Teoria funcționalistă asupra dezvoltării comunitare
Acceptând teoria funcționalistă a sociologului american Roland L. Warren,[1] considerăm comunitatea ca fiind o formațiune socială, ce îndeplinește cele cinci funcții prezentate mai jos:
- Funcția de socializare, prin care comunitatea transferă membrilor săi anumite valori, principii și standarde;
- Funcția prosperității economice, prin care comunitatea asigură membrilor săi posibilitatea unei existențe sigure;
- Funcția de participare socială, care satisface necesitatea generală a unei vieți sociale în cadrul comunității;
- Funcția de control social, care cere respectarea și promovarea valorilor, principiilor și standardelor comunității impuse în cadrul normelor;
- Funcția de sprijin reciproc, membrii comunității realizează sarcini ce sunt prea mari sau prea urgente pentru a fi îndeplinite de o singură persoană.
După Warren aceste cinci funcții se regăsesc satisfăcute la orice comunitate de la cătun până la metropole, fie în mod formal, fie în mod informal.
Dacă facem o analiză a comunității rurale românești, plecând de la teoria lui Warren, vom constata că o comunitate are nevoie de intervenție, de tip proces de dezvoltare comunitară, oridecâteori una dintre aceste funcții este „subdimensionată” la nivelul comunității.
Teoria sistemelor sociale
Comunitatea se comportă ca un sistem și are caracteristicile unui sistem social. Foarte multe teorii tratează comunitatea ca un organism natural care este un subiect de drept natural.[2] Teoriile dezvoltării comunitare fac analiza asupra comunității din perspectiva unui sistem convențional format din oameni care au angajamente și interacțiuni regulate.
Comunitatea ca forma particulară a unui sistem social distinge următoarele caracteristici[3]:
- Oamenii implicați în acest sistem - comunitatea - oferă un sens și o recunoaștere a relațiilor și ariei comune de interes împreună cu ceilalți membrii ai comunității;
- Comunitatea ca sistem are longevitate, continuitate și durează în timp;
- Operațiile din cadrul comunității depind considerabil de cooperarea voluntară, cu un minim de uz al sancțiunilor și coerciției;
- Comunitatea este un sistem multifuncțional. Sistemul produce multe lucruri pe diversele dimensiuni ale interacțiunii;
- Comunitatea este un sistem complex, dinamic și suficient de larg pentru ca relațiile instrumentale să predomine;
- Elementul geografic este cel mai adesea folosit pentru definirea granițelor comunității ca sistem.
Abordarea holistică a comunității
Dezvoltarea comunitară nu poate aborda comunitatea decât ca un întreg integrat la rândul său în structuri societale extinse. Fiecare element al comunității și al evoluției acesteia este văzut permanent în contextul totalității.[4]
Teoria stadiilor dezvoltării bazate pe forme de capital - justificarea istorică a dezvoltării comunitare [5]
Istoric vorbind, fiecărui stadiu de dezvoltare a umanității îi putem asocia un model de dezvoltare care are central o forma de capital pe care pune accentul.
- Stadiul dezvoltării economice - centrat pe capitalul economic/financiar. În momentul în care putem să vorbim de societatea modernă, nici o formă de dezvoltare umană nu poate începe fără a pleca de la dezvoltarea economică centrată pe acumularea masivă și haotică de capital. Acest lucru poate fi observat ca urmare a schimbărilor sociale majore și a revoluțiilor - în România de după ’89 a început o goană masivă după acumularea de capital financiar, societățile comerciale înregistrând profituri de 300% pe lună.
Odată cu satisfacerea nevoilor de bază și acumularea de capital, crește presiunea socială a celor care nu reușesc să intre pe acest trend al acumulărilor financiare, presiune care ar putea fi definită ca presiune pentru servicii sociale, pentru grija față de semeni și investiția în resursa umană - ducând evoluția către o altă formă de dezvoltare umană - dezvoltarea socială.
- Stadiul dezvoltării sociale - bazat pe capitalul uman - pune accent pe dezvoltarea resursei umane, și pe grija față de semeni. Investițiile majore se regăsesc în serviciile sociale și în formarea - dezvoltarea personală a indivizilor.
- Stadiul dezvoltării durabile - bazat pe capitalul natural - societățile umane consumă o mare parte din energia lor pentru a proteja mediul și a-și proteja resursele naturale disponibile pentru a asigura și generațiile viitoare. Acest stadiu al dezvoltării umane, a adus ceea ce se cheamă conceptul de globalizare. Protecția naturii și a mediului nu poate fi asigurată decât cu presiuni globale, înțelegeri și acorduri globale.
d) Stadiul dezvoltării comunitare - care are la bază capitalul social și societatea civilă - odată ce societățile își asigură un minim de dezvoltare economică, au grijă de grupurile dezavantajate prin servicii sociale, au pus bazele unei dezvoltări durabile care să asigure existența generațiilor viitoare - următoarea etapă este cea a transferului către nivelul local a deciziei privind dezvoltarea, a dezvoltării relațiilor locale și structurilor sociale locale generatoare de relații și de asemenea generatoare de dezvoltare.
Comunitatea este cea care decide propria dezvoltare, pentru că această comunitate și-a descoperit o nouă formă de capital - capitalul social, practic singura formă de capital care, pe măsură ce o consumi, își crește valoarea. Odată cu această “descoperire” comunitatea nu mai are nevoie de decizii globale precum cele direct legate de protecția mediului, ea devine capabilă să ia propriile decizii și sa-și genereze propriile opțiuni privind dezvoltarea.
Societatea civilă puternică și organizată devine singurul garant al unui capital social constructiv, deschis și nedirijat. “Ca să profite de oportunitățile vieții în întregimea lor, oamenii au nevoie de sentimentul de apartenență și de posibilitatea alegerii... Aceste atașări necesită variantele societăților autonome, ceea ce de fapt numim societate civilă.”(Ralf Dahendorf, 1997).
[1] Warren, Roland. The Community în America. 3rd edition. Chicago: Rand McNally, 1978
[2] Plato. „TheRepublic of Plato”. Translated with introduction and notes by Francis MacDonald Cornford. New York: Oxford University Press, 1945
[3] Cook, James B. "Advocacy of Grassroots Citizenship." Journal of Community Development Society, Fall 1975
Ogilvy, J. Many Dimensional Man. New York: Harper Colophon Books, 1979.
[5] Clasificarea este preluată în prezentările realizate de Nicolae Cuta în cadrul cursurilor de Dezvoltare comunitară pe care le-a dezvoltat pentru diferite organizații și instituții din Romania și Europa.