Administrație publică

1. Principiile recrutării funcţionarilor publici europeni

Sediul materiei recrutării funcţionarilor europeni îl reprezintă Statutul funcţionarilor Uniunii Europene, mai precis Capitolul I intitulat „Recrutarea" din cadrul Titlului III ce reglementează „Cariera funcţionarului" european.

Cât priveşte principiile recrutării funcţionarilor publici europeni acestea au fost înţelese de legiuitorul european într-o manieră distinctă, anume, legiuitorul european a ales să le individualizeze şi să le statueze în primul articol al primului capitol intitulat "Recrutarea" al Titlului III ce reglementează Cariera funcţionarilor europeni^[1].

Primul principiu ce vizează recrutarea funcţionarilor europeni priveşte selecţia celor mai competente persoane, ale căror calităţi ca urmare a educaţiei şi instrucţiei dobândite până la data recrutării vor oferi randamente deosebite în cadrul postului în care sunt recrutaţi. ^[2]

În privinţa funcţionarilor europeni cerinţele ce vizează competenţa profesională trebuie întotdeuna stabilite în limitele cerinţelor necesare funcţiei publice pentru care se organizează concursul.

Meritul profesional ar trebui să determine rezultatul obţinut de candidat, atunci când există egalitate între candidaţi şi ar trebui realizată departajarea.

Conceptul de merit profesional nu are în vedere capacităţile demonstrate de viitorul funcţionar public european până la data concursului, într-o funcţie sau într-o succesiune de funcţii, ci meritul profesional pentru funcţia publică pentru care acesta candidează.

Principiul egalităţii cetăţenilor Uniunii permite fiecărei instituţii să adopte măsuri corespunzătoare în urma constatării unui dezechilibru semnificativ între naţionalităţile funcţionarilor care nu se justifică prin criterii obiective. Aceste măsuri corespunzătoare trebuie să fie justificate şi nu pot avea niciodată drept rezultat alte criterii de recrutare decât cele bazate pe merit.

În sistemul carierei, formarea îmbracă în general o importanţă structurală mai mare decât în sistemul caracteristicilor structurale diferite. Într-adevăr, condiţiile de acces la funcţia publică în primul sistem (recrutarea prin concurs şi nivelul de educaţie) impun ca o formare pentru un post să fie necesară să pregătească personal recrutat pentru munca în funcţie publică.

În sistemul cu caracteristici structurale diferite, formarea poate avea mai puţină importanţă, în măsura în care se trece la recrutarea personalului care posedă o educaţie adecvată pentru un anumit post. Oricum, chiar aceşti „specialişti" pot avea nevoie de o anumită formare de-a lungul vieţii active, pentru a fi la curent cu noile tehnologii sau alte schimbări.

In prezent pe plan international s-a impus un nou principiu in privinta recrutarii functionarilor publici, anume principiul egalitatii accesului la functii publice ca o consecinta a egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii, a capacitatii recunoscute de a fi admisi la toate demnitatiile, locurile si serviciile publice conform capacitatii lor, fara o alta discriminare.

Al doilea principiu al recrutării funcţionarilor europeni este reglementat de articolul 27 din Statut şi se concretizează în selecţia acelor persoane care să posede cele mai înalte calităţi privind integritatea necesare dobândirii statului de funcţionar al unei instituţii europene .

Integritatea morală trebuind să fie o calitate a funcţionarului public, se impune să se constituie într-o condiţie însăşi a recrutării viitorului funcţionar public.

Conţinutul celui de-al treilea principiu îl constituie recrutarea pe baze geografice suficient de largi, încât să se asigure accesul la funcţiile europene a cât mai multor resortisanţi din statele membre ale Uniunii Europene.

Astfel, pe lângă criteriile de competenţă şi interesul serviciului, trebuie avută în vedere existenţa unui echilibru geografic între cetăţenii statelor membre ale Uniunii.

Respectarea principiului recrutării pe baze geografice suficient de largi trebuie asigurată fără a încălca însă dispoziţiile principiului conţinut în articolul 27 care dispune că „nici un post nu poate fi rezervat resortisanţilor unui anumit stat membru ".

