Administrație publică

Organizaţia Internaţională de Standardizare (I.S.O.) are un număr de 163 de or­ganisme internaţionale de standardizare din ţări mari şi mici, industrializate, în curs de dezvoltare şi în tranziţie, din toate regiunile lumii. Portofoliul I.S.O. de peste 18.400 de standarde oferă companiilor, guvernului şi societăţii resursele necesare dezvoltării durabile din punct de vedere economic, precum şi al mediului şi social.^[1]

Standardul I.S.O. contribuie la dezvoltarea lumii în care trăim. Facilitează tranzacţiile economice, reprezintă o sursă de informaţie sigură, încurajează progresele din tehnologie şi este adeptul unui management bun şi al practicilor de evaluare a conformităţii.

Standardele I.S.O. oferă soluţii şi beneficii pentru aproape toate sectoarele de acti­vitate, inclusiv agricultura, construcţiile, ingineria mecanică, manufactura, distribuţia, transporturile, aparatura medicală, tehnologiile de informaţii şi comunicaţii, mediul, energia, managementul calităţii, evaluarea şi serviciile conformităţii.

I.S.O. dezvoltă standarde numai în domeniile în care pe piaţă există cerere. Cer­cetarea este făcută de experţi în obiectul extras direct din sectoarele industrial, tehnic şi al afacerilor, ei identificând necesitatea pentru un standard I.S.O. şi, prin urmare, aplicând conceptul. Acestor experţi li se alătură profesioniştii care posedă cunoştinţe relevante, cum ar fi reprezentanţii agenţiilor guvernamentale, ai laboratoarelor de teste, ai asociaţiilor de consumatori şi ai academiilor, precum şi reprezentanţii organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale.

Organizaţia Internaţională de Standardizare (I.S.O.) a lansat pe 01 noiembrie 2010 unul dintre cele mai aşteptate standarde internaţionale ISO 26000 care este un standard internaţional ce furnizează linii directoare privind responsabilitatea socială (R.S.) Standardul este destinat organizaţiilor de toate tipurile, din sectorul public sau privat, din ţările dezvoltate, în curs de dezvoltare sau în tranziţie.

Dintre toate grupurile constituite pentru elaborarea unui standard ISO, I.S.O./G.T. R.S. a fost cel mai important, cu cea mai largă bază în ceea ce priveşte reprezentarea părţilor interesate. Cu ocazia ultimei sale reuniuni din iulie 2010, I.S.O./G.T. R.S. cuprindea 450 de experţi participanţi şi 210 observatori din 99 de state-membre ale I.S.O., precum şi 42 de organizaţii de legătură. Au fost prezente şase grupuri prin­cipale de părţi interesate: industria, guvernele, organizaţiile din domeniul muncii, consumatorii, organizaţiile neguvernamentale, serviciile, consultanţa, cercetarea etc., păstrându-se un echilibru între zonele geografice şi între bărbaţi şi femei.

Totuşi ideea de responsabilitate socială (R.S.) este relativ recentă şi abia începe să-şi croiască drum. De-a lungul genezei sale, conceptul de R.S. a fost dinamic şi a constituit o sursă de polemică.

Mult aşteptatul ISO 26000 - liniile directoare privind responsabilitatea socială - va adăuga valoare activităţilor existente privind responsabilitatea socială (R.S.) şi va extinde înţelegerea şi implementarea R.S. prin faptul că:^[2]

• prezintă un consens internaţional asupra a ceea ce înseamnă R.S. şi temele la care trebuie să se refere organizaţia;
• furnizează linii directoare pentru transformarea principiilor în acţiuni efective;
• cuprinde cele mai bune practici deja stabilite şi le diseminează la nivel mondial pentru binele comunităţii internaţionale.

Standardul ISO 26000 îşi propune să ajute organizaţiile să contribuie la dez­voltarea durabilă. El are ca obiectiv încurajarea organizaţiilor să facă mai mult decât să respecte legea, recunoscând că aceasta este o datorie fundamentală pentru orice organizaţie şi o parte esenţială a responsabilităţii sale sociale.

