Pin It

Noţiunea de gestiune este atestată frecvent în actele normative ce vizează administraţia publică locală din Republica Moldova.

Legislaţia naţională nu reglementează în mod direct formele de gestiune a serviciilor publice şi are un caracter mai mult declarativ, cum ar fi crearea societăţilor comerciale de interes local[1], pentru luarea deciziilor asupra concesionării şi închirierii de bunuri sau de servicii publice de interes local, precum şi asupra participării, cu bunuri şi cu capital, în capitalul statutar al societăţilor comerciale pentru realizarea de lucrări şi servicii de interes local. În acest sens nu sunt elaborate mecanisme clare de aplicare a acestor prevederi legislative. Dacă în cazul concesionării sau închirierii de bunuri sau de servicii publice există o reglementare legislativă[2], prin existenţa legilor respective şi acestea incomplete, apoi în cazul societăţilor comerciale prin participare cu bunuri şi cu capital, în capitalul statutar al societăţilor comerciale, legislaţia existentă în acest domeniu este foarte săracă în reglementări.

Modurile de gestiune a serviciilor publice locale se definesc ca tehnici juridice de care dispun colectivităţile cu scopul de a pune în funcţie, a transforma în realitate cotidiană competenţele autorităţilor administraţiei publice recunoscute prin legislaţie. Acestea sunt diverse procedee pe care le utilizează colectivităţile pentru gestionarea serviciilor publice de care sunt responsabile şi reprezintă acţiuni de reglementare, şi de prestare, pe care le creează şi organizează pentru satisfacerea interesului public al populaţiei.

Astfel, în Legea privind administraţia publică locală, principiilor de bază ale administrării publice locale, se menţionează că autorităţile administraţiei publice locale:

  1. beneficiază de autonomie decizională, organizaţională, gestionară şi financiară;
  2. au dreptul la iniţiativă în tot ceea ce priveşte administrarea treburilor publice locale, exercitîndu-şi, în condiţiile legii, autoritatea în limitele teritoriului administrat;
  3. elaborează, aprobă şi gestionează în mod autonom bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, avînd dreptul să pună în aplicare taxe şi impozite locale şi să stabilească cuantumul lor în condiţiile legii, în Legea privind descentralizarea administrativă, noţiunea vizată este atestată mai des inclusiv în definirea noţiunii de autonomie locală (dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor publice locale de a reglementa şi gestiona, în condiţiile legii, sub propria lor responsabilitate şi în interesul populaţiei lo­cale, o parte importantă din treburile publice).[3]

În acelaşi timp, modificările cadrului legislativ privind organizarea administrativ-teritorială şi modul de organizare şi funcţionare a autorităţilor administraţiei publice locale nu au un caracter consecvent, provocând diferite controverse; şi mai multe interpretări a normelor juridice. Sunt în vigoare diferite acte normative adoptate sau emise de diferite autorităţi publice (guvern, ministere, agenţii naţionale) care reglementează acelaşi domeniu şi în unele cazuri având un caracter contradictoriu de reglementare.

Totodată, în domeniul serviciilor publice locale s-a creat o situaţie critică în infrastructură din cauza nivelului redus al investiţiilor realizate în ultimii 15 ani în comparaţie cu nevoile sociale ale populaţiei condiţionate de un complex de constrângeri legislative, instituţionale şi financiare. Dintre acestea menţionăm:

Constrângeri de ordin legislativ:

- nu există o delimitare clară între categoriile de lucrări care sunt considerate reparaţii şi cele care sunt considerate investiţii;

- imposibilitatea angajării creditelor pentru cheltuieli de capital a unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul I.

Constrângeri de ordin instituţional:

- autorităţile publice locale nu au compartimente specializate pentru pregătirea şi implementarea unor proiecte de anvergură;

- operatorii de servicii publice sunt prea mici pentru a putea pregăti şi susţine proiecte de valoare mare;

- nu există o bancă de investiţii specializată pentru autorităţile locale, care să grupeze proiectele mici ale acestora în vederea atingerii pragului de eligibilitate bancară şi să intermedieze finanţările de la instituţiile financiar-bancare.