Cu toate acestea, asigurarea echilibrului geografic este subsidiară competenţei şi randamentului cerut funcţionarilor europeni în scopul asigurării optimei funcţionări a serviciului.

„Interesul serviciului", justifică numeroase recrutări atacate în faţa Tribunalului de primă instanţă sau Curţii de justiţie, care au ca şi condiţie principală, esenţială, chiar exclusivă pentru obţinerea unui post cunoaşterea aprofundată a unei anumite limbi europene, în defavoarea respectării echilibrului geografic.^[3]

Al patrulea principiu este reprezentat de nediscriminare. În forma anterioară a Statutului funcţionarilor Uniunii Europene, în vigoare pană la data de 1 mai 2004, la alineatul 2 al articolului 27 era prevăzut că funcţionarii sunt aleşi fără deosebire de rasă, credinţă religioasă sau sex.

Nediscriminarea rămâne un principiu al recrutări funcţionarilor publici europeni şi un drept al acestora, iar protecţia funcţionarilor împotriva discriminării reprezintă o obligaţie corelativă a instituţiilor Uniunii Europene, fără a se putea confunda cu principiul egalităţii accesului.

Alineatul 2 amintit a fost de fapt înlocuit cu dispoziţiile articolului 1d alineatul 1 care vizează nu numai instituţia recrutării, ci toate aspectele legate de funcţia publică europeană, şi prevede: „În aplicarea prezentului statut se interzice orice discriminare, precum discriminarea bazată pe sex, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de orice altă natură, apartenenţa la o minoritate naţională, avere, naştere, handicap, vârstă sau orientare sexuală".

Pentru a promova egalitatea de şanse şi de tratament între femei şi bărbaţi, toate instituţiile europene au demarat programe de acţiune destinate a favoriza recrutarea şi promovarea femeilor în categoriile profesionale în care acestea sunt mai slab reprezentate, în principal, în poziţiile superioare cu responsabilităţi manageriale.

Încă din anul 1957, Tratatul de la Roma instituia prin articolul 119, principiul plăţii egale la o muncă egală a bărbaţilor şi femeilor, a cărui respectare devenea astfel o obligaţie pentru statele membre.

Importanţa acestui articol constă, în primul rând în definirea plăţii egale, ce înseamnă nu doar plată egală pentru muncă egală, ci şi pentru muncă de valoare egală. În sensul acestui articol, tratamentul echitabil implică plata salariilor egale pentru prestarea unor servicii diferite considerate de valoare egală^[4].

Principiul transparenţei administraţiei europene sau al procedurilor instituţiilor europene, deşi nu este enumerat printre principiile accesului la funcţia publică europeană, este prevăzut distinct în art. 15 din Tratatul de la Lisabona şi vizează dreptul cetăţenilor Uniunii şi al persoanelor juridice cu sediul într-un Stat membru sau înregistrate într-un Stat membru de a avea acces la documentele instituţiilor Uniunii, în condiţiile legii.

Particularizând la instituţia accesului la funcţia publică europeană şi la procedura concursurilor, transparenţa presupune dreptul cetăţenilor europeni candidaţi, aflaţi în etapa de preselecţie de a obţine la cerere, într-un termen de o lună de la data primirii rezultatelor o copie a foii lor de răspuns, precum şi o copie a grilei cu răspunsurile exacte.

Pentru proba scrisă candidaţii pot obţine la cerere, într-un termen de o lună de la data primirii rezultatelor, o copie a probei scrise întocmită de ei, precum şi copia fişei de evaluare întocmită de juriu ce conţine observaţiile formulate de juriu în privinţa respectivei lucrări.

2. Procedura de selecţie a funcţionarilor publici europeni

Recrutarea funcţionarilor europeni se realizează, în principal, pe bază de concurs, însă în cazul în care postul necesită o calificare specială, autoritatea investită cu puterea de numire poate adopta o procedură specială de recrutare.^[5].

