1. Modificarea raporturilor de serviciu
Activitatea funcţionarului european reprezintă situaţia în care acesta realizează, în condiţiile prevăzute pentru exercitarea acelei funcţii, atribuţiile specifice postului pe care îl ocupă permanent sau pe care asigură interimatul.
În cariera funcţionarului european pot interveni modificări cu caracter permanent sau temporar şi care determină modificări ale raporturilor sale de serviciu[1].
Detaşarea
Potrivit Statutului funcţionarilor Uniunii Europene, detaşarea se poate dispune în interesul serviciului sau în interesul funcţionarilor europeni, la cererea formulată de aceştia.
Funcţionarii detaşaţi îşi păstrează funcţia, dreptul la avansare şi vocaţia la promovare, la încetarea detaşării fiind imediat încadraţi în postul pe care îl ocupau la începutul detaşării.
Pe durata detaşării, contribuţiile la fondurile de pensii şi eventualele drepturi de pensie sunt calculate pe baza salariului corespunzător postului şi eşalonului pe care funcţionarul european îl ocupă în instituţia sa de origine.
Conform articolului 37 ,,Este considerat a fi detaşat funcţionarul titular care printr-o decizie a autorităţii împuternicite să facă numiri:
în interesul serviciliului:
- este desemnat să ocupe, cu titlu temporar, un post în afara instituţiei sale sau este însărcinat să exercite cu titlu temporar, atribuţii pe lângă o altă persoană care îndeplineşte un mandat prevăzut de tratate sau pe lângă preşedintele ales al unei instituţii sau al unui organism al Uniunii sau pe lângă un grup politic al Parlamentului European, pe lângă un grup politic al Comitetului Regiunilor sau pe lângă un grup al Comitetului Economic şi Social European.
- este desemnat să ocupe, cu titlu temporar, un post inclus în schema de personal a angajaţilor remuneraţi din creditele pentru cercetare şi investiţii şi căruia autorităţile bugetare i-au conferit un caracter temporar
la cererea sa:
- este pus la dispoziţia unei alte instituţii a Uniunii Europene
- este pus la dispoziţia unuia dintre organisemele menite să aducă la îndeplinire obiectivele Uniunii incluse pe o listă ce urmează să fie stabilită de comun acord de autorităţile împuternicite să facă numiri ale instituţiilor Uniunii, după obţinerea avizului Comitetului pentru statutul funcţionarilor''.
Detaşarea în interesul serviciului reprezintă o măsură cu caracter temporar ce presupune desfăşurarea activităţii funcţionarului european:
- pe un post din afara instituţiei. In acest caz, funcţionarul continuă să suporte contribuţiile la fondurile de pensii pe baza salariului aferent gradului şi eşalonului său din instituţia sa de origine
- pe lângă o persoană ce îndeplineşte un mandat, pe lângă un preşedinte sau pe lângă un grup politic al Parlamentului European. In această situaţie, funcţionarul european are dreptul la un salariu diferenţiat în măsura în care remuneraţia aferentă postului pe care este detaşat este inferioară celui pe care îl ocupă în instituţia sa de origine. De asemenea, funcţionarii europeni detaşaţi în aceste condiţii au dreptul la rambursarea tuturor cheltuielilor ocazionate de detaşarea lor.
Dacă ei pot dobândi drepturi de pensie în organele pe lângă care au fost detaşaţi, pe perioada detaşării încetează să participe la fondul de pensii în instituţia de origine şi beneficiază de drepturi de pensie stabilite, pentru veniturile anuale dobândite în aceste funcţii, calculate pe baza ultimului salariu încasat în exerciţiul acestei funcţii.
Aşadar, dacă salariul corespunzător funcţiei ocupate pe perioada detaşării este mai mare decât cel corespunzător postului de pe care este detaşat funcţionarul, acesta va primi remuneraţia superioară iar dreptul la pensie pentru perioada detaşării se va calcula raportat la aceeaşi remuneraţie superioară;
- pe un post cu caracter temporar cuprins în tabelul de efective remunerate din creditele de cercetare şi de investiţii.
Detaşarea în interesul serviciului este dispusă de către autoritatea investită cu puterea de numire, cu consultarea funcţionarului a cărui detaşare este dispusă. Detaşarea se dispune pe o perioadă fixată de autoritatea investită cu puterea de numire însă, la finalul fiecărei perioade de 6 luni, funcţionarul poate solicita întreruperea detaşării sale.
Detaşarea în interes personal se realizează la cererea funcţionarului european care:
- este pus la dispoziţia altei instituţii a Uniunii Europene;
- este pus la dispoziţia unui organism cu vocaţie europeană figurând pe o listă stabilită de comun acord de către instituţiile Uniunii.
