratificări ale populaţiei din punctul de vedere al accesibilităţii la pregătirea generală şi profesională a populaţiei tinere şi al posibilităţilor de adaptare la cerinţele pieţei de muncă şi al posibilităţilor de a obţine resurse rezonabile pentru satisfacerea nevoilor de trai.

O a două grupă de probleme se referă la cele sugerate de indicatorii cu privire la resursele alocate învăţământului şi utilizarea lor. In condiţiile concrete de evoluţie a întregului complex economico-social, se constată o anumită "relaxare" în ceea ce priveşte alocarea şi mai ales utilizarea resurselor disponibile. Numărul de elevi ce revin în medie la un cadru didactic în învăţământul primar, gimnazial şi liceal a scăzut substanţial, iar în învăţământul superior s-a înregistrat aceeaşi tendinţă dar mai puţin accentuată.

 

Venituri.

Sub impactul inflaţiei şi al măsurilor de control al creşterii veniturilor nominale realizat prin politica salarială şi formulele de indexare, veniturile reale au scăzut pentru toate categoriile de populaţie. Astfel, salariul mediu şi pensia medie de asigurări sociale au ajuns în 1993, în termeni reali, la mai puţin de două treimi din valoarea realizată în 1989.

În decembrie 1993, salariul mediu a ajuns la aproape jumătate din valoarea reală a lunii octombrie 1990. Mult mai rapid a scăzut puterea de cumpărare a veniturilor mici. Salariul minim pe economie avea în decembrie 1993 o valoare reală de aproximativ o treime din cea înregistrată în octombrie 1990; alocaţiile pentru doi copii reprezentau o pătrime; alocaţiile pentru trei copii, o cincime.

 

 

Consumul populaţiei.

Indicatorii disponibili pentru relevarea evoluţiilor în acest domeniu al consumului populaţiei pun în evidenţă o serie de aspecte importante pentru caracterizarea stării şi evoluţiei sociale după 1989, consumul populaţiei cumulând multe din consecinţele evoluţiilor din domeniul economic, ale măsurilor de natură socială, ale inerţiilor comportamentale, etc.

În condiţiile declinului economic accentuat din această perioadă, inclusiv în ramurile producătoare de bunuri şi servicii de consum, ale căderii puterii de cumpărare a veniturilor, începând cu 1991 a avut loc o scădere a volumului fizic şi o deteriorare a structurii consumului populaţiei.

În anul 1990, consumul principalelor produse alimentare în expresie naturală a înregistrat o creştere comparativ cu 1989; în 1991 şi 1992 a urmat însă o scădere substanţială, comparativ cu 1990, la toate grupele de alimente valoroase din punct de vedere nutritiv. Consecinţa a fost scăderea consumului zilnic de calorii şi proteine.

Indicatorii referitori la înzestrarea populaţiei cu bunuri de folosinţă îndelungată arată o stagnare sau o creştere uşoară a înzestrării cu unele bunuri: aparate radio, televizoare, autoturisme. Modificările pozitive în acest segment al consumului pot fi o rezultantă a unui cumul de factori: o creştere a veniturilor populaţiei în anul 1990, o îmbunătăţire a ofertei cu astfel de bunuri, "fuga de bani" în condiţiile inflaţiei şi orientarea spre cumpărarea de bunuri cu durată mare de folosinţă, etc.

Un indicator cu o semnificaţie aparte este cel referitor la ponderea cheltuielilor alimentare în totalul cheltuielilor de consum ale familiilor. În prezent, în România consumul alimentar absoarbe, în medie, mai mult de jumătate din totalul cheltuielilor de consum. Aceasta, în condiţiile în care nivelul consumului alimentar este departe de valorile care caracterizează zona de saturaţie, ceea ce arată volumul mare al nevoilor de consum nesatisfăcute, atât de bunuri alimentare, cât şi de bunuri nealimentare şi servicii. Ponderea mare a cheltuielilor pentru consumul alimentar reflectă şi faptul că, din resursele disponibile, familiilor le rămâne foarte puţin pentru cumpărarea produselor nealimentare şi pentru plata serviciilor; din aceste ultime categorii se cumpără, în principal, cele care sunt indispensabile în consum (energie electrică, termică, gaze, transport, etc.), cumpărarea altor produse fiind amânată.

O remarcă trebuie făcută şi în legătură cu faptul că a crescut ponderea autoconsumului în totalul cheltuielilor de consum alimentar, ceea ce semnifică două lucruri:

- faptul că nevoile alimentare nu sunt satisfăcute, la un nivel apropiat zonei de saturaţie, face ca populaţia să-şi orienteze prioritar resursele sale de consum spre alimentaţie;

- în condiţiile inflaţiei accentuate s-a constatat o întoarcere spre consumul de produse obţinute în gospodăria personală, exprimând practicarea unei agriculturi de subzistenţă şi constrângeri în formarea relaţiilor de piaţă.

 

Indicatorii sociali prezentaţi arată o degradare puternică, în ultimii ani, a parametrilor care caracterizează nivelul de trai al populaţiei, starea socială în general. Ei pun în evidenţă principalele probleme sociale, unele moştenite şi accentuate în ultima perioadă, altele nou apărute.

Intre cele mai grave, cu implicaţii asupra traiului curent al majorităţii populaţiei, sunt cele care privesc:

  1. gradul relativ scăzut de satisfacere a nevoilor fundamentale legate de alimentaţie, locuinţă, dotare cu bunuri cu durată medie şi îndelungată de utilizare;
  2. scăderea continuă a puterii de cumpărare a veniturilor băneşti, una din cauzele principale care conduc la înrăutăţirea condiţiilor de trai;
  3. o înrăutăţire a indicatorilor care condiţionează calitatea capitalului uman în perspectivă.