Principalele condiţii pe care trebuie să le îndeplinească un candidat pentru a participa la concursurile organizate în vederea ocupării funcţiilor publice europene sunt reglementate de art. 28 din Statut şi privesc:

1. cetăţenia unui stat membru al Uniunii, cu excepţia derogării acordate de autoritatea investită cu puterea de numire (art. 28 alin.1 lit. a);
2. exerciţiul drepturilor civile (art. 28 alin. 1 lit. a);
3. situaţia militară reglementată (art. 28 alin. 1 lit. b);
4. garanţiile de moralitate cerute pentru exercitarea funcţiei sale (art. 28 alin. 1 lit. c);
5. promovarea unui concurs, organizat în condiţiile prevăzute de anexa 3 la Statut ce reglementează procedura concursurilor (art. 28 alin. 1 lit. d);
6. aptitudinile fizice cerute pentru exercitarea funcţiei (art. 28 alin. 1 lit. e);
7. cunoaşterea perfectă a uneia din limbile Uniunii şi cunoaşterea satisfăcătoare a unei alte limbi a Uniunii, în măsura necesară funcţiei ce este chemat să o exercite (art. 28 alin. 1 lit. f).

Anterior organizării concursului, autoritatea investită cu puterea de numire este obligată să verifice dacă aceste posturi ar putea fi ocupate din interiorul instituţiei, prin promovare, transfer sau concurs, sau prin transfer din alte instituţii din cadrul Uniunii Europene.

Organizarea unui concurs presupune publicarea posturilor vacante în Jurnalul Oficial. Anunţul trebuie să fie detaliat cuprinzând de la termene limită pentru depunerea dosarelor şi susţinerea probelor, până la date referitoare la natura funcţiilor şi atribuţiile posturilor ce urmează a fi ocupate.

Verificarea îndeplinirii condiţiilor de participare la selecţie este realizată de către un juriu, format din preşedinte şi una sau mai multe persoane desemnate de autoritatea investită cu puterea de numire precum şi un funcţionar desemnat de comitetul personalului.

În acest sens, Statutul prevede o condiţie referitoare la membrii juriului, astfel încât aceştia să deţină o funcţie cel puţin egală în grad cu postul ce urmează a fi ocupat^[6]

Participarea la un concurs organizat însă nu constituie singura soluţie pentru numirea într-o funcţie publică europeană deoarece promovarea acestuia nu este urmată imediat de numirea în funcţie. Astfel, potrivit art. 29 din Statut, această procedură poată fi iniţiată şi în vederea constituirii unei rezerve pentru recrutări ulterioare.

Verificarea îndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. e) (starea de sănătate corespunzătoare funcţiei în care este numit) este realizată de către un medic consilier din cadrul instituţiei, sau de către o un alt medic ales de către candidat, anterior numirii candidatului admis la concurs.

Atunci când rezultatul examinării acestuia este negativ, candidatul are posibilitatea ca, în termen de 20 de zile, să solicite reverificarea de către o comisie constituită din trei medici consilieri din cadrul instituţiei, ce vor audia pe cel care a realizat prima verificare. Confirmarea rezultatului primei verificări atrage după sine obligativitatea pentru candidat de a suporta jumătate din cheltuielile aferente (onorariile şi cheltuielile accesorii) examinării sale.

Numirea se face la primul nivel al gradului pentru care a candidat persoana, potrivit calificării sale profesionale.

3. Procedura de concurs în dreptul statelor membre UE

Activitatea de recrutare a funcţionarilor publici cuprinde analiza cerintelor postului vacant, intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul liber, cercetarea posibilitatilor privind locurile unde pot fi gasiti posibilii candidati si atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.

In unele state membre, procedurile de recrutare sunt formalizate, in timp ce in altele nu exista reglementari specifice. In acest caz, departamentele si/sau agentiile desemnate selectează functionari cautand persoane care poseda aptitudinile si experienta necesara pentru posturile vacante, metoda frecvent utilizata si in sectorul privat.

Prima grupa de state membre reuneste marea parte a tarilor care gestionează functia lor publica urmand sistemul carierei.

In cadrul sistemului carierei, functionarul intra in serviciul administratiei pe un post de incepător, la cel mai jos nivel al unei cariere pentru care sunt cerute cunostinte si o pregatire suficienta; functionarul este promovat in functie de un sistem reglementat.

Mai multe state organizeaza periodic concursuri deschise. După anumite probe orale si/sau scrise, listele cu rezultatele si performantele candidatilor sunt publicate. Cei mai buni candidati sunt recrutati in ordinea clasarii pana ce toate posturile sunt ocupate.

