De cele mai multe, ori, atunci când se deosebeşte sectorul public de cel privat, e avută în vedere în mod prioritar o singură dimensiune: cea a formei de prioritate. Spunem că o firmă este privată în sensul că nu statul este proprietarul ei. Dar, argumentează J.-E. Lane, dacă admitem o definiţie multidimensională a sectorului public, înseamnă că nici diferenţele dintre cele două sectoare nu se reduc la un singur aspect. În fapt, avem şase distincţii:
- Distincţia dintre autoritatea guvernamentală şi libertatea individuală; dintre ceea ce este legitim ca guvernarea să impună şi libertatea de acţiune individuală.
- Distincţia dintre alocările publice (pentru consum, dar şi investiţiile guvernamentale) şi alocările private: consumul şi, respectiv, investiţiile private. (De pildă, consumul individual se realizează din venitul net – din care au fost extrase taxele.)
- Distincţia dintre transferurile publice şi cele private. Cum redistribuie statul veniturile sale este o problemă de mare importanţă pentru toţi membrii societăţii: de pildă, cât din bugetul de stat revine educaţiei sau sănătăţii sau culturii sau cercetării?
- Distincţia dintre proprietatea publică şi proprietatea privată.
- Distincţia dintre contractările publice şi cele private. Statul poate să ofere un bun fără ca el însuşi să îl producă: de pildă, prin contracte cu firme particulare sau prin concesionarea către unele firme private a anumitor activităţi.
- Distincţia dintre cei angajaţi în sectorul public şi cei angajaţi în sectorul privat. (Nu toţi cei care lucrează în instituţiile şi organizaţiile guvernamentale sunt funcţionari publici; dar funcţionarii publici reprezintă un grup foarte important de persoane în elaborarea şi aplicarea politicilor publice. De aceea ne vom referi de multe ori la ei în cele ce urmează.)
După W.F. Baber (apud Parsons, 1995: p. 9) sectorul public diferă de cel privat prin următoarele caracteristici:
- are de-a face cu sarcini mai complexe şi mai ambigui;
- are mai multe probleme în implementarea unei decizii;
- sunt angajaţi în el mai mulţi oameni cu motivaţii mai diverse;
- e mai mult preocupat cu asigurarea de oportunităţi;
- e preocupat mai mult de compensarea eşecurilor pieţei;
- vizează activităţi cu o semnificaţie simbolică mai ridicată;
- trebuie să ţină mai mult seamă de standardele de legalitate;
- are o mai mare capacitate de aţine seamă de problemele de echitate socială;
- funcţionează sau trebuie să funcţioneze în interesul public;
- trebuie să se bucure de un nivel minim de sprijin, mai ridicat decât cel din sectorul privat.