Schimbările profunde care au avut loc în societatea românească a ultimilor ani presupun modificări substanţiale şi în concepţia de abordare a criminalităţii ca fenomen social complex, susceptibil de a fi influenţat şi chiar schimbat în acord cu aspiraţiile de mai bine ale comunităţii.
Regândirea modului de acţiune şi intervenţie a organismelor investite cu atribuţii în lupta cu criminalitatea şi administrarea justiţiei nu poate ocoli experienţa acumulată şi rezultatele obţinute în trecutul apropiat (8-10 ani) marcat în opinia noastră de echilibrul fragil al comportamentului democratic al majorităţii membrilor societăţii, dar şi al autorităţilor publice, care încă se mai zbat în limitele unui algoritm al deznădejdii şi speranţei, lipsit de coerenţă şi consistenţă.
În absenţa unor concluzii rezultate din cercetări şi studii de profunzime, privind starea şi mai ales dinamica criminalităţii în România postdecembristă, vom încerca să fundamentăm demersul nostru de analiză şi interpretare pe datele înmagazinate şi situaţiile statistice întocmite la nivelul Inspectoratul General al Poliţiei şi, în măsura posibilului, cele existente la alte instituţii implicate în profilaxia şi combaterea criminalităţii.
Absenţa în ţara noastră a unei instituţii specializate de cercetare a cauzelor criminalităţii şi fundamentare a măsurilor de prevenire şi combatere a acesteia - situaţie singulară după ştiinţa noastră în statele central şi est-europene care au păşit pe calea democraţiei la finele deceniului trecut - constituie un serios obstacol în calea abordării din perspectiva ştiinţifică a unuia dintre cele mai active fenomene care frânează dezvoltarea societăţii româneşti în etapa actuală şi, mai mult ca sigur, şi în viitor. În condiţiile unui sistem juridic aflat încă în faza căutărilor de soluţii, consistenţa unor concluzii pe termen lung este pusă în mare măsură sub semnul hazardului şi relativităţii, iar, pe termen scurt şi mediu, deciziile sunt marcate de stigmatul provizoratului, adoptându-se frecvent soluţii de moment pentru probleme de perspectivă, ceea ce afectează, constant şi structural, imaginea de ansamblu asupra politicii sociale în acest domeniu.
Intervenţia statului pentru reducerea criminalităţii a fost intens monitorizată şi sprijinită din partea a numeroase organizaţii şi structuri internaţionale, dar şi de organisme naţionale neguvernamentale, care au contribuit în mare măsură la cristalizarea concepţiei de acţiune, în condiţiile confuze ale tranziţiei spre coordonatele care definesc o societate democratică.
Foarte important, atât pentru analiza evoluţiei fenomenului criminalităţii, cât mai ales pentru fundamentarea politicii sociale de urmat, a strategiei şi tacticii specifice instituţiilor abilitate, este abordarea acesteia dintr-o dubă perspectivă, respectiv cea a prevenirii şi cea a combaterii, soluţie care, de altfel, transpare cu claritate şi din conţinutul opusului de faţă.
Explicarea şi înţelegerea evoluţiei stării, dinamicii şi, mai ales, a limitelor acţiunilor întreprinse pentru prevenirea şi combaterea infracţiunilor este indisolubil legată de precizia termenilor cu care operăm, conţinutul semantic al acestora, precum şi de metodologia utilizată în diagnoza şi evaluarea mutaţiilor de ordin cantitativ şi calitativ opuse.
Problema de fond a analizei criminalităţii în context social rezidă, în principal, în determinarea extinderii acesteia. O semnificaţie particulară o are evaluarea permanentă a zonei de impact a criminalităţii, chiar înaintea abordării cauzalităţii, difuziunii, evoluţiilor, atitudinilor şi măsurilor preventive ce pot fi preliminate.
În analiza extensiei infracţionalităţii se remarcă necesitatea abordării a cel puţin trei aspecte de importanţă deosebită pentru formularea unei definiţii exhaustive şi fundamentarea deciziei preliminare.