In intervalul dintre doua concursuri, posturile vacante sunt atribuite in functie de listele de rezerva de la recrutare. Concursurile reprezinta metoda de selectie cea mai utilizată in Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia, Spania si Belgia.

In Franta, exista trei mari tipuri de concursuri organizate la nivelul functiei publice de stat, functiei publice teritoriale si functiei publice spitalicesti.

Calitatea acestui proces depinde de modul in care se realizeaza:

• analiza postului;
• fisa postului;
• specificatia de personal;
• analiza CV-urilor;
• pregatirea interviurilor;
• alegerea si adaptarea testelor specifice la situatiile reale.

Concursul organizat de functia publica de stat este un concurs extern, deschis candidatilor care nu fac parte din functia publica si care indeplinesc criteriile minimale de varsta si pregatire. Aceste concursuri sunt organizate in scopul de a recruta personal din afara functiei publice pentru posturile de acces la o carieră intr-un anumit grup. De exemplu, pentru a avea acces la o cariera de categoria A, candidatii trebuie sa aibă o diplomă universitara. Aceste concursuri sunt organizate in fiecare an de catre ministerul sau departamentele competente in functie de nivelul postului vacant.

Concursul functiei publice teritoriale este un concurs intern organizat pentru recrutarea personalului deja angajat in functia publica si care doreste sa intre in alte grupe sau doreste sa obtina un post la un nivel inalt. Concursul intern reprezinta in mod sigur un instrument al promovarii interne.

Astfel, în Franta exista Ecole Nationale d'Administration, o autoritate centrala pentru selectia functionarilor publici pentru posturi si functii publice de nivel superior precum şi Institutes Regionaux d'Administration ca instituţii specializate regionale, dar la aceasta se adauga si alte autoritati care se implica in selectia functionarilor publici pentru posturile si functiile de la nivel mediu si inferior.

In Belgia, exista o autoritate centrala competenta in organizarea concursului. Aceasta se numeste Secretariat Permanent de Recrutare pentru recrutarea functionarilor publici la nivel federal si regional.

In Grecia, autoritatea centrala care gestionează organizarea concursurilor este Comisia pentru selectarea personalului, Personal Selection Board, iar in Irlanda, institutia responsabila cu organizarea concursurilor este Comisia Serviciului Public (Civil Service Commision).

In Italia, numai concursurile pentru cele mai importante posturi se organizeaza centralizat de catre Departamentul functiei publice subordonat Consiliului de Ministri, Dipartimento della funzione pubblica presso la Presidenzia del Consiglio dei Ministri.

O altă metodă de recrutare este cea utilizata in Germania si in Austria, numita Stellenausschreibung, care consta in selectia personalului pentru serviciul public prin publicarea obligatorie a postului vacant, insa fara organizarea unui concurs.

Există însă şi o serie de state membre UE care au renunţat la modalitatea tradiţională de recrutare, respectiv Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia si Marea Britanie si au adoptat unele metode informale de recrutare. Aceste metode sunt bazate pe respectarea anumitor cerinte specifice necesare indeplinirii atributiilor specifice prevazute pentru postul vacant, fara a pune accent pe diplomele de studii sau vechimea în muncă ci prin stabilirea unui set de cerinte referitoare la educatie, aptitudini, experienta profesionala pentru fiecare post în parte.

In Marea Britanie, agentiile de recrutare si autoritatile sau institutiile publice colaboreaza cu organizatii private, specializate in recrutarea si selectia functionarilor publici. Pentru pozitii importante, respectiv inalti functionari publici, institutia responsabila cu recrutarea este Comisia Serviciului Public, sau, dupa caz, Agentia de recrutare si evaluare.

Observăm că în aproape toate statele membre, experienta profesionala este un criteriu de baza pentru selectarea personalului, daca aceasta experienta, este de natura sa dezvolte abilitatile sau cunostintele necesare ocuparii postului vacant.

Candidatii pentru ocuparea unei functii publice pot avea o experienta profesionala anterioara, in cadrul sectorului public sau privat din tara respectiva sau in alt stat membru. Experienta profesionala anterioara ocuparii unei functii publice este luata in considerare la recrutarea sau la stabilirea vechimii.

