Administrație publică

Pe parcursul celor douăzeci şi trei de ani de independenţă a Republicii Moldo­va, administraţia publică a evoluat odată cu schimbările de ordin politic, economic şi social asigurând, deşi pe alocuri con­tradictoriu şi tergiversat, ireversibilitatea proceselor democratice din sfera adminis­trativă. Depăşind multe obstacole admi­nistraţia publică a reuşit, în mare măsură, să se reformeze preluând noi principii de administrare, implementând mecanisme şi tehnologii manageriale performante, re­crutând şi promovând o generaţie nouă de funcţionari publici.

Semnarea şi ratificarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, docu­ment care conţine o multitudine de sarcini în diferite domenii de activitate, inclusiv în cel al administraţiei publice, deschide pen­tru Republica Moldova noi orizonturi.

În prezentul studiu ne propunem să elucidăm retrospectivele relaţiilor moldo- comunitare în domeniul administraţiei publice, să expunem unele reflecţii asupra prevederilor Acordului de Asociere cu Uni­unea Europeană cu referire la administraţia publică, să identificăm gradul de conver­genţă între sistemul administrativ moldo­venesc şi Spaţiul Administrativ European.

1. Retrospective ale relaţiilor moldo- comunitare în domeniul administraţiei publice

Relaţiile moldo-comunitare, în general, şi cele ce vizează domeniul administraţiei publice, în particular, îşi au începuturile în anii nouăzeci ai secolului trecut. Trans­formările din administraţia publică iniţi­ate încă în anul 1990, având ca premise modificările treptate din sistemul politic şi economic al societăţii moldoveneşti, au constituit de la bun început o tendinţă spre valorile democratice, caracteristice pentru administraţia publică europeană. Deşi până la instituţionalizarea unor relaţii concrete cu Uniunea Europeană şi cu alte organisme europene urmau să treacă încă vreo câţiva ani, spiritul european se resim­ţea deja în Declaraţia de Suveranitate din 23 iunie 1990, [3] Decretul cu privire la pu­terea de stat din 27 iulie 1990 [4] şi, desi­gur, în Declaraţia de Independenţă din 27 august 1991. [5]

Implementarea prevederilor acestor documente politice, care şi-au găsit în anul 1994 fundamentare constituţională, a ini­ţiat procesul de edificare a unei adminis­traţii publice noi, bazate pe alte principii şi mecanisme de organizare şi funcţionare. În acele condiţii experienţa europeană era una de referinţă nu numai în domeniul ad­ministraţiei publice, dar şi în organizarea şi funcţionarea vieţii sociale, în general. Reie- şind din aceasta, Republica Moldova a ini­ţiat relaţiile nemijlocite cu Uniunea Euro­peană prin semnarea la 28 noiembrie 1994 a Acordului de Parteneriat şi Cooperare, care a fost ratificat abia în anul 1998, ceea ce a tergiversat instituţionalizarea relaţiilor dintre Republica Moldova şi Uniunea Euro­peană. [20]

La etapa iniţială, dialogul moldo-co- munitar era axat, în principal, pe subiecte de ordin general, cum ar fi convergenţa poziţiilor în problemele internaţionale de interes comun, încurajarea cooperării în vederea consolidării stabilităţii şi securită­ţii în Europa, sprijinirea transformărilor po­litice şi economice din Republica Moldova, respectarea democraţiei şi a drepturilor omului. Pentru Uniunea Europeană aceas­ta constituia o posibilitate de a promova valorile sale în Republica Moldova pentru a deveni un partener previzibil şi compatibil. La rândul său, Republica Moldova urmărea scopul de a obţine sprijin politic pe calea dezvoltării democratice şi de a beneficia de programele comunitare de asistenţă.

Aceste aspiraţii şi acţiuni de asanare a societăţii moldoveneşti au fost completa­te şi de aderarea Republicii Moldova la 13 iulie 1995 la Consiliul Europei, instituţie care a contribuit şi continuă să contribuie la promovarea în ţara noastră a democra­ţiei, a valorilor general umane, drepturilor şi libertăţilor omului. Cu referinţă la admi­nistraţia publică, ca urmare a acestui fapt, vom menţiona semnarea de către Republi­ca Moldova la 2 mai 1996 a Cartei Europe­ne: exerciţiu autonom al puterii locale, care a intrat în vigoare la 2 februarie 1998. Acest fapt a contribuit, într-o anumită măsură, la ajustarea legislaţiei naţionale din dome­niul administraţiei publice la unele rigori europene prin preluarea conceptului de autonomie locală, principiilor administraţi­ei publice locale, cerinţelor faţă de statutul aleşilor locali, imlementarea formelor mo­derne de control administrativ, modalită­ţilor de asociere a colectivităţilor locale şi altele. [2]

Cu sprijinul şi concursul organismelor europene, a fost efectuată în Republica Moldova reforma administrativ-teritoria- lă din 1998. Prin aceasta s-a încercat să se accelereze procesele reformatoare din ad­ministraţia publică şi să se asigure imple­mentarea reală a autonomiei locale. Accen­tul s-a pus pe componentele prioritare ale reformei, şi anume, pe optimizarea organi­zării administrativ-teritoriale prin trecerea de la sistemul de raioane la cel de judeţe şi, respectiv, pe modernizarea instituţiona­lă şi funcţională a administraţiei publice de toate nivelurile.

În noile dimensiuni administrativ-te- ritoriale, comensurabile cu cele europe­ne, au început să se implementeze şi noi mecanisme de administrare, folosindu-se atât pârghiile desconcentrării administra­tive prin instituţia Prefectului şi serviciilor desconcentrate în teritoriu ale autorităţilor administraţiei publice centrale de speciali­tate, cât şi priorităţile descentralizării şi au­tonomiei locale. Aceasta a fost o încercare îndrăzneaţă de ajustare a organizării admi­nistrative a teritoriului la rigorile europene şi de modernizare a sistemului administra­tiv din Republica Moldova, dar care a fost întreruptă în anul 2003 prin revenirea din nou, mai mult din considerente politice, la sistemul de raioane, acţiune ce nu a fost agreată de instituţiile europene.

