Dezvoltarea comunitară este o evoluţie planificată a aspectelor bunăstării comunităţii (economice, sociale, culturale şi de mediu). Este un proces prin care membrii comunităţii se unesc pentru a demara o acţiune colectivă şi a genera soluţii pentru probleme comune. Scopul dezvoltării comunitare poate varia de la mici iniţiative în cadrul unui grup mic la iniţiative majore ce implică întreaga comunitate.

Agenţii dezvoltării comunitare

În tradiţia românească putem remarca asumarea unor roluri de agenți de dezvoltare de către intelectualitatea locală (preoți, învățători, profesori, mai rar notari, ofițeri) sau de către diferite asociații profesionale sau confesionale.

În prezent, procesul de DC în România se confruntă cu o serie de probleme care se datorează capacității reduse a sistemul administrativ de a iniția și susține procese de dezvoltare locală, dar și colectivităților locale care nu înțeleg să se implice activ în propria lor dezvoltare.

După anul 1989, tranziția de la o economie de stat centralizată spre economia de piață, a

însemnat un proces lent, care continuă încă. La nivel politic, tranziția de la un sistem centralizat spre descentralizare și autonomie locală este de asemenea în curs. La nivel local, cu excepția marilor orașe, administrația publică este preocupată cu probleme de supraviețuire și de gestiune curentă și nu își asumă conștient responsabilitatea dezvoltării.

Necesitatea de a sprijini administrația locală în sensul întăririi capacității instituționale și profesionale pentru susținerea și implementarea politicilor de dezvoltare la nivel local, a făcut obiectul proiectelor unor organizații nonguvernamentale (ONG) în cadrul cărora s-au format agenți specializați în dezvoltare comunitară. Acești agenți, denumiți diferit de inițiatorii proiectelor (facilitatori, promotori agenți, etc.), au rolul să suplinească deficitul de competențe la nivel local și să lucreze cu comunități, administrații locale și finanțatori, în scopul realizării unor cerințe comunitare.

Tabelul nr.1 Tipuri de agenţi comunitari

Nr. crt.	Tipuri de agenţi	Roluri
1.	Agent comunitar	-își asumă îndeplinirea unei cerințe comunitare.
2.	Animator comunitar	-mobilizează oamenii pentru conștientizare problemelor locale și pentru identificarea unor soluții; -lansează ideea, creează emulație, fără să își asume roluri esențiale în proces.
3.	Facilitator (comunitar)	-asistă comunitatea în procesul dezvoltării, pe baza și cunoștințelor abilităților; -ajută dar nu dă soluții; -lansează însă nu duce procesele până la capăt.
4.	Promotor local	-animare, facilitare, atragerea resurselor; -implementarea proiectelor după un model dat.
5.	Agent de dezvoltare locală (comunitară)	-poate îndeplini oricare din rolurile de mai sus; -își asumă conștient un rol și rezolvă o cerință comunitară.

Facilitatorii comunitari au fost definiți ca „persoane cu pregătire specială, care se găsesc sau se deplasează în comunităţi şi îndeplinesc la faţa locului o serie de funcţii, al căror scop general este de a pregăti comunitatea pentru o acţiune viitoare”.

Principalele atribuţii ce revin facilitatorului comunitar sunt:

-       susţinerea şi stimularea cadrelor de acţiune favorabile demarării iniţiativelor de dezvoltare din comunitate, implicarea liderilor formali şi informali în conştientizarea şi identificarea potenţialurilor existente la nivelul comunităţii;

-          identificarea şi mobilizarea resurselor din comunitate dar şi din afara comunităţii;

-          identificarea liderilor din comunitate, formarea unor grupuri de iniţiativă;

-          coordonearea activităţilor specifice proceselor de facilitare comunitară;

-          atribuţii privind componenta formare, informare, mediere între diverse grupuri de interes din comunitate.

Studiu de caz

Facilitare comunitară în comuna Cătina jud. Cluj

,,Comuna Cătina este una dintre cele mai mici din judeţul Cluj, relativ izolată, dar acest lucru nu îi împiedică pe membrii acestei comunităţi să îşi spună ,,cătineni”- oameni simplii cu respect pentru tradiţie şi credinţă, care îşi văd de treburile zilnice, precum cultivarea pământului şi creşterea animalelor. Facilitarea comunitară, precum şi contactul cu locuitorii era ceva nou pentru mine şi mai târziu am constatat şi pentru ei care nu ştiau foarte clar ce caută tânăra aceea la ei în comunitate” (A. S., facilitatorul comunitar).

Această încredere a fost diminuată cu timpul pentru că întâlniri informale pe care le-am

avut cu oamenii simpli cât şi cu ,,oamenii de vază” din cadrul comunei (medic, învăţător, preot), a făcut să se înţeleagă că există alternative la dificultăţile cu care se confruntă şi că este deosebit de necesară colaborarea şi mobilizarea în vederea reuşitei unei acţiuni comune.

Cu toate că toţi erau conştienţi de probleme, nimeni nu se încumeta să spună ,,oameni buni, haideţi să facem cutare lucru!”- nu exista de fapt un grup de iniţiativă. Rolul meu a fost de a da un impuls acestor persoane resursă, impuls care s-a concretizat într-o primă întâlnire şi, de comun acord, am stabilit un program care conţinea problemele existente la momentul respectiv: - necesitatea stabilirii unei zile a satului, posibilitate apariţiei unei foi de informare locală, discutarea unor oportunităţi de finanţare referitoare la îmbunătăţirea situaţiei rromilor din comunitate. După mai multe discuţii am convins pe preotul satului şi pe profesorul de istorie de necesitatea acestor zile, mai ales că în trecut prin anul 1848, aici a avut loc o mare adunare a reprezentanţilor comunelor din zonă. Ei au susţinut acest demers în faţa consiliului local argumentând în acest fel propunerea şi prima sărbătoare a satului a fost pusă pe hârtie şi realizată în a treia duminică a lunii iunie. Am mai realizat şi o pagină de internet pentru comună în limbile română, maghiară şi engleză, şi aici sunt importante colaborările care le-am avut cu persoane din comunitate: învăţătoarea care mi-a tradus textul de la pagina de web în maghiară, alţi localnici cu care am mers în comunitate şi am fotografiat locurile mai frumoase.