In Portugalia, existenta unei experiente profesionale este una din conditiile de recrutare a functionarilor publici pentru anumite posturi, astfel încât promovarea este posibila doar daca functionarul public a desfasurat o activitate in functia publica timp de trei ani consecutiv, a obtinut la evaluarea performantelor profesionale individuale cel putin calificativul foarte bun, sau a desfasurat o activitate de minim 5 ani si a obtinut calificativul bun.

In Franta, activitatea desfasurata in sectorul privat constituie un avantaj important pentru a accede la ENA.

In Italia, functionarii publici pot fi promovati numai prin concurs. Concursul este organizat o dată la doi ani, iar pentru ocuparea unei functii de director, candidatii trebuie sa promoveze un examen complex.

Promovarea automata este posibila numai in cazul corpului diplomatic si al prefecturilor.

Formarea prealabilă recrutării este o caracteristică a anumitor ţări care aplică sistemul carierei. Aceasta se prezintă ca un element de selecţie. Aceasta este specifică administraţiilor naţionale care practică recrutarea agenţilor lor pe calea concursului. Candidaţii intră în şcolile administrative care îi trimit apoi către posturi specifice, în funcţie de formarea primită şi în funcţie de un clasament.

4. Procedura de recrutare a funcţionarilor publici în România

Pentru ocuparea unei funcţii publice în România, legislaţia naţională impune anumite condiţii generale, cum ar fi:

• persoana să aibă cetăţenia română şi domiciliul în România;
• să cunoască limba română scris şi vorbit;
• să aibă capacitate deplina de exerciţiu;
• să aibă o stare de sănătate corespunzătoare, atestată prin document medical;
• să îndeplinească condiţiile de studii cerute de lege pentru funcţia publică şi să îndeplinească condiţiile specifice impuse pentru ocuparea funcţiei publice;
• să nu fi fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, a statului sau autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul care împedică înfăptuirea justiţiei, de fals sau fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;
• să nu fi fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani şi să nu fi desfăşurat activităţi de poliţie politică, astfel cum este aceasta definită prin lege.

Modalităţile de ocupare a unei funcţii publice sunt: promovarea, transferul, redistribuirea, recrutarea şi alte modalităţi prevăzute expres de Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare^[7].

Recrutarea în vederea intrării în corpul funcţionarilor publici se face prin concurs, în limita funcţiilor publice vacante rezervate în scopul ocupării în acest fel prin planul de ocupare a forţei de muncă.

Principiile care guvernează concursul sunt cele ale competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei şi al egalităţii de acces la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale.

Perioada de stagiu are ca scop verificarea aptitudinilor profesionale în vederea îndeplinirii atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor debutanţi şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei şi exigenţelor acesteia.

Durata perioadei de stagiu diferă pentru funcţionarii din cele trei clase ca fiind de 12 luni pentru funcţionarii din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a -II-a, si 6 luni pentru funcţionarii din clasa I .

In aceste condiţii, se poate aprecia că principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt în deplină concordanţă cu misiunile fundamentale ale administraţiei publice, acelea de a servi cu profesionalism interesele cetăţenilor, liberă de orice contrângere politică, lipsită de prejudecăţi, imună la actele de corupţie.

Important este ca recrutarea şi selecţia funcţionarilor publici să se facă exclusiv pe criteriul competenţei, astfel încât funcţia publică să fie una profesionistă, caracterizată de eficienţă şi eficacitate. Astfel, prevederile Statutului funcţionarilor publici au fost completate cu numeroase alte acte normative, adoptate pentru perfecţionarea sau completarea cadrului normativ existent, ierarhizate în funcţie de forţa lor juridică în: legi, ordonanţe de guvern si hotărâri de guvern. V.5. Perioada de stagiu în funcţia publică europeană

Numirea pe un post se face, iniţial, pentru o perioadă de probă. Orice funcţionar este obligat să efectueze o perioadă de probă de nouă luni înainte de a putea fi titularizat în funcţie.