După decăderea, în urma discuţiilor, a variantei de includere a Republicii Mol­dova în Procesul de Stabilizare şi Asociere numit încă şi „scenariul balcanic" de extin­dere a Uniunii Europene, prin care la 1 mai 2004 Ungaria, Slovenia, Cehia, Slovacia, Polonia, Estonia, Lituania, Letonia, Malta şi Ciprul au aderat la Uniunea Europeană, devenise evidentă necesitatea redimensio- nării relaţiilor moldo-comunitare pe calea posibilităţilor oferite de Politica de Vecină­tate iniţiată în anul 2004 de Uniunea Euro­peană. Acest lucru a fost impulsionat şi de faptul că, de la 1 ianuarie 2007, România şi Bulgaria urmau să devină membri ai Uni­unii Europene, iar în consecinţă, Republica Moldova devenea ţară vecină cu Uniunea Europeană.

Astfel, în cadrul Politicii de Vecinătate a Uniunii Europene, a fost elaborat şi sem­nat la 22 februarie 2005 Planul de Acţiuni: Uniunea Europeană - Republica Moldova, aprobat ulterior prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 356 din 22 aprilie 2005. [11] Acest Plan a fost prevăzut ini­ţial pentru o perioadă de trei ani, ulterior prelungit încă pentru un an, şi conţinea acţiuni de consolidare a democraţiei şi a instituţiilor politice, precum şi unele acţi­uni privind racordarea legislaţiei naţionale la legislaţia comunitară, asigurarea unui ritm stabil de dezvoltare social-economică, extinderea relaţiilor comercial-economice cu ţările-membre ale Uniunii Europene, valorificarea programelor de cooperare în cadrul strategiilor comunitare şi altele.

De rând cu aceasta, în compartimentul „Dialogul politic şi reformele", Planul de Acţiuni: Uniunea Europeană - Republica Moldova conţinea şi unele prevederi con­crete privind administraţia publică. Astfel, se considera necesară „continuarea refor­mei administrative şi consolidarea auto- administrării locale în conformitate cu standardele europene, în special cele ce se conţin în Carta Europeană a autoguvernă­rii locale şi acordarea unei atenţii speciale expertizei şi recomandărilor Congresului Autorităţilor Locale şi Regionale din Eu­ropa, inclusiv în ceea ce priveşte manage­mentul bugetelor locale de către adminis­traţiile locale şi atribuirea competenţelor bugetare (resurse care să corespundă res­ponsabilităţilor)".

Din aceasta deducem că Uniunea Eu­ropeană recunoaştea, la acel timp, că în Republica Moldova se desfăşura reforma administraţiei publice, în acelaşi timp, se dădea de înţeles că în domeniul adminis­traţiei publice mai existau anumite pro­bleme, ceea ce indica la necesitatea forti­ficării reformei administrative, mai ales în sfera relaţiilor dintre administraţia publică centrală şi administraţia publică locală. Ca urmare, a fost întreprins un şir de acţiuni pentru ameliorarea situaţiei din adminis­traţia publică.

Astfel, la 30 decembrie 2005, a fost ela­borată şi adoptată prin Hotărârea Guvernu­lui Republicii Moldova nr. 1402 „Strategia de reformă a administraţiei publice centra­le în Republica Moldova". [12] Strategia pre­vedea identificarea măsurilor pentru asi­gurarea modernizării administraţiei pub­lice centrale în baza reorganizării institu­ţionale, optimizării procesului decizional, îmbunătăţirii managementului resurselor umane şi a finanţelor publice.

În acelaşi timp, aprobarea şi implemen­tarea ulterioară a prevederilor Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale nu însemna închistarea reformei doar pe segmentul central al administraţiei publi­ce. O cerinţă importantă a reformei admi­nistraţiei publice este reorganizarea con­comitentă şi consecutivă a administraţiei publice centrale şi a administraţiei publi­ce locale. În acest sens, vom menţiona că activitatea asupra realizării prevederilor Planului de Acţiuni: Uniunea Europeană - Republica Moldova a contribuit, de rând cu altele, la lărgirea cadrului legislativ privind derularea reformei administraţiei publice locale. Astfel, cu sprijinul structurilor eu­ropene şi cu participarea reprezentanţilor societăţii civile, a fost pregătit şi adoptat la 28 decembrie 2006, pachetul de legi, şi anume: Legea nr. 436-XVI privind adminis­traţia publică locală; [6] Legea nr. 435-XVI privind descentralizarea administrativă; [8] Legea nr. 438-XVI privind dezvoltarea regională a Republicii Moldova. [7] S-au efectuat unele modificări în Legea nr. 397 XV din 16 octombrie 2003 privind finanţele publice locale.

Legile respective prevedeau distribui­rea mai clară a competenţelor dintre dife­rite niveluri ale administraţiei publice, in­clusiv dintre nivelul unu şi doi ale adminis­traţiei publice locale, promovarea bunelor relaţii interbugetare între centru şi unită­ţile administrativ-teritoriale, modalităţile de efectuare a controlului administrativ al autorităţilor administraţiei publice locale. În totalitatea lor, ele vizează sistemul de relaţii dintre administraţia publică centra­lă şi cea locală, crearea condiţiilor mai fa­vorabile de exercitare a autonomiei locale în condiţiile descentralizării şi consolidării capacităţii administrative a unităţilor admi- nistrativ-teritoriale.

O etapă nouă în relaţiile moldo-co- munitare se iniţiază în luna aprilie 2009, odată cu accederea la putere a guvernării actuale pentru care integrarea europea­nă a Republicii Moldova este un deziderat fundamental, care poate fi realizat pe calea democratizării sistemului politic şi moder­nizării administraţiei publice. De această dată au fost folosite oportunităţile oferite de Parteneriatul Estic, lansat de către Uni­unea Europeană în luna mai 2009 la Praga şi care reprezintă o dimensiune specifică de est a Politicii Europene de Vecinătate pentru menţinerea relaţiilor cu Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova şi Ucraina. Prin aceasta, Uniunea Europeană a decis să transmită vecinilor de la est un mesaj politic clar de solidarita­te, alături de un sprijin suplimentar pentru reforme democratice, orientate spre piaţă, spre consolidarea statalităţii şi integrităţii teritoriale.

