1. Problema dintre mediul politic si administraţia publica
În ziua de astăzi, în România, una dintre problemele care au rămas de-a lungul timpului şi nu i s-a găsit încă o rezolvare, este relaţia dintre mediul politic şi administraţia publică. Cunoaştem faptul că administraţia publică îi este subordonată în mare parte, mediului politic, iar de fiecare dată când acesta întâmpină dificultăţi sau schimbări, administraţia publică aferentă are de suferit. De asemenea, administraţia publică, fiindu-i subordonată, are sarcina de a susţine, pe plan administrativ, conducerea localităţii de la momentul respectiv. Fiecare schimbare politică atrage după sine schimbări importante şi în administraţia publică, mai ales la nivelul funcţiilor de conducere, dar nu numai. Acest lucru este o practică destul de greu de acceptat din punctul de vedere al standardelor europene de astăzi şi ale altor state cu democraţii consolidate. În ciuda presiunilor venite din partea Comisiei Europene sau din partea altor organisme internaţionale, acelea de-a se respecta legile privind abaterea de la orice ideologie a unui funcţionar public şi acelea prin care mediul politic nu trebuie să intervină în luarea deciziilor de angajare asupra funţionarilor publici.
2. Urmările regimului comunist
Problemele legate de influenţa celui de la conducere dintre administraţia publică şi mediul politic, continua să apară, cu toate restricţiile şi legile în vigoare, deoarece în mentalitatea tradiţionalistă a românilor, ideea de-a asculta "orbeşte" pe cel de la conducere, a prins rădăcini adânci şi este nevoie de zeci de ani pentru a schimba mentalitatea unui popor. Aceste subordonări forţate pot apărea din frica de a pierde locul de muncă, întrucât nu de puţine ori au fost situaţii când funcţionarii publici au fost supuşi ameninţărilor şi presiunilor din partea partidului de la conducere. Pe de altă parte această supunere poate apărea din cauza faptului că România a trăit o lungă perioadă de timp sub ideologia comunismului. Având parte de ilegalităţile, cruzimea si cenzura partidului politic comunist, poporul român a rămas cu nişte urmări care s-au perpetuat şi în generaţiile anteroare şi care au dus la neîncredere în mediul politic, dorinţa de a avea mereu provizii şi de a economisi, frustarea pentru cei ce sunt la conducerea ţării, etc.
3. Principiile de baza ale administraţiei publice
Principiile de baza cărora funcţionează administraţia publică sunt profesionalismul, neutralitatea politică şi tratamenul egal aplicat beneficiarilor (cetăţenilor). Punând accentual pe principiul neutralităţii politice, putem afirma faptul că în teorie administraţia publică nu trebuie amestecată cu mediul politic, iar unui funcţionar public nu i se dă dreptul la apartenenţa la un partid politic, dar în practică lucrurile stau altfel. De cele mai multe ori, noi, oamenii, constrânşi de situaţii, ajungem la a înlătura anumite principii din viaţa noastră şi a le plasa pe un loc mai slab, în detrimentul altor principii cu o importanţă mai mare şi cu un nivel mai ridicat de urgenţă, anume familia. Precum, "Piramida nevoilor" a lui Maslow, în care sunt clasificate în funcţie de gradul de trebuinţă, un funcţionar public are şi el nevoie să-şi clasifice principiile de bază. Astfel, putem afirma faptul că din cauza nevoii de hrană, mai specific de un statut financiar mediu spre ridicat, un angajat public, poate ajunge la înlăturarea principiului administraţiei publice, anume cel al neutralităţii politice, ajungând să accepte oferte mai bune de muncă sau chiar să accepte ofertele partidului politic. Pe de altă parte, această schimbare a principiilor de bază şi a nevoilor financiare, nu trebuie folosită ca scuză pentru apartenenţa la un curent politic, deoarece atât timp cât în contractul de muncă este specificat că acest lucru este interzis, trebuie respectat.