El vizează promovarea unei înţelegeri comune în domeniul responsabilităţii so­ciale, completarea celorlalte instrumente şi iniţiativa de responsabilitate socială, nu înlocuirea lor. La aplicarea ISO 26000, se recomandă ca organizaţia să ţină sea­ma de diferenţele sociale, de mediu, juridice, culturale, politice şi de diversitatea organizaţiilor, precum şi de diferenţele condiţiilor economice, în concordanţă cu stan­dardele internaţionale de comportament.

Standardul este destinat organizaţiilor de toate tipurile, din sectorul public sau privat, din ţările dezvoltate, în curs de dezvoltare sau în tranziţie. ISO 26000 va ajuta toate tipurile de organizaţii - indiferent de mărime, activitate sau locaţie - să funcţioneze într-o manieră corespunzătoare responsabilităţii sociale, furnizând:^[3]

• conceptele, termenele şi definiţiile referitoare la responsabilitatea socială;
• originile, tendinţele şi caracteristicile responsabilităţii sociale;
• principiile şi practicile în materie de responsabilitate socială;
• subiectele centrale ale responsabilităţii sociale;
• domeniile de acţiune ale responsabilităţii sociale;
• integrarea, concretizarea şi promovarea unui comportament social responsabil în cadrul organizaţiei prin politicile şi practicile ei, legate de sfera sa de influenţă;
• identificarea factorilor interesaţi şi dialogul cu aceştia;
• comunicarea angajamentelor şi performanţelor în materie de responsabilitate socială.

Fiecare organizaţie este invitată să devină mai responsabilă social prin aplicarea acestui standard internaţional. Recunoscând faptul că organizaţiile sunt la niveluri diferite de înţelegere şi integrare a responsabilităţii sociale, acest standard internaţional este destinat să fie utilizat atât de cei care încep să abordeze responsabilitatea socială cât şi de cei mai experimentaţi în aplicarea ei. Debutanţii pot găsi utilă parcurgerea şi aplicarea acestui standard internaţional de la început până la sfârşit, ca un manual de responsabilitate socială, în timp ce utilizatorul experimentat poate alege să-l uti­lizeze pentru îmbunătăţirea practicilor sale existente şi pentru integrarea în continuare a responsabilităţii sociale în organizaţia sa.

ISO 26000 este un puternic instrument de responsabilitate socială, care îşi propune să ajute instituţiile publice din Republica Moldova, să treacă de la bunele intenţii la bunele acţiuni. Nu are deci scopuri de certificare ca standardele ISO 9001:2008 şi 14001:2004.^[4]

Comisia Europeană şi-a revizuit recent definiţia responsabilităţii sociale a instituţiilor, alegând o definiţie apropiată de cea a ISO 26000. Ea a confirmat caracterul multidimensional al responsabilităţii sociale, subliniind subiectele princi­pale ale ISO 26000. Aceasta a făcut din ISO 26000 unul dintre cele trei referenţiale pe care le recomandă instituţiilor europene, pentru a le ajuta să progreseze pe calea implementării responsabilităţii sociale.

Implementarea sistemului managerial bazat pe ISO 26000 în cadrul instituţiilor publice va adăuga valoare activităţilor existente privind responsabilitatea socială (R.S.) şi va extinde înţelegerea şi implementarea R.S. prin faptul că:

• prezintă un consens internaţional asupra a ceea ce înseamnă R.S. şi temele la care trebuie să se refere instituţia;
• furnizează linii directoare pentru transformarea principiilor în acţiuni efective;
• cuprinde cele mai bune practici deja stabilite şi le diseminează la nivel mondial pentru binele comunităţii internaţionale.

ISO 26000 va conţine recomandări pentru managementul instituţiei, nu cerinţe şi nu se va utiliza pentru certificare.