Cât priveşte domeniul administraţiei publice din Republica Moldova vom men­ţiona că în această perioadă s-au produs câteva încercări de ajustare a sistemului administrativ moldovenesc la unele ri­gori europene. Vom aminti aici adoptarea la 4 mai 2012 a Legii privind administraţia publică centrală de specialitate, [10] care reprezintă o încercare de ajustare a siste­mului instituţional al administraţiei publice centrale de specialitate din ţara noastră la un model european, prin atribuirea clară a responsabilităţilor şi competenţelor autori­tăţilor respective, precum şi prin raţionali­zarea procedurilor şi activităţilor adminis­trative desfăşurate de acestea.

Un alt document important este Stra­tegia Naţională de Descentralizare care a fost aprobată prin Legea nr. 68 din 5 aprilie 2012 şi care reprezintă un document com­plex ce prevede mai multe acţiuni chema­te să asigure descentralizarea reală a pute­rii de stat. [9] Strategia este urmată de un Plan de acţiuni privind implementarea pre­vederilor sale pentru anii 2012-2015 care prevede elaborarea, modificarea, perfecţi­onarea, ajustarea la legislaţia comunitară a unui şir de acte normative pe domeniile pasibile descentralizării.

La acestea vom adăuga că după mai mulţi ani de dezbinare, în contextul reve­nirii la discursul democratic al autorităţilor publice din Republica Moldova şi promo­vării mai pronunţate a valorilor europene, din 21 martie 2010 funcţionează Asociaţia Congresul Autorităţilor Locale din Moldova (CALM), a cărei misiune este de a promova o administraţie publică locală democratică, descentralizată, transparentă şi eficientă, capabilă să contribuie efectiv la dezvolta­rea comunităţilor locale.

Revenind la politicile din cadrul Par- teneriatului Estic vom menţiona că ele presupun şi noi acorduri de asociere între Uniunea Europeană şi ţările respective. Republica Moldova, beneficiind de aceste oportunităţi, după câţiva ani de negocieri, a parafat la 29 noiembrie 2013, în cadrul summit-ului de la Vilnius, Acordul de Aso­ciere cu Uniunea Europeană, iar la 27 iunie 2014, în cadrul summit-ului de la Bruxelles, Acordul a fost semnat, ulterior fiind ratifi­cat de Parlamentul Republicii Moldova la 2 iulie 2014. La aceasta vom adăuga că înce­pând cu 28 aprilie 2014 Republica Moldova a obţinut regimul liberalizat de vize cu ţări­le Uniunii Europene.

Acordul de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova este un document complex şi multidimensional care prevede acţiuni în domeniul dialogu­lui politic, reformelor sectoriale, politicii externe şi de securitate, justiţie, cooperare în sectorul economic, comerţului, în sfera ocupării forţei de muncă, politicilor sociale, protecţiei consumatorilor, managementu­lui finanţelor publice şi politicilor bugetare şi altele. O parte componentă a Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Republica Moldova reprezintă şi unele ac­ţiuni de cooperare din domeniul adminis­traţiei publice, asupra cărora ne vom referi în continuare.

2. Unele reflecţii asupra prevederilor Acordului de Asociere cu Uniunea Euro­peană privind domeniul administraţiei publice

Chiar în preambulul Acordului de Aso­ciere dintre Uniunea Europeană şi Repu­blica Moldova regăsim logica interacţiunii cauzale între etapele prin care au trecut re­laţiile moldo-comunitare având ca suport valorile comune şi legăturile puternice ale Părţilor, stabilite în trecut prin Acordul de Parteneriat şi Cooperare, dezvoltate ulteri­or în cadrul Politicii Europene de Vecinăta­te şi Parteneriatului Estic, analizate de noi în compartimentul anterior.

Printre argumentele în favoarea Acor­dului de Asociere, alături de altele, se indi­că şi dorinţa cooperării cât mai ample într- un şir vast de domenii de interes comun, inclusiv în domeniile de bună guvernare, administrare publică şi reforma serviciului public, dezvoltării infrastructurii adminis­trative şi instituţionale, managementului financiar, practicilor participative în pro­cesul decizional, respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi al­tele.

Aspecte tangibile administraţiei publice regăsim şi în formularea obiectivelor Acor­dului de Asociere, ori asocierea politică şi integrarea economică, sporirea mobilităţii şi contactelor interumane, consolidarea democraţiei, statului de drept şi stabilită­ţii politice, economice şi instituţionale în Republica Moldova şi altele, formulate în calitate de obiective ale Acordului, sunt de neconceput fără participarea nemijlocită în realizarea acestora a autorităţilor admi­nistraţiei publice centrale şi locale. De gra­dul de concepere a acestor obiective şi de calitatea implicării autorităţilor administra­ţiei publice va depinde implementarea lor în practică.

Realizarea acestor obiective sunt într-o strânsă legătură cu respectarea principii­lor democratice, drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale, statului de drept şi de bună guvernare, formulate în Titlul I al Acordului şi care reprezintă, de fapt, şi principii de organizare şi funcţionare a administraţiei publice, ceea ce le conferă acestor principii o funcţie integratoare în procesul de implementare a prevederilor Acordului de către autorităţile administra­ţiei publice.

În această ordine de idei, putem vorbi, în sens larg, despre sarcinile autorităţilor administraţiei publice în realizarea preve­derilor Acordului, dat fiind faptul că orice domeniu am lua din prevederile Acordului, realizarea lor e posibilă doar cu participa­rea nemijlocită a autorităţilor administraţi­ei publice centrale şi locale, care dispun în mod legal, în activitatea lor, de mecanis­mele organizatorice şi funcţionale respec­tive.