Constrângeri de ordin financiar:

- resurse financiare limitate ale autorităţilor publice locale;

- predictibilitate redusă a veniturilor pe termen lung;

- credibilitate financiară redusă atribuită autorităţilor publice locale de către instituţiile financiare internaţionale;

- dificultăţi în atragerea de credite bancare datorită lipsei de garanţii materiale;

- slăbiciunile pieţei de capital autohton.[4]

La rîndul său, îmbunătăţirea relaţiilor dintre administraţie şi utilizatorii serviciilor publice are loc, pe de o parte, prin descentralizarea serviciilor publice şi creşterea autonomiei decizionale, prin debirocratizare şi instituirea unei administraţii eficace şi, pe de altă parte, prin facilitarea participării cetăţenilor la luarea deciziilor. Se are în vedere realizarea unui serviciu public care să răspundă cât mai bine nevoilor cetăţenilor. în acest sens sunt necesare măsuri privind simplificarea procedurilor administrative, eliminarea paralelismelor şi suprapunerilor din activitatea diverselor instituţii publice, raţionalizarea procedurilor administrative şi a circuitului documentelor, selecţionarea, pregătirea şi instruirea funcţionarilor publici care lucrează direct cu cetăţenii şi cu agenţii economici şi extinderea utilizării în administraţia publică a echipamentelor şi tehnologiilor informatice. O contribuţie semnificativă la realizarea unui serviciu public în folosul cetăţenilor o aduce asigurarea transparenţei actelor administrative şi comunicarea operativă cu cetăţenii prin facilitarea accesului la informaţii şi prin stabilirea de programe obligatorii de audienţă pentru demnitari, aleşii locali şi persoane cu funcţie de conducere din administraţia publică centrală şi locală. De asemenea, este importantă consolidarea şi lărgirea cadrului de participare a societăţii civile la procesul decizional în special prin organizarea unor forme permanente de consultare a reprezentanţilor acesteia şi perfecţionarea cadrului de funcţionare a democraţiei participative.

Aşa dar, gestiunea serviciilor de utilităţi publice, prin care înţelegem modalitatea de organizare, funcţionare şi administrare a serviciilor de utilităţi publice în scopul furnizării/prestării acestora în condiţiile stabilite de autorităţile administraţiei publice locale, poate fi organizată şi realizată în următoarele modalităţi:

  • metode de gestiune directă;
  • metode indirecte (delegate) sau concesionare.[5]

Gestiunea directă este modalitatea de gestiune în care autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară îşi asumă, în calitate de operator, toate sarcinile şi responsabilităţile ce le revin, potrivit legii, cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice şi la administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente.[6]

Gestiunea directă se realizează prin structuri proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, înfiinţate prin hotărâri ale consiliilor locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitara, după caz, care pot fi:

  1. compartimente de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale;
  2. servicii publice sau direcţii de specialitate, fără personalitate juridică, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local al unităţii administrative-teritoriale, având autonomie financiară şi funcţională;
  3. servicii publice sau direcţii de specialitate, cu personalitate juridică, organizate în subordinea consiliului local al unităţii administrativ-teritoriale sau a asociaţiei de dezvoltare comunitara, având patrimoniu propriu, gestiune economică proprie şi autonomie financiară şi funcţională.

Operatorii organizaţi ca servicii publice de specialitate cu personalitate juridică sunt subordonaţi autorităţilor administraţiei publice locale, posedă un patrimoniu propriu, funcţionează pe baza de gestiune economică şi se bucura de autonomie funcţională şi financiară; aceşti operatori întocmesc, în condiţiile legii, buget de venituri şi cheltuieli şi situaţii financiare anuale.

Operatorii care îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune directa furnizează/prestează un serviciu de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii aferente acestuia, pe baza hotărârii de dare în administrare a serviciului, adoptată de consiliile locale sau de asociaţia de dezvoltare comunitara, după caz, precum şi pe baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

La rîndul său, urmează de menţionat că principalele direcţii ale metodei de gestiune directă sînt:

- Autoritatea locală ia în responsabilitatea sa organizarea şi funcţionarea unui serviciu public;

- Funcţionarea şi organizarea serviciului este determinată de deciziile organului deliberativ şi a celui executiv al colectivităţii;

- Bugetul colectivităţii care conţine şi veniturile obţinute din prestarea serviciilor oferă mijloace pentru realizarea serviciilor;

- Personalul serviciului este recrutat dintre funcţionarii colectivităţii;

- Bunurile serviciului aparţin domeniului public şi privat al colectivităţii;

- Autoritatea locală, care a creat serviciul public, decide să încredinţeze gestiunea acestuia unei persoane publice sau private distinctă din punct de vedere juridic.

Gestiunea delegată este modalitatea de gestiune în care autorităţile administraţiei publice locale sau asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, transferă unuia sau mai multor operatori toate sarcinile şi responsabilităţile privind furnizarea/prestarea serviciilor de utilităţi publice, precum şi administrarea şi exploatarea sistemelor de utilităţi publice aferente acestora, pe bază de contract.[7]

Încheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de utilităţi publice se aprobă prin hotărâri de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii adoptate de consiliile locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară.

