În ceea ce priveşte administraţia germană trebuie făcute câteva precizări referitoare la natura statului. Germania este un stat federal iar întrebarea pertinentă ce se cere a fi pusă este: ce este o federaţie?
Federaţia este un fel de uniune de tip constituţional care are la bază ca act de drept intern, constituţia federală. Statul federal are patru trăsături caracteristice 14 principale:
- unitatea statului federal;
- pluralitatea de state (federate);
- autonomia constituţională a statelor federate;
- suprapunerea parţială a celor două ordini constituţ
Unitatea statului federal are două caracteristici: una ce ţine de dreptul constituţional şi alta care este legată de dreptul internaţional. Statul federal este unic sub aspectul dreptului internaţional, problema organizării federale fiind o chestiune de drept intern. Statul federal apare singur ca subiect al dreptului internaţional public, are singur capacitate internaţională. De asemenea, in plan internaţional exista unitate de cetăţenie, cea federala si cea a statului federat, neexistând situaţie de dubla cetăţenie. Statele federate reprezintă la rândul lor, entităţi politice complete, acest lucru explicându-se prin felul în care acestea au apărut; ele au o ordine constituţională de sine stătătoare, un sistem de puteri propriu (tripartit) şi chiar şi o legislaţie proprie. Ordinea constituţională federală restrânge sau limitează ordinea constituţională a statelor federate, din punct de vedere al regimului politic cât şi a formei de guvernământ. Partajul competenţelor intre federaţie şi statele federate se face în favoarea celor din urmă. Competenţa de drept comun aparţine statelor federate, federaţia nedispunând decât de o competenţă reziduală. [1]
Sistemul administrativ din Germania asigură o largă autonomie locală, care rezultă, atât din structura federala a statului, cât şi din existenţa colectivităţilor locale, ale căror resurse şi atribuţii sunt mult mai mari decât in oricare alt stat al Uniunii Europene. Structura administrativă germană a cunoscut fluctuaţii în dezvoltarea ei, astfel că uneori s-a înregistrat un grad mare de autonomie al comunităţilor locale, alteori s-a făcut simţită incidenţă crescută a autorităţilor statului.
Landurile germane
În Germania există 16 astfel de 'state federate': Baden-Württemberg, Bavaria, Berlin, Brandenburg, Bremen, Hamburg, Hessen, Lower Saxony, Mecklenburg-West Pomerania, Renania de Nord-Westphalia, Rhineland-Palatinate, Saarland, Saxony, Saxony-Anhalt, Schleswig-Holstein, Thuringia. Populaţia acestor landuri variază de la 676.000 locuitori (landul Bremen) - 17.962.000 locuitori (Renania de Nord- Westphalia) .
Fiecare land în parte este condus de un ministru-preşedinte, ales de către Parlamentul landului; acesta numeşte miniştrii landului, făcându-si public programul politic pe care vrea să îl pună în aplicare. Miniştrii răspund în faţa Parlamentului de Land şi, cu acordul acestuia, pot fi revocaţi de către ministrul-preşedinte. Landul este divizat într-un anumit număr de circumscripţii; cetăţenii landurilor sunt suverani în privinţa modului de organizare în propriul resort teritorial.
Landurile au competenţe în executarea legilor proprii cât şi a legilor federaţiei. Din acest motiv, ele se supun controlului de legalitate exercitat de către Guvernul central şi chiar pot să primească instrucţiuni de la autorităţile centrale, dacă există un act normativ care să prevadă acest lucru. În plus, landurile sunt însărcinate din ce în ce mai frecvent cu executarea unor funcţii administrative cu care au fost delegate de statul federal. Din acest domeniu fac parte: administraţia apărării, autostrăzi federale, impozitarea societăţilor, iar Guvernul central exercită un control de oportunitate asupra modului de îndeplinire a acţiunilor respective; în plus, el poate interveni în procesul de numire al funcţionarilor publici pe diferite posturi. Numai în situaţii excepţionale, administraţia federală centrală dispune de organe de execuţie proprii pe ansamblul teritoriului (servicii diplomatice şi consulare, financiare, de poştă, transporturi etc.). În mod normal, aceste instituţii iau naştere numai în domeniile în care Federaţia deţine competenţe legislative. Principala diviziune administrativă a landului (figura de mai jos) este circumscripţia (regiunea), entitate care nu are personalitate juridică. Suprafaţa şi populaţia unei circumscripţii sunt variabile: de la 178 km2 la 16.338 km2 , de la 300.000 la 5.600.000 locuitori. De exemplu, landul Renania - Westfalia cuprinde 6 regiuni, fiecare având în medie 6.200 km2 şi 2.650.200 locuitori, iar în ansamblul Germaniei sunt 33 de regiuni.
Guvernul landului are câte un reprezentant în fiecare regiune, care deţine competenţe de coordonare a întregii activităţi. El este controlat de către ministrul de Interne al landului şi de către fiecare ministru însărcinat cu probleme tehnice. Administraţia regiunii este importantă şi se structurează în mai multe servicii. Regiunile exercită o tutelă asupra oraşelor independente şi grupărilor comunale. În Germania se găsesc 426 de departamente, 117 municipalităţi şi 16.068 comune a căror autonomie este foarte mare. Conceptul de descentralizare în Germania se traduce, într-un mod particular, prin recunoaşterea constituţională a domeniului propriu de acţiune al comunelor. Cea mai mare parte dintre constituţiile landurilor precizează, în acelaşi timp, libertatea de principiu recunoscută comunelor. Astfel, comunele sunt, în limitele lor teritoriale, singurele responsabile şi promotoare, în exclusivitate, al ansamblului administraţiei publice locale. Ele îndeplinesc toate sarcinile publice, în măsura în care, acestea nu au fost atribuite altor autorităţi prin intermediul unor dispoziţii legale.