De asemenea am depus două proiecte la finanţare pentru îmbunătăţirea situaţiei rromilor (unul din ele a fost aprobat şi s-au reabilitat 20 locuinţe); a fost continuată şi activitatea culturală prin apariţia unui al doilea număr din ziarul local de cultură, al cărui ultim număr se făcuse cu mai bine de un an în urmă. Consider că am reuşit să transmit o parte din informaţiile primite în proiect comunităţii şi faptul că am primit ajutor, atât din partea administraţiei locale, cât şi a cetăţenilor, a fost un lucru important. La aspectele mai importante m-am consultat cu alți colegi facilitatori, de la Fundaţia Civitas, unde am găsit sprijinul necesar.

Replica de care mă loveam la început „ar trebui să se facă ceva” începe să fie înlocuită cu ,,să facem ceva” și asta spune multe, mai ales că în ediţia ,,Adevărului de Cluj” scria nu demult despre comunitate ,,La Cătina dispare tina” ceea ce nu e puţin lucru.”

Rolul asistentului social în dezvoltarea comunitară

Asistentul social are scopul de a servi bunastarii individului de a dezvolta modalitati stiintifice de a cunoaste comportamentul individual si social de a dezvolta resurse, de a promova justitia sociala. Asistentii sociali sunt implicati in prevenirea, estimarea aplicarea evaluarea si modificarea politicilor sociale si a serviciilor sociale adresate grupurilor si comunitatilor. Ei intervin in diferite domenii folosind diferite metode de cercetare, lucrand in diferite organizatii si furnizand servicii pentru diferite categorii de populatie atat la nivel micro cat si macro.

Pregatirea asistentului social are scopul de a promova dezvoltarea sociala de a se implica in autodezvoltarea, perfectionarea continua si de a furniza informatii, de a forma practici in serviciile si politicile sociale.

Asistentul social in munca sa indeplineste un sir de roluri, printre care putem evidentia urmatoarele:

Initiator - ofera atentie problemei aparute sau problemei potentiale. Acest rol urmareste in esenta anticiparea aparitiei problemei. Asistentul social ajuta indivizii si grupurile sa-si determine nevoile, sa-si clarifice si identifice problemele, sa-si selecteze si sa aplice o strategie de lucru, sa-si dezvolte capacitatile pentru a se ocupa de problemele lor intr-un mod eficient. Acest rol este cel mai mult intalnit in practica consilierii individuale, a grupurilor si familiei. Modelul este folosit, de asemenea, in practica comunitara, in special atunci cand obiectivul principal este acela de a ajuta oamenii pentru a se organiza.

Broker (agent de legatura) - acest   rol asistentul social il indeplineste prin stabilirea legaturilor dintre indivizi sau grupuri sociale, care au nevoie de ajutor, si serviciile comunitare.

Mediator - rolul implica interventia asistentului social in dispute dintre parti, pentru a le ajuta sa ajunga la un consens.

Negociator - aduna impreuna acele persoane care sunt in conflict si incearca sa le ajute sa ajunga la un compromis. Uneori, la fel ca si mediatorul, negociatorul gaseste o solutie de mijloc ce asigura contrapartilor existenta in comun.

Educator - rolul de educator implica oferirea de informatii clientului. Pentru a fi un educator bun, asistentul social trebuie sa detina cunostintele necesare.

Cercetator - in anumite momente, fiecare asistent social e un cercetator. Investigatiile in asistenta sociala includ analiza literaturii de specialitate, evaluarea rezultatelor si studierea nevoilor comunitare.

Manager/administrator - rol ce presupune scrierea de proiecte si evaluarea lor in vederea sustinerii resurselor, serviciilor si programelor sociale, colectarea de fonduri, liderul unei echipe de profesionisti.

În acest context, considerăm că asistentul social poate îndeplini cu succes rolul unui facilitator comunitar ţinând cont că asistentul social lucrează atât la nivel de individ şi familie, cât şi la nivel de grup şi comunitate.

Concluzii

Rezultatul principal al dezvoltării comunitare este îmbunătăţirea calităţii vieţii. Dezvoltarea comunitară eficientă derivă din beneficiul mutual şi responsabilitatea împărţită printre membrii comunităţii, fiind recunoscută prin conectarea problemelor sociale, culturale, economice şi de mediu şi diversitatea intereselor într-o comunitate.

DC este un proces prin care comunităţile:

-          Devin mai responsabile;

-          Organizează şi planifică împreună;

-          Dezvoltă opţional stiluri de viaţă mai sănătoase;

-          Se împuterniceşte pe ea singură;

-          Reduce sărăcia şi suferinţa;

-          Creează oportunităţi economice şi de angajare;

-          Realizează obiective sociale, sconomice, culturale şi de mediu.

Bibliografie:

1. Arpinte D., Arpinte M., Cace S., ş.a. (2008), Ghid de dezvoltare comunitar integrat, Ed. Vanemonde;
2. Centrul de Resurse şi Informare pentru Profesiuni Sociale,(2008), Mobilizare comunitară;
3. Stănică V., (2012), Dezvoltare comunitară – suport de curs.