Perioada de stagiu întreruptă de imposibilitatea de exercitare a funcţiei de cel puţin o lună (pentru concediu de maternitate sau concediu de boală), poate fi prelungită cu perioada corespunzătoare neexercitării funcţiei.

Pe parcursul perioadei de stagiu, funcţionarul european poate dovedi o incapacitate de exercitare a funcţiei în care a fost numit. Această incapacitate va face obiectul unui raport întocmit de superiorul ierarhic.

Raportul este adus la cunoştinţa funcţionarului care poate formula observaţii, după care este înaintat unui comitet alcătuit paritar în vederea analizării acestui gen de raporturi, denumit comitet pentru rapoarte de evaluare. Comitetul avizează raportul pe baza căruia autoritatea investită cu puterea de numire poate decide:

• eliberarea funcţionarului european din funcţie înainte de expirarea perioadei de stagiu, cu un preaviz de o lună, fără ca durata serviciului să poată depăşi durata normală a stagiului;
• continuarea stagiului într-un alt serviciu, în care perioada de stagiu va fi de minimum 6 luni.

În situaţia în care stagiul a decurs normal, fără intervenţia unui raport de natura celui amintit anterior, cu o lună înainte de expirarea perioadei, se va întocmi un raport de stagiu privind principalele calităţi, avute în vedere şi la concurs şi anume: capacitatea de îndeplinire a atribuţiilor specifice funcţiei, randamentul şi conduita în serviciu.

Raportul de stagiu însoţit de eventualele observaţii ale funcţionarului, dar şi de avizul Comitetului stau la baza deciziei autorităţii investite cu puterea de numire, care poate fi:

• de a titulariza persoana care a dat dovadă de calităţile necesare;
• de a elibera din funcţie pe cel ce nu a dovedit aceste calităţi;
• de prelungire a stagiului pentru o durată de maxim 6 luni, cu eventuala mutare în cadrul altui serviciu.

În oricare dintre situaţiile prevăzute de Statut privind posibilităţile de prelungire a perioadei de stagiu, aceasta nu poate depăşi 15 luni.

Eliberarea din funcţie este însoţită de o măsură de protecţie socială a celui eliberat căci, dacă acesta nu are posibilitatea de a ocupa imediat un alt post, va primi o indemnizaţie al cărei cuantum depinde de perioada de stagiu realizată şi anume:

• o indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe trei luni pentru un an în stagiu;
• o indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe două luni pentru şase luni în stagiu;
• o indemnizaţie echivalentă cu salariul de bază pe o lună pentru mai puţin de şase luni în serviciu (stagiu).

Aceste prevederi nu sunt aplicabile însă funcţionarului european care decide să demisioneze înainte de îndeplinirea perioadei de stagiu.

Stabilitatea în funcţie este adesea percepută ca o caracteristică esenţială a funcţiei publice. Acordarea stabilităţii în funcţie este privită ca o piedică împotriva imixtiunii partidelor politice în administraţie, cu finalitatea de a asigura o autonomie aparatului administrativ, fără de care legalitatea în activitatea serviciilor publice nu poate fi realizată.

Astfel, în ce priveşte statutul juridic al persoanei selecţionate, în statele Uniunii Europene situaţia cvasiunanimă este că între momentul reuşitei la concurs şi cel dobândirii statului de funcţionar definitiv există o întindere variabilă în timp. Perioada diferă de la o ţară la alta şi chiar în cadrul aceleiaţi ţări există diferenţe, în funcţie de nivelul funcţiei publice.

Aşadar, functionarii publici europeni sunt recrutati printr-un act unilateral al autoritatii competente si se supun dreptului european in exclusivitate .

Actul de numire va trebui sa mentioneze, potrivit articolului 3 din Statut, si data de la care numirea produce efecte. Aceasta data nu poate fi, in nici un caz anterioara celei a intrarii in functie a persoanei numite.

Reglementarea situatiei juridice a functionarilor printr-un statut determina concluzia ca ei sunt supusi unei situatii legale si reglementare, ceea ce inseamna ca sunt supusi in mod integral dreptului european cuprins in statut.

Autoritatea care va exercita „puterea de numire" urmeaza sa fie desemnata de catre fiecare organism al Uniunii Europene. Ca regula, presedintele fiecarei institutii reprezinta, pentru institutia respectiva autoritatea investita cu puterea de numire.