4. Atenuarea problemei dintre mediul politic si administratia publica
Profesorul Radu Liviu, de la Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării, Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj-Napoca, a scris un articol intitulat "Influenţa politicului în administraţia publică. Studiu de caz pe Suedia, Germania, Danemarca şi Marea Britanie.", şi publicat în anul 2008 în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative, în care acesta face o scurtă trecere în revistă a situaţiei administraţiei publice şi în România. Acesta afirmă faptul că problema dintre administraţia publică şi mediul politic din România, a scăzut "Este adevărat că în ultimii ani fenomenul a cunoscut o atenuare, atât datorită modificărilor legislative succesive, dar şi datorită unei uşoare schimbări a atitudinii clasei politice."[1] Acesta continua aducând un exemplu pentru această afimaţie, anume situaţia guvernului României din 2008 „Este relevant că un grup destul de numeros de secretari de stat din cadrul guvernului Tăriceanu au fost promovaţi din rândul funcţionarilor de carieră, neafiliaţi politic. Mulţi dintre ei şi-au păstrat funcţiile în cadrul mai multor guverne succesive.[2].
5. Fenomenul rotatiilor locurilor de munca
Într-o altă ordine de idei, atunci când mediul politic intră în sfera administraţiei publice, se întâmplă fenomenul rotaţiilor, anume faptul că anumitor funcţionari publici le sunt schimbate locurile de muncă. Aceste lucruri se pot intâmpla atât în interiorul instituţiilor publice, cât şi în exteriorul său, un funcţionar public putând să-şi schimbe locul cu un patron din mediul privat. Acest fenomen are loc pentru a întării sistemul de susţinărtori ai unui partid, dându-le ficăruia şansa de a lucra la stat. Acest lucru, o spune şi profesorul Radu Liviu, în aticolul său citat mai sus, "La fel, o serie de funcţionari de conducere din administraţia centrală au supravieţuit mai multor schimbări politice. În anumite situaţii înregistrăm o rotaţie voluntară în cazul funcţiilor de conducere: conducătorul instituţiei se retrage pe o funcţie de adjunct, iar adjunctul îi ia locul. În cazul administraţiilor locale, mai ales din cauza compoziţiei mixte din punct de vedere politic a structurilor deliberative (consiliile locale şi judeţene), înregistrăm şi aici multe situaţii de continuitate a funcţionarilor de conducere, de la o conducere politică la alta. Cu toate acestea nu putem să vorbim încă de acel nivel de stabilitate şi protecţie împotriva acţiunii politice specifice administraţiilor moderne."[3].
6. Accentuarea problemei in jurul campaniilor electorale
Factorul politic influenţează cel mai des, administraţia publică, în jurul alegerilor politice. Fie vorba de alegeri locale, prezidenţiale sau de alegeri europarlamentare, o campanie electorală de succes trebuie făcută cu ajutorul tuturor, pentru ca cel care candidează să se facă cunoscut. Astfel, de cele mai multe ori, atunci când candidatul la alegeri sau partidul politic, are deja o funcţie în conducere, el poate face presiuni asupra angajaţilor publici pentru ca ei să-l voteze, cu miza propriului loc de muncă. După cum am afirmat mai sus, acest lucru se poate întâmpla atât pe plan local, în medii mai mici, cât şi pe plan naţional sau internaţional, deoarece dorinţa de a câştiga alegerile electorale este la fel de intensă peste tot, fâcându-i pe candidaţi şi susţinătorii lor, să-şi ameninţe proprii angajaţi, indiferent de nivelul de studii pe care îl au. Funcţionarii publici, sunt puşi, în acelaşi timp şi să promoveze candidatul, punându-şi rudele şi apropiaţii să-l voteze la rândul lor.
7. Activitati ilegitime
Pe de altă parte există oameni care având o funcţie pe o perioadă de zeci de ani într-o instituţie publică cu acelaşi conducător sau partid pe tot parcursul timpului, formează prietenii, relaţii afectuale sau simplul ataşament. Aceste relaţii care se leagă între angajaţii publici şi membrii politici, sunt la fel de ilegitime, cu toate că există posibilitatea ca ele să fie nedorite, ci pur întâmplătoare. Aceste activităţi politice ilegitime prestate de către funcţionari publici în urma intevenţiei factorului politic, sunt de condamnat.