Detaşarea în interesul funcţionarului european este dispusă de către autoritatea investită cu puterea de numire care îi stabileşte şi durata.
Spre deosebire de detaşarea în interesul serviciului, în cazul detaşării în interesul funcţionarului european, acesta beneficiază de dreptul de a i se rezerva postul doar pentru o perioadă de 6 luni. Astfel, la expirarea a 6 luni de la debutul detaşării, funcţionarul poate solicita încetarea detaşării, caz în care este reincadrat in postul detinut. In cazul in care nu solicita aceasta, el poate fi inlocuit in postul sau .
In cazul în care funcţionarul european a fost înlocuit în postul său, la expirarea detaşării, poate solicita reîncadrarea în primul post ce se vacantează de natura şi gradul celui pe care l-a ocupat anterior detaşării, în măsura în care corespunde acestui post.
Reîncadrarea funcţionarului în aceste condiţii este obligatorie pentru autoritatea investită cu puterea de numire. Dacă funcţionarul refuză acest post i se va face o nouă ofertă la vacantarea imediată a unui nou post. Un nou refuz al funcţionarului poate determina demiterea din oficiu a acestuia de către autoritatea învestită cu puterea de numire, cu avizul comisiei paritare.
Pe perioada cuprinsă între data încetării detaşării şi data celei de-a doua oferte, funcţionarul european este considerat în continuare detaşat fără însă a fi remunerat. Interimatul
Interimatul reprezintă situaţia în care un funcţionar public european exercită în mod provizoriu o funcţie în locul titularului de drept. Regimul juridic al interimatului funcţiei publice europene este reglementat de dispoziţiile art. 7 alin. 2 din Statut. Acesta presupune:
- posibilitatea funcţionarului european de a ocupa, temporar, o funcţie superioară celei cărei îi aparţine, corespunzătoare categoriei din care face parte;
- după o perioadă de 4 luni de la exercitarea interimatului, funcţionarul public are dreptul de a fi remunerat corespunzător funcţiei pe care o ocupă ca interimar;
- limitarea la un an a interimatului existând o singură excepţie, aceea în care se urmăreşte, direct sau indirect, înlocuirea unui funcţionar detaşat în interesul serviciului, concentrat sau aflat în concediu de boală de lungă durată.
Concediul pentru interese personale
Acest tip de concediu are caracter excepţional şi este acordat la cererea funcţionarului european pentru o perioadă de maximum un an de către autoritatea învestită cu puterea de numire.
Pe durata concediului, funcţionarul nu mai are dreptul la avansare într-o treaptă superioară, precum şi la promovare în grad. Afilierea acestuia la sistemul de asigurări sociale, precum şi dreptul său la asigurare împotriva riscurilor corespunzătoare sunt suspendate.
Concediul pentru interese personale trebuie să respecte următoarele norme:
- este acordat, la cererea persoanei în cauză, de către autoritatea împuternicită să facă numiri;
- prelungirea sa trebuie solicitată cu două luni înainte de expirarea perioadei în curs;
- postul funcţionarului poate fi ocupat de altcineva;
- la încheierea perioadei de concediu pentru interese personale, funcţionarul trebuie reintegrat în primul post vacant din grupa de funcţii corespunzătoare gradului lor, cu condiţia ca acesta să corespundă cerinţelor pentru postul respectiv.
În cazul în care refuză postul care îi este oferit, acesta are, în continuare, dreptul de a fi reintegrat în următorul post vacant din grupa de funcţii corespunzătoare gradului lor, cu respectarea aceleiaşi condiţii; Însă, în eventualitatea unui al doilea refuz, funcţionarul poate fi demis, după consultarea comisiei paritare. Până la data reintegrării sale efective sau a detaşării, funcţionarul rămâne în concediu pentru interese personale fără plată. [2]
Durata concediului este limitată la un an însă poate fi prelungit, la cerere de mai multe ori cu perioade de câte un an sub condiţia ca fiecare perioadă de prelungire să nu depăşească un an. Există şi o limitare a duratei totale a concediului pentru interese personale, raportată la întreaga carieră a funcţionarului public european, durată care nu poate depăşi 12 ani. Concediul pentru serviciu militar
Acest tip de concediu este reglementat de dispoziţiile articolului 42 care prevăd că: „funcţionarul beneficiază de concediu pentru satisfacerea serviciului militar funcţionar încorporat obligatoriu, convocat să efectueze o perioadă de instrucţie militară sau reîncorporat".