În acelaşi timp, considerăm că despre sarcinile autorităţilor administraţiei publice în realizarea prevederilor Acordului putem vorbi şi în sens îngust, întrucât Capitolul I din Titlul IV al Acordului, intitulat Reforma administraţiei publice prevede nişte acţiuni orientate strict spre cooperarea nemijloci­tă în domeniul administraţiei publice.

Pentru început, vom menţiona că cele trei articole din acest capitol (art. 21, 22, 23), în ansamblul lor, nu reflectă întocmai conţinutul denumirii capitolului respectiv, ori reforma administraţiei publice nu se re­duce la cele expuse în aceste trei articole, dar reprezintă nişte activităţi organizato­rice şi funcţionale mult mai complexe. Din aceasta derivă şi structura neadecvată a capitolului respectiv, care mai este expus într-o manieră generalizatoare, pe alocuri chiar declarativistă. Din aceasta reiese sar­cina celor care vor fi preocupaţi de imple­mentarea prevederilor respective, care se cer a fi concretizate pentru fiecare dome­niu, în funcţie de situaţia reală din adminis­traţia publică din Republica Moldova, lucru care sperăm să se întâmple.

Articolul 21 al Acordului prevede că co­operarea cu Uniunea Europeană se va axa pe dezvoltarea administraţiei publice eficiente şi responsabile în Republica Moldova, în scopul susţinerii edificării statului de drept, asigură­rii faptului ca instituţiile statului să lucreze în beneficiul întregii populaţii... Cel puţin, trei mari deficienţe existente în sistemul admi­nistrativ moldovenesc se pot desprinde din prevederile acestui articol, asupra înlătură­rii cărora urmează să se lucreze în Republi­ca Moldova. Se constată că încă nu avem o administraţie publică eficientă şi responsa­bilă, că nu avem un stat de drept desăvâr­şit, şi ceea ce se pare cel mai îngrijorător, că instituţiile statului nu lucrează în beneficiul întregii populaţii. La prima vedere, nimic nou, asupra soluţionării acestor probleme se lucrează deja de douăzeci şi trei de ani, dar restanţe încă mai avem. Din aceasta şi reiese importanţa şi utilitatea cooperării cu Uniunea Europeană, bunele practici ale statelor-membre ale ei, în domeniile nomi­nalizate, ar putea fi de real folos pentru ad­ministraţia publică din Republica Moldova.

În cadrul cooperării cu Uniunea Euro­peană, se stipulează în acelaşi articol 21 al Acordului, se va acorda o atenţie deosebită modernizării şi dezvoltării funcţiilor execu­tive, în scopul prestării serviciilor de calitate cetăţenilor Republicii Moldova. Este cunos­cut faptul că organizarea şi prestarea de servicii cetăţenilor revine, preponderent, funcţiilor executive. Nu întâmplător, încă la 5 martie 1991, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a adoptat Legea cu privive la perfecţionarea puterii executive şi la une­le modificări şi completări în Constituţia R.S.S. Moldova. Încă atunci când se făceau primii paşi pe calea suveranităţii, puterea executivă era concepută ca având un rol deosebit şi ca un principal organizator şi prestator de servicii publice.

Pe parcursul timpului, multe s-au schimbat spre bine în acest domeniu. Vom aminti aici implementarea, deşi trunchia­tă, a prevederilor Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale, [12] Legii privind administraţia publică centrală de specialitate, [10] Strategiei Naţionale de Descentralizare [9] şi a altor acte normati­ve care au facilitat procesul reformator din sfera funcţiilor executive, inclusiv în orga­nizarea şi prestarea serviciilor de calitate populaţiei. Desigur că aceste activităţi se cer a fi continuate, amplificate, aduse până la deplina lor realizare şi, în acest sens, co­operarea cu Uniunea Europeană şi cu ţări- le-membre ale acesteia în sfera puterii exe­cutive şi modalităţilor de modernizare şi de dezvoltare a acesteia trebuie să reprezinte o prioritate pentru autorităţile aministraţi- ei publice din Republica Moldova.

Articolul 22 al Acordului determină cinci domenii concrete de colaborare a Republi­cii Moldova cu Uniunea Europeană în sfera administraţiei publice, care au menirea să contribuie la apropierea administraţiei de standardele europene, şi anume:

a) Dezvoltarea instituţională şi funcţio­nală a autorităţilor publice pentru a spori eficienţa activităţii lor, şi asigurarea unui proces decizional şi de planificare strategică eficient, participativ şi transparent.

Problema dezvoltării instituţionale şi funcţionale a autorităţilor administraţiei publice este una care se află pe ordinea de zi a reformei administraţiei publice de mai mult timp. Încă în anul 2005 a fost efectuată de către Cancelaria de Stat, cu participarea experţilor europeni şi locali, o amplă analiză funcţională a sistemului ad­ministraţiei publice centrale din Republica Moldova, rezultatele căreia au fost puse la baza elaborării Strategiei de reformă a ad­ministraţiei publice centrale, adoptată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1402 din 30 decembrie 2005. Ulteri­or, această analiză a permis ca prin Legea privind administraţia publică centrală de specialitate din 4 mai 2012 să se producă o tipologizare clară a acestor autorităţi şi să se delimiteze funcţiile de elaborare şi de promovare a politicilor de funcţiile de im­plementare a acestora. Dar întrucât realită­ţile sociale sunt mereu în schimbare, atunci şi dezvoltarea instituţională şi funcţională a autorităţilor publice capătă un caracter continuu şi, în acest sens, practicile euro­pene sunt binevenite pentru sistemul ad­ministrativ moldovenesc.