În concluzie, din definitia pe care o regasim in art. 1 a (96) din Statut, putem enumera urmatoarele trasaturi ale functionarului public european:

1. functionar public este persoana care ocupa o functie publica in cadrul institutiilor Uniunii Europene;
2. permanenta functiei, Statutul prevazand ca numirea se face intr-o functie publica permanenta;
3. pentru dobandirea statutului de functionar public european, persoana trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de Statut;

1. actul de numire intr-o functie a Uniunii este emis de autoritatea investita cu puterea de numire;
2. statutul se aplica in egala masura personalului Uniunii, cat si personalului numit in cadrul acelor organisme ale Uniunii, care poarta denumirea traditionala de agentii, precum si personalului care isi desfasoara activitatea in cadrul Comitetului Economic si Social, Comitetului Regiunilor, Mediatorul Uniunii Europene si Supraveghetorul protectiei datelor;

6. Procedura concursurilor organizate de EPSO

Concursurile organizate de European Personnel Selection Office (EPSO) reprezintă modalitatea cea mai sigură şi directă de a obţine un post de funcţionar definitiv în instituţiile europene. Mai există un număr limitat de alte metode de transfer de la agent temporar la funcţionar public, însă acestea reprezintă o excepţie, permisă doar în situaţii limitate.

EPSO şi-a adaptat constant sistemul de recrutare bazat pe următoarele coordonate:

• criteriile de selecţie sunt axate în principal pe compeţentele candidaţilor şi nu pe cunoştinţe;
• sunt organizate cicluri de selecţie anuale;
• ciclurile de selecţie sunt separate pentru administratori şi lingvişti (studii superioare) şi asistenţi;
• ciclurile au câte 2 faze principale - preselecţia (teste de rationament verbal şi numeric, precum şi testarea abilităţilor profesionale) şi teste organizate la centrele de evaluare;
• a fost introdus un sistem de auto-evaluare online obligatoriu pentru viitorii candidaţi.

Pentru a eficientiza activitatea, din 2010, există o planificare clară anuală a diverselor concursuri. O noutate este faptul că la concursurile care necesită diplomă de absolvire a unei universităţi, vor fi eligibili acei candidaţi care obţin diploma înainte de încheierea concursului (şi nu până la data publicării concursului).

Concursurile sunt anunţate pe site-ul EPSO, astfel încât anunţul oficial este Legea concursului, în care sunt menţionate toate criteriile, fazele, şi condiţiile concursului.

Faza preliminară înscrierea online

Anunţul de concurs prevede o perioadă de timp în care se poate face înscrierea online. Ca parte a procesului de reformă, la înscriere, candidaţii trebuie să completeze informaţii detaliate despre studii, pregătire profesională, cunoştiinţe lingvistice, dar şi legate de competenţele specifice şi motivare. Aceste informaţii sunt verificate pentru a controla îndeplinirea condiţiilor din anunţul de concurs, iar la faza interviului se vor adresa întrebări pe marginea motivaţiei.

Au fost introduse de asemenea teste de auto evaluare online eliminatorii.

Preselecţia (Testele de admitere pe calculator)

Aceste teste constau în teste grilă de raţionament verbal şi raţionament numeric, care sunt completate cu teste de raţionament abstract ca element al testării abilităţilor cognitive.

De asemenea, există un test comportamental, EPSO considerând că acesta poate fi un indicator foarte bun al performanţei într-un anumit post, precum şi un test grilă privind comportamentului în diverse situaţii.

Testele de competenţă profesională pentru posturile vacante care necesită competenţe specifice au fost introduse în faza de preselecţie pentru a garanta înca de la început competenţa candidatului. De asemenea, în cazul în care concursul se va desfăşura în prima limbă a candidatului (româna), există posibilitatea introducerii şi unui test pentru a doua limbă (engleză, franceză sau germană).

Testarea pe calculator are loc de regulă în capitalele statelor UE, cheltuielile de transport ale viitorilor funcţionari publici europeni nefiind decontate.

