Studierea acestui domeniu este necesar pentru a da răspunsuri, iniţial, unor aspecte cu caracter preponderent economic şi, ulterior, şi unora cu caracter social.
Punctul de reper în alegerea indicatorilor care să permită relevarea principalelor aspecte cu caracter social ale ocupării îl reprezintă semnificaţia ocupării unui loc de muncă de către persoane apte de muncă. Exercitarea dreptului de muncă, ocuparea unui loc de muncă de către toate persoanele apte şi obţinerea, pe această bază, a unui câştig ce permite satisfacerea nevoilor de trai, calitatea condiţiilor de muncă şi satisfacţia individului în viaţa de muncă sunt aspecte deosebit de importante ale bunăstării.
În cadrul acestui domeniu se pot distinge patru grupe de indicatori:
- a) Gradul de participare a forţei de muncă la producţia socială - indicatorii din această
grupă reflectă modalitatea de înţelegere şi acţiune privind exercitarea dreptului la muncă, drept
fundamental al omului. Astfel, ei sunt o expresie a măsurii în care populaţia în vârstă aptă de
muncă este încadrată în procesul producţiei sociale. Detalierile pe grupe de vârstă, sexe, medii,
ramuri, judeţe, forme de proprietate, etc., permit analiza comparativă cu numărul forţei de muncă
disponibile, caracteristicile principale ale ocupării, rezervele de creştere a gradului de ocupare,
categoriile de populaţie care ridică probleme în această privinţă. Analiza acestor date poate
sugera direcţiile de acţiune pentru asigurarea unui grad înalt de ocupare a forţei de muncă
disponibile, utilizând instrumente economice şi sociale, pentru flexibilizarea procesului de
ocupare, astfel încât să fie satisfăcute concomitent cerinţele utilizării eficiente a forţei de muncă.
Indicatorii referitori la ocupare permit:
- evidenţierea acelor categorii de populaţie la care se manifestă fenomenul de şomaj sau ocupare parţială, în profil de ramură, teritorial, etc., sugerând direcţii de acţiune pentru soluţionarea acestei probleme;
- calcularea ratei de dependenţă într-o formulă mai rafinată, foarte utilă pentru elaborarea unor măsuri de politică socială în domeniul securităţii sociale, al învăţământului, etc.
Indicatorii referitori la forţa de muncă intrată pentru prima dată pe piaţa muncii şi cei care reflectă părăsirea definitivă a locului de muncă prin pensionare sau deces oferă informaţii privind principalele fluxuri spre şi dinspre forţa de muncă, iar legătura cu noii absolvenţi pe diferitele trepte de învăţământ permite comparaţii între necesarul şi disponibilitatea de locuri de muncă, element important în realizarea unui echilibru pe acest plan.
Indicatorii privind speranţa vieţii de muncă constituie o măsură utilă pentru conturarea modelului de ocupare, pentru caracterizarea posibilităţilor de câştig şi de garantare a resurselor pentru existenţă.
- Şomajul - indicatorii cuprinşi în această grupă pot semnala prezenţa sau absenţa posibilităţilor de ocupare pentru anumite categorii de forţă de muncă, unele caracteristici ale categoriilor de populaţie ocupată la care se manifestă un fenomen de şomaj pronunţat. Pot indica, de asemenea, ramurile de activitate, profesiile care se confruntă cu o lipsă sau cu un surplus de locuri de muncă. Corelaţi cu indicatorii referitori la calificare, remunerare, vârstă, sex, condiţii de muncă, etc.
- Pentru a furniza indicaţii asupra veniturilor din muncă şi asupra legăturii lor cu bunăstarea este necesară elaborarea de indicatori care să reflecte mărimea veniturilor din remunerare în preţurile curente şi constante, pentru diferite categorii de populaţie ocupată, clasificate pe ramuri de activitate, sexe, profesie, etc.
Nivelul realizat al câştigului poate să difere foarte mult. De aceea, construirea unor indicatori care să reflecte diferenţele în ceea ce priveşte nivelul câştigului pentru diferitele categorii de populaţie ocupată este foarte importantă pentru formularea unor măsuri de politică a veniturilor, care să vină în sprijinul realizării obiectivelor, atât în domeniul ocupării, cât şi în cel al nivelului de trai.
Analiza veniturilor din muncă în contextul mai general al formării veniturilor la nivelul familiilor, al gospodăriilor, oferă puncte de sprijin pentru elaborarea unor măsuri în domeniul mai vast al veniturilor populaţiei.
- d) Condiţii de muncă - indicatorii din această grupă definesc calitatea vieţii de muncă. Indicatorii privind timpul consacrat muncii se referă la numărul mediu de ore efectuate săptămânal de persoanele ocupate. Aceştia se referă la:
- categoriile de populaţie ocupată care beneficiază de durate mai mici ale săptămânii de lucru sau care lucrează un număr mai mare de ore decât durata normală a săptămânii de lucru;
- relaţia ce se formează între timpul lucrat de diferitele categorii de populaţie şi nivelul salariului sau al veniturilor totale din muncă;
- situaţiile care duc la reducerea timpului de muncă şi concomitent la reducerea venitului din acest motiv; sunt esenţiale informaţiile privind cauzele care au condus la diminuarea timpului de muncă pentru diferitele categorii de persoane ocupate.
O cauză a neutilizării timpului de muncă este absenteismul. Evidenţierea sa permite constatării privind cauzele acestuia şi posibilităţile de diminuare a lui prin măsuri de politică economică şi / sau socială.
Din reglementările legale se pot obţine date privind numărul de zile de concediu de odihnă pentru salariaţi, precum şi numărul total de zile libere. Extinderea calculului indicatorului asupra întregii populaţii ocupate ar oferi informaţii referitoare la timpul total de muncă şi de odihnă al populaţiei ocupate, aspecte importante ce influenţează bunăstarea, calitatea vieţii.