Cât priveşte asigurarea unui proces de­cizional şi de planificare strategică eficient, participativ şi transparent, vom menţiona că în aspect legislativ şi instituţional lucru­rile par a sta bine în Republica Moldova, în sensul că aceste procese sunt suficient reglementate, cadrul normativ naţional încurajează implicarea cetăţenilor atât in­dividual, precum şi prin diferite structuri neguvernamentale să participe în procesul decizional atât la nivelul administraţiei pu­blice centrale cât şi locale. În acelaşi timp, trebuie să recunoaştem că în acest dome­niu avem şi anumite lacune. Pe de o parte, se observă încă o rezistenţă pe care o mani­festă autorităţile administraţiei publice faţă de participarea cetăţenilor în procesul deci­zional, pe de altă parte, suntem în prezenţa unei atitudini relativ pasive a cetăţenilor de a participa în aceste activităţi, mai ales la nivel local. Asupra depăşirii acestei stări de lucruri trebuie să-şi concentreze eforturile autorităţile administraţiei publice însuşind din experienţa ţărilor europene.

b) Modernizarea serviciilor publice care include introducerea Guvernării electronice, cu scopul sporirii eficienţei prestării servicii­lor cetăţenilor şi reducerii costurilor de gesti­onare a afacerilor.

Crearea unui sistem informaţional mo­dern constituie, indiscutabil, o pârghie de modernizare a administraţiei publice. În acest sens, în ultimii ani, s-au produs schim­bări esenţiale şi în Republica Moldova. Aceasta se referă la crearea unor reţele in­formaţionale computerizate şi la folosirea unor tehnologii informaţionale moderne în domeniul documentării administrative.

Astfel, vom menţiona aprobarea prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 225 din 9 martie 2005 a Strategiei Naţio­nale de edificare a societăţii informaţionale „Moldova electronică", [14] urmată de apro­barea Concepţiei Guvernării electronice prin Hotărârea Guvernului Republicii Mol­dova nr. 733 din 28 iunie 2006. [15] Aceste documente au stabilit mai multe obiective în domeniul Guvernării electronice, care şi-au găsit continuare în Programul de acti­vitate a Guvernului pentru perioada 2011­2014, care formulează unele sarcini noi ce prevăd optimizarea infrastructurii informa­ţionale a sectorului public cu asigurarea se­curităţii informaţionale a e-Guvernării, efi- cientizarea comunicării şi coordonării între agenţiile guvernamentale de nivel central, raional şi local. [13]

Un rol deosebit se acordă implemen­tării Portalului Guvern către Cetăţeni, Gu­vern către Business şi Guvern către Guvern. Portalul guvernamental este conceput ca un important element de infrastructură a e-Guvernării, care asigură interacţiunea di­feritelor sisteme informaţionale în procesul de prestare a serviciilor publice, schimbu­lui de informaţii între cetăţeni, mediul de afaceri şi autorităţile administraţiei publice.

Cu statut de perspectivă, în cadrul co­operării cu Uniunea Europeană, se formu­lează şi sarcina creării platformei pentru in­troducerea votului electronic şi susţinerea formelor de democraţie participativă prin sisteme electronice, indiferent de locul în care cetăţeanul se află în momentul desfă­şurării alegerilor. De asemenea, se planifică implementarea serviciilor electronice în educaţie, sănătate, protecţie socială, agri­cultură, precum şi a tuturor serviciilor elec­tronice obligatorii în Uniunea Europeană. În acest sens, vom menţiona că în calitate de prioritate pentru următorii ani este şi localizarea Agendei Digitale Europa 2020 şi planului de acţiuni al Uniunii Europene e-Guvernarea 2011-2015 în Republica Mol­dova.

c) Crearea unui serviciu public profesio­nist, bazat pe principiul răspunderii mana­geriale şi delegării efective a competenţelor, precum şi angajării echitabile şi transparen­te, instruirii, evaluării şi remunerării.

Este de la sine înţeles că fără crearea unui serviciu public profesionist şi respon­sabil este imposibilă realizarea sarcinilor care se află astăzi pe agenda Republicii Moldova. Instituţionalizarea serviciului public în formula sa modernă reprezintă o parte componentă a reformei administraţi­ei publice. Fiind definit prin Legea cu privi­re la funcţia publică şi statutul funcţionaru­lui public din 4 iulie 2008 ca o „activitate de interes public, organizată şi desfăşurată de către o autoritate publică", serviciul public reprezintă, de fapt, totalitatea autorităţilor publice şi activitatea persoanelor ce ocupă funcţii în aceste autorităţi.

Dacă ar fi să ne referim la prevederile Acordului, atunci cooperarea cu Uniunea Europeană urmează să-şi spună cuvântul îndeosebi în sfera delegării efective a com­petenţelor dintre diferite categorii de auto­rităţi publice, lucru prevăzut de mai multe acte normative, inclusiv de Strategia Naţi­onală de Descentralizare, care constată că la etapa actuală avem o delimitare incertă, neclară, incompletă a competenţelor între autorităţile administraţiei publice de dife­rite niveluri. Transferul competenţelor se produce fără asigurarea mijloacelor finan­ciare corespunzătoare pentru executarea acestora. Se observă o intervenţie excesivă a autorităţilor administraţiei publice cen­trale şi a administraţiei publice locale de nivelul al doilea în procesul de gestionare a resurselor financiare de către administraţia publică locală de nivelul întâi.

Soluţionarea acestor probleme privind delimitarea optimă a competenţelor între diferite niveluri ale administraţiei publice ar atrage după sine şi sporirea responsabi­lităţii angajaţilor din aceste autorităţi, ar da un conţinut nou sistemului de evaluare a activităţii acestora, fapt ce ar influenţa be­nefic întreaga activitate administrativă din Republica Moldova.

d) Managementul eficient şi profesionist al resurselor umane şi dezvoltarea carierei.

În calitate de autoritate care exercită conducerea generală a administraţiei pu­blice, Guvernul efectuează managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici la nivel naţional, prin aceasta asigurând buna funcţionare a administraţiei publice, în ansamblu. În cadrul autorităţilor publice, administrarea funcţiei publice şi a funcţio­narilor publici este realizată de conducăto­rii autorităţilor publice, prin intermediul serviciului resurse umane.