Testarea in cadrul centrelor de evaluare

Anterior, pentru concursurile organizate de EPSO, următoarele etape erau proba scrisă şi interviul. Din 2010, acestea au fost înlocuite cu o testare complexă în cadrul unui centru de evaluare.

Etapa Centrului de Evaluare este diferită pentru fiecare clasă de funcţionari publici europeni.

Pentru clasa AD, testarea complexă în centrul de evaluare constă în parcurgerea următoarelor teste: studiu de caz pentru domeniul vizat, exerciţiu de grup, prezentare orală şi interviu structurat

În ceea ce priveşte lingviştii, recrutarea acestora este similară cu cea pentru funcţionarii AD, cu diferenţa că studiul de grup este înlocuit cu un test de aptitudini.

Recrutarea functionarilor AST presupune testarea aptitudinilor profesionale în cadrul unui exerciţiu E-tray şi a unui interviu structurat.

Procedura de recrutare se desfăsoară astfel:

O zi de testare standard pentru AD constând în:

• Un studiu de caz detaliat în domeniul concursului;
• Un interviu structurat;
• O prezentare orală;

Asistenţi. Testaţi printr-un program de jumatate de zi;

• Interviu structurat;
• Exerciţiu e-tray (electronic - testarea abilitătii de a stabili prioritatea unor documente sau mesaje);
• Teste practice pentru evaluarea abilitaţilor profesionale (electronic).

Lingvişti

• Interviu structurat;
• Testarea practică a competentelor lingvistice

Specialişti.

Nu exista o procedura generala de preselectie pentru aceasta categorie ci vor fi evaluate CV- urile, iar cel selectat, intra în programul de evaluare care cuprinde:

• Studiu de caz detaliat în domeniul respectiv;
• Interviu structurat referitor la domeniul de competenţă;
• Teste de raţionament verbal, numeric şi abstract;
• Exerciţiu în grup.

În urma promovării concursurilor organizate de EPSO, candidaţii care vor fi selecţionaţi („laureaţi"), vor fi incluşi pe liste de rezervă, de unde vor putea fi selectaţi de către diversele instituţii europene.

De regulă, aceste liste de rezerva sunt valabile 1 an pentru generalisti, 3 ani pentru specialişti, până la următorul concurs la aceeaşi limba pentru lingvişti.

Modalitati de recurs pentru candidaţi:

EPSO a încercat să facă procesul de recrutare cât mai transparent, candidaţii având acces în timp real la informaţii legate de gestiunea listelor de rezerva, dar cea mai importanţă este posibilitatea candidaţilor de a contesta rezultatele obţinute astfel:

• Cerere de reevaluare direct către Comisia de selecţie;
• Apel la Tribunalul Funcţiei Publice al UE;
• Depunerea unei plângeri conform art. 90 din Regulamentul funcţionarilor;
• Depunerea unei plângere la Ombudsmanul European .

^[1]    Dr.Diana Marilena Popescu Petrovski ,,Statutul funcţionarilor publici din România şi din Uniunea Europeană" Principii, drepturi şi obligaţii, Editura Institutul Român pentru drepturile omului, Bucureşti, p.101

^[2]    Ibidem

^[3]    Dr.Diana Marilena Popescu Petrovski ,,Statutul funcţionarilor publici din România şi din Uniunea Europeană" Principii, drepturi şi obligaţii, Editura Institutul Român pentru drepturile omului, Bucureşti, p.100

^[4]    Irina Moroianu Zlătescu, Egalitate de şanse, egalitate de tratament, Institutul Român pentru Drepturile Omului, Bucureşti, 2000, p.56. apud Dr.Diana Marilena Popescu Petrovski ,,Statutul funcţionarilor publici din România şi din Uniunea Europeană" Principii, drepturi şi obligaţii, Editura Institutul Român pentru drepturile omului, Bucureşti, p.102

^[5]    Ion Popescu, Suport de curs- Functia publica europeana, Bucuresti, 2010, p. 34;

^[6] Ion Popescu, Suport de curs- Functia publica europeana, Bucuresti, 2010, p. 36;

^[7]    Prof.univ.dr.Verginia Vedinaş, ,,Dreptadministrativ", Editia a - VII- revăzută şi actualizată, Bucureşti, 2014, p.533