Situaţiile în care funcţionarul european se află în concediu pentru serviciu militar sunt supuse unor regimuri diferite. Astfel:
- funcţionarul european care efectuează serviciul militar legal nu este remunerat pe perioada concediului pentru serviciul militar. El beneficiază în continuare de dreptul la avansare şi vocaţia la promovare. Dreptul la pensie este menţinut cu condiţia ca, la data încetării concediului pentru serviciul militar, funcţionarul european să efectueze plata retroactivă a contribuţiei sale la sistemul de pensii
- funcţionarul obligat să efectueze o perioadă de instrucţie militară sau este concentrat, beneficiază pentru perioada concediului afectat serviciului militar de plata remuneraţiei care este însă diminuată cu valoarea soldei militare primite.
2. Încetarea raporturilor de serviciu
Raportul de serviciu al funcţionarului public european poate înceta în una din următoarele situaţii: disponibilizarea, demisia, demisia din oficiu, retragerea din funcţie în interesul serviciului, destituirea pentru insuficienţă profesională, revocarea, scoaterea la pensie sau decesul funcţionarului european. Disponibilizarea
În Statutul funcţionarilor europeni disponibilizarea funcţionarilor europeni este tratată ca o situaţie distinctă, fiind reglementată diferit de celelalte modalităţi de încetare a funcţiei europene.
Principala diferenţă este caracterul definitiv al celorlalte cazuri de încetare a funcţiei publice europene. Spre deosebire de acestea, disponibilizarea funcţionarului are loc în cazul reducerii postului pe care acesta îl ocupă, dar îi conferă unele drepturi specifice funcţiei şi după încetarea raportului de serviciu şi, mai ales, îi dă dreptul de a fi reîncadrat în anumite condiţii .
Disponibilizarea reprezintă, de fapt, situaţia funcţionarului european ce este afectat de o reducere a personalului din instituţia în care acesta activează, măsură dispusă în cadrul procedurii bugetare, de către autoritatea bugetară.
Autoritatea învestită cu puterea de numire, după primirea avizului Comisiei paritare, stabileşte natura posturilor ce vor fi atinse de restricţiile bugetare.
În funcţie de randament, competenţă, conduită în serviciu, situaţie familială şi vechime în muncă, autoritatea învestită cu puterea de numire individualizează funcţionarii europeni care urmează a fi afectaţi de măsura disponibilizării.
Funcţionarii europeni disponibilizaţi prin decizia autorităţii investite cu puterea de numire, nu mai îndeplinesc funcţia, pierd dreptul la avansare, nu mai sunt remuneraţi, dar pentru o perioadă de cel mult cinci ani, ei continuă să dobândească noi drepturi de pensie pentru limită de vârstă pe baza salariului aferent gradului şi treptei sale.
Pe o perioadă de doi ani de la data disponibilizării, funcţionarii europeni beneficiază de dreptul de a fi reîncadraţi pe un post devenit vacant sau înfiinţat, sub rezerva de a avea aptitudinile necesare ocupării postului . Demisia
Demisia reprezintă decizia unilaterală a funcţionarului public european de încetare definitivă a raportului de serviciu. Pentru a-şi produce efectele, demisia trebuie să fie neechivocă şi obligatoriu să fie redactată în formă scrisă, aceasta fiind o condiţie de validitate.
In termen de o lună de la formularea cererii de demisie, autoritatea investită cu puterea de numire trebuie să răspundă funcţionarului european.
Aceasta nu poate respinge cererea de demisie decât în următoarele condiţii:
- împotriva funcţionarului european a fost pornită acţiunea disciplinară sau
- acţiune disciplinară se porneşte în cele 30 de zile de la data formulării cererii de demisie şi până la acceptarea ei de către autoritatea învestită cu puterea de numire.
Aşadar demisia, deşi este un act unilateral al funcţionarului european, este totuşi condiţionată de acceptul din partea autorităţii învestite cu puterea de numire care nu poate refuza demisia decât în cazul demarării sau derulării unei acţiuni disciplinare . Demisia din oficiu
Această modalitate de încetare a raporturilor de serviciu a funcţionarilor publici europeni reprezintă un caz specific de demisie, în care iniţiativa aparţine instituţiei europene . Cazurile în care poate interveni demisia obligatorie sunt:
- funcţionarul nu mai este cetăţean al unui stat membru (cu excepţiile prevăzute de către autoritatea învestită cu puterea de numire);
- funcţionarul pierde exerciţiul drepturilor civile;
- soţul sau soţia desfăşoară o activitate incompatibilă cu Statutul funcţionarului european şi acesta din urmă nu este în măsură să dea asigurări privind încetarea acelei funcţii, iar autoritatea învestită cu puterea de numire apreciază asupra imposibilităţii menţinerii în funcţie sau mutării pe un alt post a funcţionarului european;
- la încetarea detaşării în interes personal funcţionarul european refuză două posturi pe care autoritatea învestită cu puterea de numire i le oferă;
- la încetarea concediului în interes personal, de asemenea, funcţionarul european refuză două posturi ce i se oferă;
- la expirarea perioadei pentru care funcţionarul european disponibilizat a primit indemnizaţia prevăzută de Statut;
- refuzul fără un motiv plauzibil al unui post pe care autoritatea învestită cu puterea de numire îl oferă funcţionarului european disponibilizat;
- în cazul în care funcţionarul european ce beneficiază de pensia de invaliditate nu mai îndeplineşte condiţiile necesare pentru a primi această pensie şi refuză două oferte de posturi pe care i le face autoritatea învestită cu puterea de numire[3].
