Administrație publică

Indicatori fermi ai lipsei de motivaţie. Lipsa motivaţiei unui salariat se poate recunoaşte prin faptul că acesta:

• nu cooperează atunci când este nevoie de un efort suplimentar;
• întârzie;
• pleacă mai devreme;
• îşi ia zile libere fără a da explicaţii satisfăcătoare;
• lungeşte cât se poate de mult pauzele pentru a rămâne cât mai puţin timp de lucru;
• nu se oferă niciodată să efectueze ore suplimentare;
• nu respectă termenele limită;
• nu-şi asumă răspunderea pentru lucrurile care merg prost;
• nu urmează instrucţiunile care i se dau.

Metode manageriale de stimulare a motivaţiei. Cel mai frecvent sunt utilizate patru metode de stimulare a motivaţiei, utile, mai ales, managerilor de resurse umane, dar utile şi acelor angajaţi care vor să-şi îmbunătăţească motivaţia internă.

1. Comunicarea în procesul de motivare

Comunicarea în procesul de motivare a angajaţilor se va face în funcţie de nevoile acestuia, de factorii care îl stimulează spre a lucra mai bine, precum şi de ceea ce-l determină să dorească să obţină rezultate mai bune.

Momentele potrivite pentru a efectua comunicarea sunt:

• înainte de a obţine rezultate, pentru a preîntâmpina lipsa performanţei,
• permanent, pentru a urmări realizarea performanţei;
• după obţinerea rezultatelor, pentru a analiza împreună cu salariaţii ceea ce s-a realizat;
• comparativ cu ceea ce şi-a propus şi pentru a aduce la cunoştinţă recompensele şi sancţiunile stabilite.

Prin discuţii individuale, fişe de stabilire a standardelor de performanţă se realizează informarea salariaţilor cu privire la standardele de performanţă stabilite şi împreună cu aceştia se hotărăsc recompensele, dar şi sancţiunile care vor fi aplicate în cazul nerealizării performanţei, personalul având, astfel, posibilitatea de a înţelege consecinţele acţiunilor lor.

Periodic, prin sistemul de monitorizare a performanţelor se va explica angajaţilor unde anume greşesc şi cum se pot îndrepta, oferindu-le soluţii şi accentuând impactul nerealizării performanţei asupra echipei de lucru. Înainte de toate este foarte important a nu se trece cu vederea efectul unei munci bine făcute şi se vor încuraja salariaţii să-şi aprecieze singuri performanţa pentru a găsi apoi împreună principalele modalităţi de a o îmbunătăţi.

Analizând împreună cu salariaţii ceea ce s-a realizat comparativ cu ceea ce s-a propus, se va conduce discuţia astfel încât salariatului să-i fie clar ce a făcut bine şi ce a greşit, recompensele şi sancţiunile care se impun fiind comunicate în timp util şi aplicate exact aşa cum s-a convenit iniţial.

2. Managementul prin obiective

Managementul prin obiective este una dintre cele mai utilizate metode moderne de stimulare a motivaţiei, pentru aplicarea căreia se va ţine seama de următoarele măsuri:

• încadrarea obiectivelor compartimentului în obiectivele generale ale organizaţiei;
• stabilirea obiectivelor fiecărui salariat;
• alinierea obiectivelor angajaţilor la obiectivele organizaţiei, consultarea angajaţilor la stabilirea obiectivelor, a modalităţilor prin care acestea vor fi atinse, precum şi cu privire la fixarea termenelor de lucru;
• stabilirea împreună cu salariaţii a libertăţii de acţiune pe care aceştia o vor avea, precum şi supervizarea necesară;
• decizia cu privire la modul de măsurare a performanţelor şi la tipul de recom­pense şi sancţiuni aplicate.

Managementul prin obiective conduce la rezultate foarte bune în procesul de stimulare a motivaţiei dacă se îndeplinesc o serie de condiţii cumulative:

• salariaţii cunosc obiectivele;
• obiectivele sunt realiste, posibil de atins şi descrise precis;
• termenele să fie posibil de atins şi corelate intre ele;
• salariaţii sunt instruiţi în ceea ce priveşte acest sistem de management;
• sistemul să fie în permanenţă monitorizat şi corectat când este cazul;
• corecţiile să fie cunoscute de salariaţi în cel mai scurt timp.

Avantajele acestei metode în planul motivării şi performanţelor salariaţilor sunt următoarele:

• performanţa cerută este delimitată precis;
• fiecare salariat cunoaşte cu precizie ce anume se aşteaptă de la el în îndeplinirea unei sarcini;
• fiecare salariat ştie ce are de făcut pentru atingerea performanţei cerute;
• fiecare salariat cunoaşte cum trebuie să acţioneze, când trebuie să acţioneze şi ce resurse are la dispoziţie;
• recompensele şi sancţiunile sunt acordate în concordanţă cu atingerea obiec­tivelor stabilite;
• măsurarea performanţelor şi acordarea recompenselor se face în funcţie de gradul de realizare a obiectivelor individuale.

3. Delegarea

O altă metodă de stimulare a motivaţiei, eficientă şi uşor de aplicat, este delegarea, în aplicarea căreia se impun următoarele măsuri:

• stabilirea clară a sarcinilor ce pot fi delegate;
• stabilirea clară a persoanelor cărora le pot fi delegate sarcini şi ce fel de sarcini pot fi delegate acestor persoane;
• stabilirea, prin consultare cu salariatul, a standardelor de performanţă, a rezulta­telor aşteptate şi a perioadei delegării;
• acordarea unei depline libertăţi de acţiune salariatului căruia îi este delegată o sarcină;
• atribuirea, odată cu sarcina, a autorităţii necesare salariatului pentru buna îndeplinire a acesteia.

Ca metodă de stimulare a motivaţiei, delegarea va fi reuşită în momentul în care se vor îndeplini cumulativ următoarele condiţii:

• sarcina este atribuită pe o perioadă limitată de timp;
• atribuirea sarcinii trebuie să aibă un caracter formal (să fie oficializată);
• salariatul căruia i s-a delegat o sarcină se bucură de încrederea superiorilor săi;
• sarcina delegată corespunde profilului persoanei căreia îi este atribuită.

Ca avantaje ale delegării asupra motivării şi performanţelor salariaţilor se poate nota că salariatul primeşte dovada încrederii în capacităţile sale şi performanţa aşteptată este descrisă precis.

4. Managementul participativ

Realizarea unor motivaţii de mobilizare, de implicare, specifice organizaţiilor per­formante se află in legătură directă cu aplicarea unui management participativ.

Primele domenii în care salariaţii au participat la activităţile de organizare şi ges­tionare în cadrul organizaţiei au fost: îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, lărgirea sar­cinilor la nivelul unor compartimente, conducerea prin obiective etc., în prezent fiind aplicate în ţările dezvoltate o serie de metode participative care conduc la îmbunătăţirea folosirii resurselor umane şi creşterea gradului de motivare a angajaţilor.