Pentru orice instituţie publică, dezvoltarea durabilă înseamnă nu doar furnizarea de servicii care să satisfacă clientul şi realizarea acestora fără să afecteze mediul, ci şi acţionarea într-o manieră guvernată de responsabilitatea socială.

Presiunea pentru aplicarea acestor principii vine din partea clienţilor, consuma­torilor, guvernelor, asociaţiilor şi publicului larg. În acelaşi timp, liderii vizionari ai instituţiilor recunosc faptul că succesul durabil trebuie construit pe practici credibile şi pe prevenirea unor astfel de activităţi, cum ar fi serviciile medicale necalitative.

Pe de-o parte, au fost formulate numeroase declaraţii la nivel înalt privind prin­cipiile referitoare la R.S., pe de altă parte, există multe programe şi iniţiative indi­viduale privind R.S. Provocarea este cum să fie puse principiile în practică şi cum să se implementeze R.S. efectiv şi eficient când chiar sensul „responsabilităţii sociale" poate varia de la un program la altul. În plus, iniţiativele anterioare s-au focalizat pe „responsabilitatea socială corporatistă," în timp ce ISO 26000 furnizează linii direc­toare nu numai pentru organizaţiile comerciale, ci şi pentru instituţiile de toate tipurile care activează în sectorul public.

Datorită experienţei I.S.O. de a atinge două niveluri de consens - între principalele categorii de factori interesaţi şi între ţări, ISO 26000 promovează o înţelegere globală relevantă asupra semnificaţiei responsabilităţii sociale şi necesităţii instituţiilor de a acţiona având în vedere aspectele responsabilităţii sociale.^[5]

Liniile directoare cuprinse în ISO 26000 sunt inspirate de cele mai bune practici dezvoltate de iniţiativele de responsabilitate socială ale sectorului public. Ele sunt corelate şi complementare cu declaraţiile şi convenţiile relevante ale Naţiunilor Unite şi instituţiilor specializate ale acestora, în special I.L.O. (Organizaţia Internaţională a Muncii), cu care I.S.O. a stabilit un acord, pentru a asigura concordanţa cu standardele de muncă ale I.L.O. I.S.O. a semnat, de asemenea, un acord cu U.N.G.C.O. (Biroul Internaţional pentru Convenţii al I.L.O.) şi cu O.E.C.D. (Organizaţia pentru Cooper­are şi Dezvoltare Economică) pentru a intensifica colaborarea în vederea elaborării standardului ISO 26000.

Obiectivul final vizat de managementul instituţiei publice, prin practicarea responsabilităţii sociale, va conduce la maximalizarea contribuţiei acestora la dez­voltarea durabilă a sectorului public în Republica Moldova. Acest tip de abordare va implica aplicarea unui set de principii în activitatea instituţiei:^[6]

