Administrație publică

Un stat nu poate să se dezvolte normal, dacă nu dispune de o politică de personal bine chibzuită şi echilibrată în administraţia publică, care să funcţioneze potrivit unor coordonate, printre care subliniem următoarele:

-politica de personal are un rol funcţional;

- politica de personal se efectuează cu respectarea strictă a criteriilor etico-morale şi profesionale de apreciere, de distribuire şi de promovare a ca­drelor;

-politica de personal are un caracter unitar pentru toate autorităţile ad­ministraţiei publice.

Politica de personal raţională presupune, de asemenea, măsuri trepta­te şi modificări. Anume treptate, pentru că practica măsurilor radicale şi frecvente conduce la destabilizarea şi fluctuaţia personalului respectiv, la neîncrederea funcţionarilor faţă de administraţia publică. Este bună acea politică de personal, care asigură continuitatea relativă, stabilitatea celor care lucrează în administraţia publică.

Prin noţiunea „politică de personal" a statului e justificat să înţelegem formarea strategiei muncii cu cadrele, stabilirea scopurilor şi sarcinilor, de­terminarea principiilor ştiinţifice de selectare, repartizare şi dezvoltare a personalului, perfecţionarea formelor şi metodelor de lucru cu personalul în condiţiile istorice concrete a unei sau altei etape de dezvoltare a ţării.

Politica de personal în ţara noastră trebuie să se bazeze pe strategia şi principiile democratizării societăţii şi să se realizeze la nivel central şi la nivel local. Menirea politicii de personal e de a formula la timp scopurile în conformitate cu strategia dezvoltării administraţiei, de a formula probleme şi sarcini, a găsi modalităţi şi a organiza atingerea scopurilor.

Reperele principale de formare a politicii de personal, la nivel central, pot fi următoarele:

Etapa I

Constituţia RM.

Bazele legislaţiei cu privire la serviciul public, actele legislative ale RM privind munca.

Scopurile şi sarcinile politicii de personal.

Etapa II

Cerinţele de calitate faţă de funcţionarii publici.

Cerinţele cantitative faţă de funcţionarii publici.

Elaborarea principiilor de bază ale politicii de personal privind:

• selectarea şi repartizarea funcţionarilor în posturi de administratori;
• instruirea funcţionarilor publici;
• retribuirea şi stimularea funcţionarilor publici;
• utilizarea cadrelor serviciului public;
• avansarea pe linie de serviciu şi în plan profesional a funcţionarilor publici.

Etapa III

• Determinarea formelor şi metodelor principale de lucru cu personalul.
• Alegerea instrumentariului ştiinţifico-metodic pentru elaborarea şi aplicarea măsurilor ce ţin de cadre.

Etapa IV

Structura planului de măsuri privind personalul:

• elaborarea concepţiei politicii de personal;
• determinarea sarcinilor şi cerinţelor principale în strategia de personal;
• formarea şi pregătirea rezervei pentru posturile administrative ale statului;
• dezvoltarea funcţionarilor publici (pregătirea, reprofilarea, ridicarea calificaţiei);
• evaluarea şi atestarea funcţionarilor publici;
• dezvoltarea motivaţiei funcţionarilor publici;
• asigurarea socială a funcţionarilor publici;
• munca investigativă şi analitică;
• perfecţionarea serviciului de management al personalului şi alte mă­suri.

La prima etapă se efectuează formarea scopurilor şi sarcinilor politi cii de personal, reieşindu-se din prevederile de bază ale Constituţiei RM Legea RM cu privire la serviciul public, din totalitatea scopurilor şi sarcini lor privind asigurarea funcţionării eficiente a serviciului public şi a organe lor de conducere a statului.

Scopul de bază al politicii de personal este utilizarea completă a poten ţialului de calificaţie a personalului de conducere. Acest scop e realizabil p> calea oferirii fiecărui funcţionar public a unei munci în corespundere ci califîcaţia şi capacităţile sale.

Etapa a doua constă din 3 blocuri:

• cerinţele de calitate faţă de funcţionarii publici, care se formuleaz pornind de la descrierea locului de muncă al funcţionarului şi cerinţele faţ de pretendentul la postul respectiv;
• cerinţe cantitative, care ţin de determinarea necesităţii de personal î funcţie de posturi, caracteristicile calificaţiei etc.;
• principiile de bază ale politicii de cadre în direcţiile cele mai impoi tante: selectarea şi repartizarea funcţionarilor publici, formarea şi pregăt: rea rezervei pentru ocuparea posturilor de administratori publici, evalut rea gradului lor de dezvoltare, retribuirea muncii, utilizarea potenţialuh de cadre ş.a.

La etapa a treia se stabilesc formele şi metodele principale ale man:
cementului de personal, se elaborează instrumentariul ştiinţifico-metodic al planificării personalului.

La etapa a patra se elaborează planul de măsuri privind cadrele, se stabilesc termenele şi responsabilii pentru realizarea acestor măsuri.

în aşa fel, politica de personal constituie direcţia principală de muncă cu personalul, totalitatea principiilor, metodelor, formelor, mecanismului organizatoric de elaborare a scopurilor şi sarcinilor, orientate spre men­ţinerea, consolidarea şi dezvoltarea potenţialului de cadre, spre crearea colectivelor unite, calificate şi cu un înalt randament al muncii, apte să reacţioneze la timp la cerinţele actuale de continuă schimbare şi comple­xitate crescîndă.

Politica de personal trebuie înţeleasă în sens restrîns şi în sens larg.

Noţiunea de politică de personal în prima accepţiune se referă la prin­cipiile şi regulile după care se realizează încheierea sau modificarea con­tractului de muncă, precum şi drepturile şi obligaţiile personalului din ad­ministraţia publică.

în a doua accepţiune, noţiunea de politică de personal înseamnă re­crutarea, promovarea, pregătirea şi perfecţionarea funcţionarilor publici şi a celorlalţi salariaţi.

Politica de personal se realizează potrivit unor coordonate şi anume:

1. se desfăşoară, respectîndu-se unele criterii etico-morale şi profesio­nale de apreciere, de repartizare şi de promovare;
2. are un caracter unitar pentru toate autorităţile administraţiei publi­ce;
3. are la bază obiectivitatea.

Politica şi practicile municipale, ministeriale, departamentale de per­sonal sînt corecte, echitabile şi înţelese de angajaţi, dacă ele se dezvoltă sis­tematic, se elaborează în scris şi se oferă angajaţilor.

Unul dintre primii şi cei mai importanţi paşi de stabilire a unui pro­gram viabil de administrare a personalului, după părerea noastră, poate fi adoptarea actului juridic de personal, care ar permite cetăţenilor de a cunoaşte repede şi corect regulile şi politicile de personal.

în organele administraţiei publice, dat fiind faptul că angajaţii, de obi­cei, sînt bine cunoscuţi de membrii organului de conducere, ar fi bine să se formeze o tendinţă de a trata pe fiecare angajat individual şi de a cunoaşte problemele pe o bază personală.

Politica de personal, practicile, regulile şi instrucţiunile trebuie să asi­gure angajaţilor ca toate numirile, promovările, salariile şi alte decizii să fie bazate peprincipiul meritului. Esenţial e ca fiecare angajat să simtă singur că politicile practice de personal sînt corecte, echitabile şi eficiente.