Cât priveşte dezvoltarea carierei, care reprezintă o totalitate de acţiuni îcepând cu încadrarea în serviciul public şi continu­ând cu evaluarea performanţelor, dezvol­tarea profesională a funcţionarului public, remunerarea şi garanţiile sociale ale aces­tuia, vom menţiona că în Republica Mol­dova putem vorbi, la ziua de astăzi, despre încetăţenirea unei politici de personal, care tinde a fi calificată ca una reuşită.

Cadrul normativ actual din Republica Moldova acoperă, în temei, toate compo­nentele managementului resurelor umane şi dezvoltarea carierei, însă, cu regret, nu toate prevederile normative se realizea­ză pe deplin, ceea ce generează un şir de lacune. Vom menţiona aici doar câteva, cum ar fi: politizarea excesivă a activităţii administrative, formalismul existent în or­ganizarea concursurilor pentru ocuparea funcţiilor publice vacante, cazurile de ne- respectare a regulilor de conferire a grade­lor de calificare funcţionarilor publici, lipsa de obiectivism în evaluarea performanţe­lor profesionale ale funcţionarilor publici şi altele care, în viziunea noastră, frânează implementarea unui management efici­ent şi profesionist al resurselor umane şi afectează dezvoltarea carierei funcţiona­rilor publici. Asupra soluţionării acestor şi altor probleme din sfera resurselor umane şi dezvoltarea carierei vor trebui să-şi con­centreze eforturile pe viitor în procesul de cooperare cu Uniunea Europeană autorită­ţile publice din Republica Moldova.

e) Promovarea valorilor etice în serviciul public.

Cu toate că acest domeniu de coope­rare este expus ultimul, din cele cinci, ale articolului 22 al Acordului, după însemnă­tatea lui îl putem plasa pe primul loc, de­oarece este lesne de înţeles că de valorile etico-comportamentale ale funcţionarilor depind calitatea şi eficienţa administraţiei publice şi sănătatea morală a întregii socie­tăţi. În perioada de după dobândirea inde­pendenţei Republicii Moldova, în serviciul public s-a făcut necesar de a recruta funcţi­onari de formaţie nouă, şcoliţi în condiţiile pluralismului politic, economiei de piaţă, diversităţii de opinii, şi aceasta, în mare măsură, s-a realizat. Calităţile profesionale ale majorităţii acestor funcţionari conju­gate cu ţinuta lor etico-morală se resimt în rezultatele obţinute de aceştia pe tărâmul activităţii administrative.

În acelaşi timp, s-au observat în trecut şi coninuă să se observe în prezent şi alte manifestări comportamentale ale funcţio­narilor. În unul din studiile sale publicate în 2002, [17] regretatul profesor universitar,

Mihail Platon, îşi exprima îngrijorarea faţă de comportamentul unor angajaţi din ad­ministraţia publică. Fenomenul se explică prin aceea, menţiona dumnealui, ,,că pe parcursul ultimilor ani şi-au piedut valoa­rea fostele norme ale eticii administrative, chiar dacă acestea erau departe de perfec­ţiune şi generau o sumedenie de inconve- nienţe organizatorice, dar, oricum, regle­mentau câtuşi de puţin conduita funcţio­narilor, ridicând anumite bariere în calea abuzurilor şi samavolniciilor birocratice. În locul lor s-a format un vid moral cu trăsă­turile care îi sunt proprii: abuzul, cinismul, corupţia". Toate acestea, dacă e să folosim expresia aceluiaşi autor, Mihail Platon, ge­nerează ,,criza de autoritate în instituţiile statului".

Pentru diminuarea, apoi şi pentru depă­şirea acestei crize care se resimte pronun­ţat în societatea moldovenească se cere ca autorităţile statului să întreprindă acţiuni complexe prevăzute şi în alte comparti­mente ale Acordului de Asociere, în afară de cel examinat de noi.

Articolul 23 al Acordului face o pre­cizare că cooperarea va cuprinde toate nivelurile administraţiei publice, inclusiv administraţia locală. Considerăm justifica­tă această abordare întrucât reorganizarea concomitentă şi consecutivă a administra­ţiei publice locale şi centrale constituie un component al reformei administraţiei pu­blice şi, în această calitate, este într-o strân­să conexiune organizatorică, cronologică şi funcţională.

Acestea sunt prevederile Capitolului I din Titlul IV al Acordului, intitulat Reforma administraţiei publice, realizarea cărora ar ajusta, în mare măsură, sistemul admi­nistraţiei publice din Republica Moldova la standardele europene. Pentru ca acest lucu să se întâmple, este nevoie de voinţă politică, sunt necesare eforturi considera­bile din partea autorităţilor statului, dar şi participarea activă a funcţionarilor publici de toate nivelurile, aleşilor locali, organi­zaţiilor neguvernamentale, cetăţenilor în activităţile de adaptare a sistemului admi­nistraţiei publice din Republica Moldova la Spaţiul Administrativ European.

3. Tendinţe valorice convergente în­tre sistemul administrativ din Republica Moldova şi Spaţiul Administrativ Euro­pean

Prin semnarea şi ratificarea Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, Repu­blica Moldova şi-a asumat responsabilita­tea de a contribui la europenizarea ţării în toate domeniile vieţii social-economice şi politice, inclusiv în domeniul administraţiei publice.

Europenizarea ca proces, în viziunea lui C. Radaelli, citat de Serghei Palihovici, reprezintă activităţile de „elaborare, difu­zare şi instituţionalizare a regulilor formale şi neformale, a procedurilor, paradigmelor politice, stilurilor, modalităţilor de a acţi­ona, ca credinţe, norme împărtăşite, care, mai întâi, sunt definite şi consolidate prin elaborarea deciziilor Uniunii Europene şi încorporarea lor în logica naţională a dis­cursului, identităţii, structurilor politice şi politicilor publice". [16, p. 11]

Semnarea Acordului de Asociere repre­zintă o etapă importantă a procesului de europenizare pentru Republica Moldova, urmează ca prevederile Acordului să fie încorporate nu numai în logica naţională a discursului, ceea ce, de fapt, se face din abundenţă, dar să-şi găseacă aplicare în acţiunile concrete, practice ale structurilor politice, administrative, economice şi de altă natură din ţară.