O activitate ilegitimă mult mai importantă este însă acapararea de către administraţia publică a unor arii de activitate care aparţin în mod legitim politicului, adică atribuirea unor sarcini pe care mediul politic trebuie să le facă sau încercarea acestora de a influenţa procesul de formulare a deciziilor. În astfel de cazuri se poate vorbi chiar de afectarea caracterului democratic al statului, deoarece întregul mers al lucrurilor este deranjat, iar decizile pot fi luate greşit din cauza necunoştinţei de cauză. Acei oameni politici care cauzează nereguli şi ilegalităţi prin influenţa administraţiei publice, ajung să îî oblige pe angajaţi să le facă atribuţiile şi hotărârile prin apel la populaţie. Aşadar, atunci când un om politic câştigă alegerile electorale de orice fel, prin voturi majoritare, chiar dacă au fost legal sau illegal dobândite, ei recurg la şantaj asupra funcţionarilor publici spunând că dacă nu se subordonează ordinţelor sale v-a dezamăgi populaţia care l-a votat. Sunt situaţii în care funcţionarii publici, ajungi chiar ei să fie influenţaţi de voturile majoritare ale conducătorului, gândindu-se că dorinţele populaţiei trebuie respectate, spre exemplu: dacă un candidat la alegeri propune un proiect de amenajare a spaţiilor verzi în oraş, iar el câştigă alegerile, un angajaţi al firme de administrare a spaţiului public, se supune şi începe să facă proiectul deşi el ştie că nu este o decizie bună din anumite puncte de vedere.
Un alt exemplu pentru a întârii faptul că un funcţionar public nu trebuie să ia decizii influenţat de politică este faptul că în cadrul unei primării, o companie specializată poate primi sarcina asigurării calităţii stradale şi este stabilită să adopte măsurile necesare în acest scop, dar atunci când factorul politic a influenţat alegerea companiei sau chiar acesta a ales pentru a primii nişte beneficia, compania aleasă ajunge să nu fie competentă pentru proiectele ce ţin de infrastructura unuei întregi localităţi, oraş sau chiar ţară. O astfel de companie, căruia I s-a atribuit contract cu scop de spălare de bani sau cu scopul îmbogăţirii patronilor din banii publici, ajunge să nu dea randament, să nu îndeplinească termene limită, să facă proiecte greşite cu materiale de proastă calitate.
8. Max Weber
În literatura de specialitate, administraţia publică şi factorul politic sunt două chestiuni diferite care nu trebuie să se amestece, dar prin prisma faptului că politica propune proiecte, datoria administraşiei publice este de a le realiza. Astfel, sociologul german Max Weber consideră administraţia publică ca fiind un instrument perfect, aflat la dispoziţia politicienilor şi implicit, a societăţii. Acesta spune în cartea sa, intitulată „The Theory of Social and Economic
Organizations", apărută în anul 1947 la New York, anume "Din punct de vedere formal birocraţia este în primul rând un mijloc, iar acest lucru este în mare măsură valabil şi în practică: cineva trebuie să furnizeze direcţii de acţiune şi să susţină birocraţia, dacă este necesar chiar prin intermediul forţei. La conducerea oricărei organizaţii birocratice există în mod necesar un element care nu este pur birocratic"[4]. Părerea mea despre afirmaţia lui Max Weber este că această ipostază în care este normal ca administraţia publică să fie direcţionată nu se poate aplica în România în contextul actual, acela al corupţiei şi al fraudei.
9. Woodrow Wilson
Un alt cercetător american, anume Woodrow Wilson, a relatat în celebrul său eseu intitulat „Studiul administraţiei publice" aproximativ aceeaşi ideea ca a lui Max Weber. Woodrow Wilson este de părere că administraţia publică se aseamănă cu o afacere şi este parte a mediului politic „Domeniul administraţiei publice este un domeniu identic cu cel al afacerilor. Este separat de agitaţia şi conflictele care caracterizează viaţa politică. Este o parte a acesteia din urmă în aceeaşi măsură în care maşinile sunt parte a producţiei industriale"[5].