O primă problemă se referă la modul în care sunt înţelese noţiunile "infracţiune" şi „autor al infracţiunii" şi ce categorii de acte infracţionale şi de delicvenţi ar trebui luate în considerare în estimarea extinderii impactului comportamentului criminogen în societate. Aprecierea capătă consistenţă dacă avem în vedere interesul unor instituţii în evidenţierea fenomenului infracţional, dar şi în faptul obiectiv în care se săvârşesc unele infracţiuni, ori în care anumite persoane participă la comiterea acestora.
Relevant, în al doilea rând, este criteriul de evaluare a extinderii criminalităţii, care constituie de altfel punctul de referinţă al estimării şi consideraţiilor formulate pe această bază. Două elemente sunt mai mult decât relevante în această direcţie, astfel:
- ameninţarea reprezentată de comportamentul criminogen pentru legea şi ordinea din ţară;
- nivelul saturaţiei societăţii ci infractori, cu alte cuvinte determinarea proporţiei indivizilor care comit infracţiuni.
Sub primul aspect ar trebui evidenţiată răspândirea mare a criminalităţii, dacă aceasta a cauzat dezorganizarea anumitor sfere ale vieţii economico-sociale sau dacă au generat numai un anumit sentiment de nesiguranţă ţi teamă printre anumite categorii de cetăţeni. Asemenea situaţii ar putea şi au putut lua naştere ca rezultat al creşterilor importante în corupţie, birocraţie, a furtului proprietăţii publice sau private, a spargerilor, tâlhăriilor, înşelăciunilor, consecinţe ce determină teama populaţiei de a se deplasa după lăsarea întunericului sau de a frecventa anumite locuri ori medii cu risc major de victimizare.
Sub cel de-al doilea aspect, o importanţă aparte o reprezintă numărul de indivizi care comit infracţiuni, din categoria celor considerate ca fiind grave fie sub aspectul consecinţelor, fie sub cel al metodelor rafinate utilizate.
Nu este lipsită de semnificaţie, din acest punct de vedere, nici dimensiunea micii criminalităţi (de vecinătate, intrafamilială etc.), precum şi cazurile de acum cunoscute şi catalogate ca făcând parte din criminalitatea de înaltă violenţă, crima organizată, ca de exemplu terorismul, traficul de droguri, traficul de carne vie, al celui de materiale radioactive, afacerile destabilizatoare de natură economico-financiară.
A treia problemă necesară pentru luarea unei decizii preliminare adecvate este "alegerea sistemului de indicatori" pentru măsurarea extinderii comportamentului deviant criminogen.
În România, ca în multe alte ţări, analiza criminalităţii sub aspectul mutaţiilor structurale a formelor, manifestării şi extinderii acesteia este realizată în statisticile poliţiei, parchetului, care informează despre infracţiunile înregistrate, persoanele suspecte sau inculpate, precum şi în statisticile justiţiei, care oferă informaţii despre sentinţele rămase definitive. Uneori, dar numai pentru anumite motive speciale, statisticile justiţiei sunt utilizate pentru culegerea informaţiilor privind persoanele private de libertate. Este foarte clar că nimeni nu poate echivala amploarea criminalităţii cunoscute de autorităţi cu cea a criminalităţii reale, neexistând nici o bază pentru ipoteza că informaţiile privind fiecare infracţiune comisă ajung automat la organismele de aplicare a legii.
Mai mult, se observă că în realitate situaţia este complet diferită, numai o parte din infracţiunile comise şi numai unii autori sunt descoperiţi. În concluzie, are valoare de adevăr axiomatic faptul că volumul criminalităţii din România, ca şi în alte ţări, este mult mai mare, decât volumul criminalităţii cunoscute.
În general, extinderea criminalităţii cunoscute este influenţată - independent de cea a criminalităţii reale- de factori de ordin politic şi economic, de acţiunile organismelor de aplicare a legii, la fel ca şi opiniile şi atitudinile cetăţenilor, care pot arăta un zel mai mare sau mai mic pentru a se adresa acestor organe în situaţia obţinerii de informaţii privind producerea actelor infracţionale. Fiecare dintre factorii menţionaţi mai sus pot acţiona independent, efectul conjugării lor reflectând extinderea criminalităţii cunoscute de către autorităţi. Creşterea actuală a numărului infracţiunilor de un anumit tip poate conduce la o sporire a toleranţei faţă de autori (dacă aceasta este însoţită de schimbări în sistemul de valori al cetăţenilor) precum şi la intensificare a descoperirii lor .