Abraham Lincoln susținea: „ Esenţa democraţiei o reprezintă un sistem de guvernare cu şi pentru oameni “ Luînd în considerare faptul că, deciziile administrative sunt elaborate de oameni și orientate către oameni, e necesar de a elucida locul și rolul individului ca factor de decizie în cadrul autorităților administrației publice, pe de o parte și ca cetățean asupra căruia se răsfrînge decizia, pe de altă parte.
În condiţiile economiei de piaţă se schimbă radical locul individului în societate, deoarece personalitatea umană tratează insistent procesul decisional conform rezultatelor obţinute. Cunoscînd unele caracteristici ale personalităţii, putem anticipa cum va fi individual în anumite situaţii. Deci tipul de personalitate este un element important în procesul decizional.
âÎn legătură cu aceasta, la unii oameni s-a observat o puternică orientare receptivă. Omul receptiv consideră că sursa a tot ce este bun se află în exterior. El nu are iniţiativă proprie şi nu acţionează decît în comun cu alţii, aşteaptă propuneri şi variante de decizie. Receptivul îi vine greu să spună “nu” şi se pomenesc repede între loialitate şi promisiuni contradictorii.
Spre deosebire de omul receptiv, persoana cu orientare exploatatoare nu aşteaptă să primească nimic de la alţii, ci va lua de la ei totul prin forţă şi vicleşug. Lipsa originalităţii domină orientarea unor personalităţi mai mult decît lipsa aptitudinilor. Asemenea oameni nu vor să producă idei, ci să le ia de la alţii. Ei consideră pe cei din jur drept obiecte de exploatare şi-i judecă potrivit unor criterii de utilizare personală. Această orientare de însuşire a muncii şi ideilor altora este instructivă pentru cei care nu ştiu să-şi “vîndă marfa”, să-şi valorifice ideile. Asemenea oameni nu aşteaptă decît să afle o variantă mai avantajoasă. Cea mai bună variantă, cel mai bun lucru pentru ei este cel obţinut prin eforturi străine.
În consecinţă, tipul receptiv şi cel exploatator se aseamănă, întru cît ambii caută să primească tot ce doresc din lumea înconjurătoare. Orientarea acestora se bazează pe acumulare şi economisire. Ei consideră că a cheltui este un lucru periculos. Zgîrcenia este zidul lor protector. În felul acesta, se abţin de la oricare decizie care implică un mic risc de întreprinzător. Astfel, din prea multă precauţie, din lipsă de angajare în procesul decizional, vor pierde anumite posibilităţi. Capacitatea de risc este o calitate a conducătorului de orice tip. Orientarea persoanei cumpănite ne spune mereu: mai bine mai puţin, dar mai sigur. Este lent, însă constant şi sigur.
Omul de orientare mercantilă identifică totul cu o marfă, inclusive omul. Apreciază doar partea de cost a omului, adică valoarea sa de schimb pe “piaţa personalităţii”. Asemenea oameni iau decizii care satisfac politici contradictorii şi execută deciziile fără a se gîndi la consecinţele lor morale, ideologice. Ei optează doar pentru varianta care aduce venit. Anume venitul o face atrăgătoare şi deci “valoroasă”. Aici totul depinde de aprecierea altora. De aceea, “eu sînt ceea ce doresc alţii să fiu”.
Tipul ideal este omul productiv, care este înclinat să folosească pe deplin capacităţile sale. Deci, un conducător bun este un realizator bun. Omul productiv are simţul aprecierii experienţelor sale. Sentimental de sine se poate exprima astfel:”Eu sînt ceea ce fac”. Omul productiv corespunde tipului de caracter, pentru care dezvoltarea potenţialului uman este scopul ce subordonează toate celelalte activităţi.
Un rol foarte important în procesul decizional din administrația publică îl au cetățenii.
Scopul implicării publicului în procesul decizional constă în a îmbunătăţi calitatea deciziilor adoptate şi legitimitatea socială a acestora. Antrenarea în procesul de elaborare a actelor normative a organizaţiilor nonguvernamentale, a diferitor grupe interesate din toate sectaoarele, contribuie la echilibrarea documentelor strategice, elaborate în corespundere cu interesele societăţii. În afară de aceasta, participarea cetăţenilor la luarea deciziilor are o importanţă esenţială în ceea ce priveste educaţia civică, responsabilizarea atît a reprezentanţilor administraţiei publice, cît şi a cetăţenilor. Participarea cetăţenească este procesul prin care preocupările, nevoile şi valorile societăţii sunt încorporate în procedura de luare a deciziilor în cadrul administraţiei publice.
Există cîteva modalități de implicare a cetățenilor la procesul de luare a deciziilor:
Audierile publice reprezintă o modalitate de întrunire bine sistematizată a autorităţii publice autor al proiectului de decizie şi a părţilor interesate. Acestea presupun desfăşurarea organizată a discuţiilor pe marginea proiectului de decizie elaborat, prin înscrierea prealabilă a vorbitorilor şi, după caz, prezentarea succintă în formă scrisă a recomandărilor.
Opinia publică este o forţă critică în transformarea oricărei societăţi. În multe ţări din lume sunt realizate şi date publicităţii sondaje de opinie publică. Acestea măsoară nu numai opţiunile pentru partide politice şi candidaţi, dar şi reacţiile publicului la o paletă largă de probleme sociale şi politice. Sondajele de opinie publică sunt date publicităţii prin intermediul presei scrise şi audio-vizuale.
Consultarea la care pot participa toate categoriile de personae, este referendumul care se folosește pentru a desemna procesul de consultare directă a cetăţenilor unei ţări în legătură cu un text de lege de o importanţă cu totul deosebită sau asupra unei situaţii de importanţă naţională.
Conform practicii internaţionale, există un şir de avantaje ale participării cetăţenesti pentru autorităţi, precum: restabileşte şi construieşte încrederea între administraţia publică şi cetăţeni; ajută administraţia să identifice nevoile societăţii; conduce populaţia către consens şi nu către conflict. Pe de altă parte, cetăţenii au posibilitatea să-şi apere interesele personale şi ale societăţii, în ansamblu.
Omul este forța motrice a procesului decizional, findcă decizia administrației publice vizează satisfacerea necesităților omului și îmbunătățirea nivelului de trai al societății, în ansamblu.