Prin semnarea şi ratificarea de către Par­lamentul Republicii Moldova a Acordului de Asociere s-a decis asupra strategiei de dezvoltare a ţării şi s-a determinat sistemul de valori spre care tinde societatea. Imple­mentarea prevederilor Acordului este pusă în responsabilitatea Guvernului şi altor in­stituţii ale statului, inclusiv a autorităţilor administraţiei publice, care au sarcina să efectueze modernizarea internă a adminis­traţiei publice, prin împărtăşirea valorilor europene, iar prin aceasta - să influenţeze şi celelalte procese reformatoare din societate.

Procesul de modernizare a administra­ţiei publice din Republica Moldova a fost însoţit pe parcursul anilor de multe con­troverse, condiţionate de evoluţia flotantă a gradului de democratizare a societăţii şi de nivelul scăzut al coeziunii forţelor pro- europene. Asupra acestei stări de lucruri şi-au lăsat amprenta şi lipsa unor viziuni strategice asupra dezvoltării ţării, indeter- minismul valoric şi, în mare măsură, remi­niscenţele unei mentalităţi îndoctrinate a unei părţi a clasei politice, dar şi a unui segment semnificatv al populaţiei.

În pofida acestor inconvenienţe, pe parcursul anilor s-au produs totuşi trans­formări serioase în sfera administraţiei publice. S-a elaborat şi este pus în aplica­re un cadru legislativ adecvat unui sistem democratic de administraţie publică. S-au produs schimbări semnificative în optimi­zarea structurii şi funcţiilor administraţiei publice centrale şi locale prin delimitarea competenţelor între aceste niveluri ale ad­ministraţiei publice, se întreprind unele ac­ţiuni privind descentralizrea administraţiei publice.

Luând în considerare acţiunile desfă­şurate până în prezent, dar şi oportunită­ţile deschise de prevederile Acordului de Asociere, putem spune că procesul de eu­ropenizare a administraţiei publice din Re­publica Moldova şi de pătrundere treptată în Spaţiul Administrativ European devine o realitate pentru administraţia publică din ţara noastră. Ne referim aici la carac­teristicile care trebuie însuşite la nivelurile naţional, regional şi local al administraţiei, făcând, deocamdată, abstracţie de nivelul supranaţional, ca ceva prematur pentru Republica Moldova.

La nivel naţional, Spaţiul Administrativ European se manifestă doar prin imple­mentarea unor principii generale şi de­mocratice politico-administrative, în rest fiecare ţară îşi are particularităţile sale, atât vizând structura instituţională cât şi meto­dologia activităţii instituţiilor administrati­ve. Realizarea completă a prevederilor Stra­tegiei de reformă a administraţiei publice centrale şi a altor acte normative din acest domeniu ar facilita apropierea administra­ţiei centrale din Republica Moldova de va­lorile Spaţiului Administrativ European.

La nivel regional, exigenţele europene faţă de acest nivel al administraţiei decurg, în mare parte, din politica regională a Uni­unii Europene. La baza dezvoltării regiona­le, conform Declaraţiei Adunării Regiunilor Europene, se află o entitate publică terito­rială la nivelul ierarhic imediat inferior celui de stat şi dotată cu un guvern care dispune de puteri politice proprii.

Actualele raioane din Republica Moldo­va corespund doar parţial acestor exigen­ţe. Ele sunt unităţi administrativ-teritoriale situate la nivelul imediat ierarhic inferior celui de stat, dar nu se încadrează în clasi­ficarea Nomenclatorului Unităţilor Teritori­ale pentru Statistică (NUTS), după numărul populaţiei. Iată de ce nu este întâmplător că Strategia Naţionaă de Descentralizare prevede creşterea capacităţii administrati­ve prin reducerea fragmentării şi raţionali­zarea structurilor administrativ-teritoriale, ceea ce va favoriza autonomia locală, furni­zarea eficientă a serviciilor publice. Această sarcină poate fi realizată doar prin efectu­area unei reforme administrativ-teritoriale, care ar ajusta organizarea teritoriului ţării la standardele europene.

La nivel local, Spaţiul Administrativ European îşi găseşte expresie, în primul rând, în implementarea prevederilor Car­tei Europene: exerciţiu autonom al puterii locale, care reprezintă un document-cadru al autonomiei locale pentru ţările semna­tare. Acest document serveşte drept o sur­să de referinţă în procesul de elaborare a legislaţiilor naţionale privind administraţia publică locală şi funcţionarea sa în condi­ţiile descentralizării şi autonomiei locale. Implementarea în majoritatea ţărilor eu­ropene a prevederilor acestui document a şi făcut posibilă omogenizarea sisteme­lor de administraţie în baza principiului descentralizării şi autonomiei locale. Ca obiectiv principal pentru Republica Mol­dova în acest domeniu considerăm că este realizarea deplină a prevederilor Strategiei Naţionale de Descentralizare, fapt ce ar fa­cilita procesul de ajustare mai pronunţată a sistemului administraţiei publice locale la rigorile europene.

Realizarea prevederilor Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană cu referire la administraţia publică ar trebui să aibă ca finalitate ajustarea sistemului administra­tiv din Republica Moldova şi Spaţiul Admi­nistrativ European, pentru care sunt carac­teristice, în viziunea noastră, următoarele tendinţe valorice şi manifestări organizato- rico-funcţionale:

• reevaluarea rolului administraţiei de stat în gestionarea treburilor publice prin descentralizarea funcţiilor statului şi trans­miterea unei părţi a acestor funcţii autori­tăţilor locale;
• creşterea rolului comunităţilor locale în exercitarea administraţiei, deoarece cu cât este mai intensă viaţa publică la nive­lul comunităţilor locale, cu atât devine mai puţin posibilă impunerea faţă de comuni­tăţile locale a voinţei organelor centrale ale puterii de a activa după scheme unice, fără a ţine seama de particularităţile şi interese­le acestor comunităţi teritoriale;
• funcţionarea în condiţii reale a auto­nomiei locale în baza regulilor comune, care şi-au găsit expresie în Carta europea­nă: exerciţiul autonom al puterii locale şi care servesc drept repere de asigurare uni­formă şi omogenă a autonomiei locale în ţările europene;
• delimitarea clară a competenţelor în­tre administraţia publică centrală şi admi­nistraţia publică locală, care ar ţine seama atât de realizarea interesului naţional, dar şi a intereselor locale, mai ales în materie financiară şi relaţii interbugetare;
• relaţii benefice de colaborare cu socie­tatea civilă ca partener activ în soluţionarea multor probleme ale comunităţilor umane, inclusiv prin participarea reprezentanţilor societăţii civile în procesul decizional al au­torităţilor administraţiei publice;
• consultarea comunităţilor locale în problemele de interes deosebit ca o valoa­re generală a democraţiei prin studierea opiniei publice în soluţionarea probleme­lor legate de viaţa comunitară a oamenilor;

• dimensiuni optime ale unităţilor admi- nistrativ-teritoriale capabile să asigure ca­pacitatea administrativă a acestora;
• grad înalt de profesionalism al angaja­ţilor din administraţia publică, delimitărea funcţiilor politice de cele administrative în promovarea politicii de personal;
• sistem informaţional dezvoltat, inclu­siv cel electronic care permite soluţionarea operativă şi calitativă a problemelor de care sunt preocupate autorităţile adminis­traţiei publice.

În concluzie, vom menţiona că semna­rea şi ratificarea Acodului de Asociere cu Uniunea Europeană prin care s-a convenit asupra strategiei de dezvoltare a ţării şi s-a determinat sistemul de valori spre care tin­de societatea, reprezintă pentru Republica Moldova o şansă de îmbunătăţire a tuturor sferelor vieţii social-economice, politice şi de sporire a gradului civilizaţional al ţării. Un rol deosebit în realizarea prevederilor Acordului aparţine autorităţilor statului, in­clusiv autorităţilor administraţiei publice, organizaţiilor nonguvernamentale şi cetă­ţenilor.

Referințe Bibliografice

1. Acord de Asociere dintre Uniunea Europeană şi Comunitatea Europeană a Energiei Atomice şi statele sale membre, pe de o parte, şi Republica Moldova, pe de altă parte. http://www.gov.md/public/files/2013/ianuarie_2014/AC0RD_RM-UE_1.pdf
2. Carta Europeană: exerciţiu autonom al puterii locale, versiunea română, germană şi ungară, Strasbourg, 2003.
3. Declaraţia suveranităţii R.S.S. Moldova din 23 iunie 1990. În: Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S. Moldova, nr. 8.
4. Decretul cu privire la puterea de stat din 27 iulie 1990. În: Veştile Sovietului Suprem şi ale Guvernului R.S.S.Moldova, nr. 8.
5. Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova din 27 august 1991. În: Moldova Suverană, 1991, 28 august.
6. Legea privind administraţia publică locală nr. 436-XVI din 28 decembrie 2006. În: Mo­nitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.32-35/116 din 9 martie 2007.
7. Legea privind dezvoltarea regională în Republica Moldova nr. 438 din 28 decembrie 2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 021 din 16 februarie 2007.
8. Legea privind descentralizarea administrativă nr. 435-XVI din 28 decembrie 2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 29-31/91 din 2 martie 2007.
9. Legea pentru aprobarea Strategiei Naţionale de Descentralizare şi a Planului de acţi­uni privind implementarea Strategiei Naţionale de Descentralizare pentru anii 2012-2015, nr. 68 din 5 aprilie 2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.143-148 din 13 iulie 2012.
10. Legea privind administraţia publică centrală de specialitate nr. 98 din 4 mai 2012. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.160-164 din 3 august 2012.
11. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 356 din 22 aprilie 2005 cu privire la aprobarea Planului de Acţiuni: Uniunea Europeană - Republica Moldova. În: Monitorul Ofi­cial al Republicii Moldova, 2005, nr. 65-66.
12. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 1402 din 30 decembrie 2005 cu privire la aprobarea Strategiei de reformă a administraţiei publice centrale în Republica Moldova. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 1- 4.
13. Programul de activitate a Guvernului Republicii Moldova „Integrarea Europeană: Libertate, Democraţie, Bunăstare" pentru perioada 2011-2014, Chişinău, 2011.
14. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind Strategia Naţională de edificare a societăţii informaţionale - „Moldova electronică" nr. 225 din 9 martie 2005. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 046 din 25 martie 2005.
15. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la Concepţia guvernării electro­nice nr.733 din 28 iunie 2006. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.106 din 14 iulie 2006.
16. Palihovici Serghei, Reforma administraţiei publice din Republica Moldova în contextul integrării europene, Autoreferat al tezei de doctor în ştiinţe politice, Chişinău, 2008.
17. Platon Mihail, Pregătirea şi perfecţionarea funcţionarilor publici - problemă stringentă pentru aparatul de stat. În: „Administrarea Publică", revistă metodico-ştiinţifică trimestrială, nr. 4, 2002, p.19-25.
18. Sîmboteanu Aurel, Evoluţia reformei administraţiei publice în contextul Planului de Ac­ţiuni: Uniunea Europeană - Republica Moldova. În: Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, Seria „Ştiinţe socioumanistice", vol. II, 2006, p. 140-144.
19. Sîmboteanu Aurel, Descentralizarea administrativă în contextul tranziţiei spre o ad­ministraţie publică locală autonomă. În: Materialele conferinţei ştiinţifice „Descentralizarea administrativă - componentă a modernizării administraţiei publice din Republica Moldo­va", Chişinău, CEP USM, 2014, p. 9-26.
20. Stăvilă Ion, Ungureanu Anatol, Evoluţii recente în promovarea integrării europene a Republicii Moldova. În: „Administrarea Publică", revistă metodico-ştiinţifică trimestrială, 2003, nr.4, p.48-55.
21. Thatham Allan, Osmochescu Eugen, Dreptul Uniunii Europene, Editura ARC, 2003.