Gestiunea delegată se realizează prin intermediul unor operatori de servicii de utilităţi publice, care pot fi:

  1. societăţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice, înfiinţate de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, cu capital social al unităţilor administrativ-teritoriale;
  2. societăţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice rezultate ca urmare a reorganizării administrative a regiilor autonome de interes local ori a serviciilor publice de specialitate subordonate autorităţilor administraţiei publice locale, al căror capital social este deţinut, în totalitate sau în parte, în calitate de proprietar/coproprietar, de unităţile administrativ-teritoriale;
  3. societăţi comerciale furnizoare/prestatoare de servicii de utilităţi publice cu capital social privat sau mixt.

În acelaşi timp, aceşti operatori îşi desfăşoară activitatea în regim de gestiune delegată furnizează/prestează un serviciu de utilităţi publice prin exploatarea şi administrarea infrastructurii aferente acestuia, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului, aprobat de consiliile locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitara şi în baza licenţei eliberate de autoritatea de reglementare competentă.

Contractul de delegare a gestiunii poate fi:

- contract de concesiune;

- contract de parteneriat public-privat.

Furnizarea/prestarea unui serviciu de utilităţi publice se realizează în una dintre următoarele modalităţi:

1) în baza unui contract de furnizare sau de prestări de servicii încheiat între operator şi utilizatorul direct.

Astfel ca exemplu poate servi dispoziţia potrivit căreia serviciile se prestează proprietarilor de apartamente, încăperi locuibile în cămine sau asociaţiilor lor, chiriaşilor şi locatarilor în baza contractelor încheiate direct cu furnizorul de servicii sau cu prestatorul de servicii.[8]

2) prin achitarea unui tarif sau a costului unui bilet.

În acest sens, legislaţia naţională în vigoare declară că documentele care atestă dreptul la călătorie al pasagerilor sînt biletele de forma stabilită, iar forma biletelor, modul de vînzare şi de folosire a acestora şi termenul lor de valabilitate se stabilesc de către organul de specialitate al administraţiei publice centrale.[9]

3) prin achitarea unei taxe speciale, în situaţia în care încheierea contractului de furnizare sau de prestare a serviciului între operator şi utilizatorul indirect nu este posibilă din punct de vedere tehnic şi comercial sau în situaţia în care, în hotărârea de delegare a gestiunii, este prevăzuta aceasta modalitate, precum şi cuantumul  contravalorii serviciului public furnizat/prestat Finanţarea furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice trebuie examinată separat pentru cazul finanţam cheltuielilor curente şi a celor de capital.

 

[1] lit.i al.2 art.14 din Legea nr.436 din 28.12.2006 „privind administraţia publică locală”, Publicat : 09.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 032, care declară că de competenţa Consiliului local ţine înfiinţarea societăţilor comerciale.

[2] Legea nr.534 din 13.07.1995 „cu privire la concesiune”, Publicat : 30.11.1995 în Monitorul Oficial Nr. 067

[3] Art.3 din Legea nr.436 din 28.12.2006 „privind administraţia publică locală”, Publicat : 09.03.2007 în Monitorul Oficial Nr. 032

[4] Victor Mocanu, „Servicii Municipale: direcţii de schimbare”, Ed.: TISH, Chişinău, 2004, pag.12

[5] T.Deliu, T.Savca, S.Arionescu, .A.Roman, C.Popovici, „Ghidul alesului local”, Ed.:AAP, Chişinău, 2007, pag.130

[6] E.Ciumac, „Serviciile publice lcale în R.Moldova: probleme strategii de dezvoltare”, în Administraţia publică în perspectiva integrării europene, nr.1, Chişinău, 2006, pag.448

[7] E.Ciumac, „Serviciile publice lcale în R.Moldova: probleme strategii de dezvoltare”, în Administraţia publică în perspectiva integrării europene, nr.1, Chişinău, 2006, pag.449

[8] P.3 din Regulamentul „cu privire la modul de prestare şi achitare a serviciilor locative, comunale şi necomunale pentru fondul locativ, contorizarea apartamentelor şi condiţiile deconectării acestora de la/reconectării
la sistemele de încălzire şi alimentare cu apă”, aprobat prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr. 191 din 19 februarie 2002, Publicat : 28.02.2002 în Monitorul Oficial Nr. 29-31

[9] P.28 din Hotărîrea Guvernului nr.854 din 28.07.2006 „cu privire la Regulamentul transporturilor auto de călători şi bagaje”, Monitorul Oficial 124-125/910, 08.08.2006