Retragerea postului în interesul serviciului
Este o modalitate exceptională de încetare a raportului de funcţie publică şi nu are caracterul unei măsuri disciplinare.
Funcţionarul care este privat de postul său şi nu este distribuit pe un alt post sau funcţie beneficiază de o indemnizaţie calculată în condiţiile fixate expres prin anexa IV a Statutului.
Considerăm că această situaţie se referă la cazurile în care functionarul se poate dovedi mai util pe un alt post, retragerea din funcţia momentan ocupată neavând loc la iniţiativa sau din vina acestuia . Destituirea pentru insuficienţă profesională
În sistemele europene bazate pe cariera, multe categorii de personal sunt protejate impotriva redundantelor generate de programe ce au ca scop identificarea surplusului de personal.
Destituirea este adesea utilizata si este o masura disciplinara primara. În tarile unde prevaleaza ca tendinta generala functia publica ce are la baza postul, a fost promovata o functie publica orientata spre rezultate si spre management cu scopuri specifice.
În sistemele bazate pe functii au fost reduceri de personal prin redundanta, de obicei cu compensatii sau cu alte beneficii. Acesta este cazul Marii Britanii, Olandei, Suediei si Danemarcei.
Totusi, chiar si in sistemele bazate pe functii a fost o tendinta de a pastra functiile prin folosirea schemelor de reorganizare sau de a cauta solutii alternative la destituire cand aveau de a face pe o scara larga cu redundante, cum ar fi de exemplu schemele de pensionare timpurie.
Astfel, destituirea este una dintre modalităţile specifice care prezintă o complexitate ridicată tocmai pentru că poate implica puterea discreţionară a instituţiei europene respective din care pot decurge eventualele abuzuri care s-ar putea comite cu privire la funcţionari.
În situaţia în care, pe parcursul exercitării profesiei, funcţionarul european dovedeşte insuficienţă profesională pentru postul pe care îl ocupă, autoritatea învestită cu puterea de numire poate propune acestuia clasarea sa pe un grad inferior sau poate dispune destituirea sa pentru insuficienţă profesională.
Datorită consecinţelor importante pe care le produce, concedierea pentru insuficienţă profesională trebuie să fie motivată temeinic, dar mai ales comunicată funcţionarului vizat pentru ca acesta să poată formula obiecţiunile pe care le consideră a fi utile .
De asemenea, functionarul destituit pentru insuficienţă profesională are posibilitatea de a contesta decizia de concediere în primă fază pe cale ierarhica, si ulterior, la Tribunalul de Prima Instanta[4]Pensionarea
Pensionarea funcţionarului european poate interveni în două situaţii, respectiv pentru limită de vârstă sau la cerere.
Pensionarea pentru limită de vârstă are loc în ultima zi a lunii în care funcţionarul împlineşte vârsta de 65 de ani.
Pensionarea la cerere poate avea loc în ultima zi a lunii în care a fost formulată cererea atunci când funcţionarul are cel puţin 63 de ani sau, dacă are vârsta cuprinsă între 55 şi 63 de ani, poate primi o pensie redusă, în funcţie de vârstă.
Sistemul de pensii este reglementat de Anexa VIII la Statutul funcţionarilor europeni, care stabileşte amănunţit modalitatea de calcul a pensiei, precum şi condiţiile de plată a acesteia .
[1] Ion Popescu - "Functiapublica europeana" - suport de curs, Bucuresti, 2010, p.40
[2] Ion Popescu - "Functia publica europeana" - suport de curs, Bucuresti, 2010, p.43
[3] Ion Popescu - "Functiapublica europeana" - suport de curs, Bucuresti, 2010, p.47
[4] Mihaela Tofan - " Dreptul European al functiei publice " - suport de curs, p.56