1. Principiul responsabilităţii se referă la răspunderea pe care managementul instituţiei publice trebuie s-o manifeste pentru impactul deciziilor şi activităţilor proprii asupra societăţii, economiei. Acest principiu presupune ca managementul instituţiilor publice să fie responsabile faţă de cei ce pot fi afectaţi în urma activităţilor desfăşurate de aceasta.
2. Principiul comportamentului etic presupune ca managerii instituţiilor publice şi personalul să acţioneze într-o manieră responsabilă din punct de vedere etic. Compor­tamentul organizaţional trebuie să se bazeze pe valori, precum onestitatea, echitatea şi integritatea. Aceste valori implică o preocupare faţă de oameni şi un angajament de a administra impactul activităţilor şi deciziilor asupra intereselor diverselor părţi vizate sau afectate.
3. Principiul transparenţei presupune ca managementul instituţiei publice să manifeste transparenţă cu privire la deciziile şi activităţile proprii cu impact asupra societăţii. Acest tip de informaţii trebuie să fie cât mai clar, obiectiv şi uşor accesibil tuturor celor ce au fost, sunt sau pot fi afectaţi de diverse acţiuni.
4. Principiul respectului faţă de părţile interesate presupune manifestarea respec­tului, consideraţiei şi integrarea intereselor diverselor părţi cointeresate sau vizate de activităţile şi deciziile instituţiei. Deşi obiectivele instituţiei pot fi limitate la interesele membrilor, alte persoane sau grupuri pot avea, de asemenea, drepturi, cerinţe sau in­terese specifice ce trebuie să fie luate în calcul de managementul instituţiei.
5. Principiul respectului faţă de statul de drept presupune ca managementul instituţiei să considere respectul faţă de statul de drept ca obligatoriu. În contextul responsabilităţii sociale, acesta presupune ca managementul instituţiei să respecte legile aplicabile, să se informeze cu privire la acestea şi să-i informeze pe cei respon­sabili la nivel intern pentru implementarea măsurilor adecvate.
6. Principiul cooperării şi coerenţei. Managementul instituţiei trebuie să-şi dovedească disponibilitatea pentru cooperare cu alte instituţii publice cointeresate sau afectate de o anumită iniţiativă, asigurând, în acest fel, o concepţie coerentă asupra obiectivelor ce trebuie îndeplinite şi a măsurilor ce urmează a fi luate.
7. Principiul managementului performant. Conform acestui principiu manage­mentul instituţiei trebuie să stabilească acţiuni clare şi eficiente pe baza unor stan­darde de calitate şi să aibă capacitatea de a răspunde rapid unor necesităţi sociale.
8. Principiulpredictibilităţii. Conform acestui principiu managementul instituţiei trebuie să fie conştient de responsabilităţile sociale ce revin instituţiei şi să le aplice în mod strategic şi coerent în activitatea curentă.
9. Principiul respectului faţă de drepturile omului şi alte norme şi standarde internaţionale. Principiul presupune recunoaşterea şi respectarea drepturilor omului şi a altor norme internaţionale, în funcţie de specificul activităţii instituţiei.

Avantajele pe care le va avea o instituţie publică în urma implementării unui sistem de management bazat pe responsabilitate socială:

• angajament demonstrat pentru etica responsabilă din punct de vedere social;
• reputaţie sporită ca instituţie responsabilă sub aspect social;
• încrederea beneficiarilor, clienţilor şi o percepţie pozitivă din partea partenerilor de dezvoltare;
• un moral îmbunătăţit al angajaţilor;
• un mediu de lucru corect, sigur şi echitabil;
• condiţii de lucru îmbunătăţite;
• transparenţă în activitate prin conformitate verificată independent;
• diferenţiere faţă de alte instituţii medicale.

Pentru mulţi dintre noi, necesitatea responsabilităţii sociale poate părea logică. Ne aşteptăm ca organizaţiile să-şi asume acţiunile, să dea dovadă de transparenţă, respec­tând etica şi apărând valorile.

Lumea tolerează tot mai puţin atelierele clandestine, salariile de mizerie, pagubele care afectează mediul şi alte lucruri similare.

^[1] Frost R. ISO 26000, responsabilité sociétale. Genève: L'Essentiel, 2010.

^[2]    Abrudan I., Bucur M. Responsabilitatea socială în contextul dezvoltării durabile - aspecte speci­fice pentru România. În volumul Conferinţei „Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă," 10 aprilie 2009, Bucureşti, 2009. '

^[3]   Frost R. ISO 26000, responsabilité sociétale. Genève: L'Essentiel, 2010.

^[4] <http://www. iso.org/iso/iso26000>.

^[5]    Abrudan I., Bucur M. Responsabilitatea socială în contextul dezvoltării durabile - aspecte speci­fice pentru România. În volumul Conferinţei „Responsabilitatea socială corporativă şi dezvoltarea durabilă," 10 aprilie 2009, Bucureşti, 2009

^[6]      <http://www. iso.org/iso/iso26000>.