Fiecare land are o legislaţie comunală proprie, deşi organele administraţiei publice locale sunt caracteristice tuturor statelor (atât federale, cât şi unitare) şi ele sunt: Primăria şi Consiliul (Municipal/Comunal). În privinţa organizării administraţiei publice comunale, se întâlnesc trei forme principale1 , şi anume:
- regimul local, în care predomină autoritatea Consiliului Comunal. În cadrul acestui sistem, Consiliul este ales de către cetăţeni şi exercită în acelaşi timp, atât sarcini legislative, cât şi sarcini executive. Rolul primarului este restrâns şi el nu poate acţiona decât cu acordul Consiliului. Acest regim este foarte întâlnit în sudul Germaniei, dar în modalităţi diverse. De exemplu, în landul Baden-Wurtemberg, preşedintele Consiliului municipal este totodată şi şeful administraţiei publice locale. Ales pentru o perioadă de 8 ani de către Consiliu, el este un funcţionar relativ independent şi prezidează Comitetul de cetăţeni, organism creat numai în comunele care au peste 3000 de locuitori; o variantă a acestui sistem este regimul local de influenţă britanică, în cadrul căruia, puterile care în mod normal, revin Consiliului, sunt exercitate în mare parte de comisia administrativă, în fruntea căreia se află preşedintele Consiliului Comunal. Dar preşedintele nu are dreptul să exercite funcţii administrative. Ele sunt încredinţate unui funcţionar ales de către Consiliu, pentru o perioadă de 6-12 ani care conduce administraţia comunală şi execută deciziile comisiei administrative. În plus, el nu se supune autorităţilor locale, ci primeşte directive de la autorităţile centrale ale landului;
- regimul comunal, în care predomină autoritatea primarului. El este şeful administraţiei locale, cât şi reprezentant al puterii centrale, fiind ales pentru o perioadă de 8-12 ani, în unele landuri iar în alte landuri, numai pentru un mandat de 4 ani;
- regimul comunal în care predomină autoritatea Comitetului de magistraţi; acesta este un organ colegial, în cadrul căruia primarul are o poziţie onorifică. Comitetul este ales de către Consiliul Comunal, care rămâne de drept organul legislativ şi organul de tutelă asupra administraţiei locale. Comunele îndeplinesc, atât competenţe obligatorii, cât şi facultative. Cele obligatorii se referă la: construcţia şi întreţinerea şcolilor, combaterea poluării, aprovizionarea cu apă şi energie, producerea şi distribuţia gazelor, acordarea de asistenţă minerilor, etc.
Atribuţiile facultative conţin: acordarea de ajutoare economice (concesiuni de terenuri, credite pentru construcţii industriale, comerciale etc.), construirea de abatoare, pieţe en-gros, porturi publice maritime sau interne, centre de transbordare.
Anumite competenţe sunt exercitate în contul administraţiei statului federal: construcţia de locuinţe, poliţie, pompieri.
În Germania legi locale privind administraţia se delimitează în funcţie de o trăsătură a lor esenţială, şi anume: dacă administraţia locală, cât şi consiliul local, au în fruntea lor una şi aceeaşi persoană - monism - sau dacă există două persoane - dualism - adică un conducător onorific al Consiliului local (primarul) şi un şef al administraţiei locale.
Se întâlnesc astfel, diferite variante de reglementări locale şi anume:
- Conducere prin magistratură care se caracterizează prin: alegerea în mod nemijlocit de către cetăţeni a consiliului deputaţilor oraşului, iar acesta îşi desemnează la rândul său o conducere administrativă cu putere de decizie (magistratură), alegerea viceprimarilor onorifici se realizează pe baza votului general, în timp ce viceprimarii din oficiu sunt aleşi pe baza votului nominal, primarul este preşedintele magistraturii şi are drept de veto.
- Conducerea prin intermediul primarului care are următoarele caracteristici principale: organul de conducere este consiliul local/orăşenesc, (este ales de cetăţeni), primarul este în acelaşi timp şi preşedintele Consiliului orăşenesc dar există şi organisme orăşeneşti alcătuite din primar şi viceprimari care pregătesc deciziile ce urmează a fi adoptate de Consiliul orăşenesc.
- Modelul Germaniei de Nord - conducere prin intermediul consiliului care se caracterizează prin următoarele: cetăţenii aleg Consiliul local al oraşului care, la rândul său, îşi desemnează un preşedinte (primarul general), consiliul local îşi alege un director comunal (director al oraşului) care va fi şi viceprimarul localităţii şi va îndeplini atribuţiile de conducător al administraţiei locale.
- Modelul Germaniei de Sud - conducere prin intermediul consiliului care are următoarele trăsături definitorii: cetăţenii aleg consiliul local, primarul sau primarul general este ales de cetăţeni prin vot direct, primarul este preşedintele Consiliului local şi directorul Administraţiei, consiliul local alege viceprimarii, care se subordonează primarului.
- Modelul de conducere comunală din cele 5 noi landuri germane (fig. 5) are ca principale caracteristici: cetăţenii aleg direct reprezentanţii obştei, consiliul local are un preşedinte, un prezidiu sau un organ de conducere, primarul şi viceprimarii sunt aleşi de Consiliul local pe o durată de 4 ani, în oraşele cu peste 10.000 locuitori se poate constitui şi o magistratură, în localităţile mai mici, la propunerea consiliului local, primarul onorific poate fi şi preşedintele Consiliului.
[1]http://www.tatsachen-ueber-deutschland.de/en/political-system/main-content-04/the-state-the-legal- system-and-the-citizens.html, accesat la 03.07.2015.