10. Procentele sectorului public in Uniunea Europeana
Comisia Europeană, a publicat un articol intitulat "Calitatea administraţiei publice", publicat în anul 2014, în care este relatată situaţia administraţiei publice la nivel European "Sectorul public reprezintă cel mai mare „sector" al UE." În continuare, articolul prezintă statisticile privind administraţia publică în diferite ţări "Acesta numără aproximativ 75 de milioane de angajaţi sau circa 25 % din forţa de muncă. Cheltuielile publice se ridică la aproape 50 % din PIB. Ultimele anchete arată că, după scăderea din 2012 (până la 7 % în Grecia şi până la 4,7 % în Regatul Unit), gradul total de ocupare a forţei de muncă în administraţia publică în statele membre a revenit la nivelurile anterioare crizei. Unele ţări au înregistrat reduceri de personal (3,5 % în Letonia, 3,6 % în Ţările de Jos), în timp ce în altele numărul angajaţilor din administraţia publică a crescut cu până la 2 pp (Republica Cehă, Estonia, Ungaria, Slovenia). Datele disponibile sugerează că, în general, administraţiile centrale şi subcentrale şi-au împărţit povara ajustărilor în materie de număr de locuri de muncă. Există o serie de excepţii, deşi, în unele cazuri, acestea reflectă reorganizarea furnizării de servicii între nivelurile administraţiei publice."[6]
Potrivit unui sondaj recent făcut de Comisia Europeană şi publicat în Portalul de Date Deschise al UE, Eurobarometru standard 85, volumul de date A din 2016, calitatea serviciilor publice ale unei ţări se corelează cu nivelul încrederii în administraţia publică, cu uşurinţa cu care pot fi desfăşurate activităţile economice şi cu nivelul de bunăstare a societăţii. Calitatea serviciilor publice reprezintă, de asemenea, un bun indicator privind buna funcţionare generală a unui stat.[7]
Concluzii
Rezultă că problema relaţiilor politico-administrative trebuie abordată din perspectiva echilibrului care trebuie să existe între latura politică şi cea administrative. Interesele celor doi factori nu sunt întotdeauna convergente. Politicienii sunt interesaţi de punerea în aplicare a programelor electorale în baza cărora au fost votaţi. În acest scop ei au nevoie de expertiza şi informaţiile pe care le pot obţine de la funcţionarii de carieră şi astfel ajung să-i oblige. Dar aceste programe politice pot să presupună modificări în modul de funcţionare a instituţiilor publice sau în felul în care sunt înţelese şi urmărite scopurile acestora, determinând o reacţie adversă din partea funcţionarilor.
Bibliografie
- Liviu, "Influenţa politicului în administraţia publică. Studiu de caz pe Suedia, Germania, Danemarca si Marea Britanie.", în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 10.22 (2008), pp. 68-77 (sursă electronica accesată în data de 01.09.2020 https://www.researchgate.net/publication/268271656_Influenta_politicului_i n_administratia_publica_Studiu_de_caz_pe_Suedia_Germania_Danemarca_ si_Marea_Britanie)
- SEMESTRUL EUROPEAN - FISĂ TEMATICĂ CALITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, 2014 (sursă electronică, accesată în data de 01.09.2020 https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/european- semester_thematic-factsheet_quality-public-administration_ro.pdf )
- Richard, Public Administration. Concept and Cases, New York: Houghton Miflin Co, 1996.
- Weber. Max, The Theory of Social and Economic Organizations, New York: Free Press, 1947.
[1] Radu. Liviu, "Influenţa politicului în administraţia publică. Studiu de caz pe Suedia, Germania, Danemarca şi Marea Britanie.",în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 10.22 (2008), p.69
[2] Ibidem, p. 69
[3] Radu. Liviu, "Influenţa politicului în administraţia publică. Studiu de caz pe Suedia, Germania, Danemarca şi Marea Britanie.",în Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative 10.22 (2008), p.69
[4] Weber. Max, The Theory of Social and Economic Organizations, New York: Free Press, 1947, p. 335
[5] Stillman. Richard, Public Administration. Concept and Cases, New York: Houghton Miflin Co, 1996, p.6
[6] SEMESTRUL EUROPEAN - FIŞĂ TEMATICĂ CALITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, capitolul 2.3. Dezvoltarea potenţialului angajaţilor în administraţia publică, 2014, p.3
[7] SEMESTRUL EUROPEAN - FIŞĂ TEMATICĂ CALITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE, capitolul 2.3. Dezvoltarea potenţialului angajaţilor în administraţia publică, 2014, p.3