Decizia luată de către autorităţile administraţiei publice trebuie să fie fundamentată pe nevoile şi doleanţele cetăţenilor. De aici denotă faptul că cetăţenii trebuie să fie bine informaţi şi ţinuţi la curent în legatură cu procesul de luare a deciziilor. Aceştia fiind în drept să ceară explicaţii şi să controleze activitatea aleşilor săi. Transparenţa are rolul de a preveni acţiunile care ameninţă integritatea publică (acte de corupţie) şi de a evalua performanţa administraţiei publice.
În sens figurat, transparenţa este explicată de dicţionar ca „ ceva uşor de înţeles sau de ghicit; ceva clar, limpede”. Pentru societăţile contemporane acest concept a devenit o cerinţă indispensabilă în promovarea principiilor democratice şi valorilor umane într-o societate.
Sintagma de transparenţă decizională desemnează setul de instrumente prin care administraţia (instituţiile şi autorităţile administraţiei publice locale) dă socoteala cetăţenilor / contribuabililor cu privire la activitatea desfăşurată în serviciul acestora. În calitatea lor de contribuabili, cetăţenii au dreptul de a fi informaţi sau consultaţi, precum şi de a participa la deciziile luate de către autorităţile administratiei publice locale şi centrale, pe care le susţin financiar prin taxele şi impozitele plătite.
În viziunea unor autori, transparenţa “urmăreşte asigurarea unui acces mai larg al cetăţenilor la informaţiile şi documentele aflate în posesia instituţiilor statului, participarea cetăţenilor la procesul decizional şi asigurarea legitimitătii, eficacităţii şi responsabilităţii administraţiei faţă de cetăţean”.
Conceptul de transparenţă a procesului decizional derulat în instituţii se referă la asigurarea accesului cetăţenilor la documentele aflate în gestiunea instituţiilor statului precum şi la consultarea cetăţenilor cu privire la adoptarea unor reglementări. Transparenţa, în sens larg, se referă la accesul liber la informaţie de orice fel, la posibilitatea de a opta sub orice formă.
Transparenţa administraţiei publice atît centrale, cît şi locale este un concept multidimensional, care a provocat discuţii controversate în cercul savanţilor, analiştilor şi politicienilor din diverse societăţi contemporane. Aceasta nu este echivalentă doar cu dreptul cetăţenilor dea a vea acces la informaţie, chiar şi dacă anume aceasta reprezintă latura cea mai importantă şi mai larg deschisă diverselor interpretări. În afara dreptului de a fi informat, o administrare pe deplin transparentă presupune recunoaşterea şi respectarea urmatoarelor drepturi ale cetăţeanului:
- de a înţelege procesul administrativ;
- de a face cunoscută propria opinie;
- de a supune opinia altora unei critici obiective şi argumentate.
Din interferenţa acestor drepturi rezultă trei domenii distincte ale unei administrări publice transparente şi anume informarea, controlul şi participarea cetăţenilor la procesul decizional.
Guvernarea cu şi pentru oameni trebuie să devină şi să rămână un parteneriat între cetăţeni şi aleşii în care ei şi-au investit încrederea. Această încredere trebuie să se extindă la toţi funcţionarii publici şi la toate instituţiile administrative.
Concret, transparenţa priveşte acţiuni care au în vedere :
a) informarea din oficiu a persoanelor asupra intereselor de ordin public care urmează să fie dezbătute de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale, precum şi asupra proiectelor de acte normative;
b) consultarea cetăţenilor şi a asociaţiilor legal constituite, la iniţiativa autorităţilor publice, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative;
c) participarea activă a cetăţenilor la luarea deciziilor administative şi în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative.
Lipsa transparenţei decizionale, alături de alte carenţe ale activităţii de reglementare, conduce la încrederea scăzută a societăţii în forţa şi importanţa actelor normative. Absenţa consultărilor face ca normele să fie frecvent modificate sau înlocuite, lucru ce determină o accentuată instabilitate legislativă şi nu oferă siguranţa necesară cadrului legal existent.
De asemenea, un alt efect al lipsei transparenţei decizionale în administraţia publică poate fi şi este în țara noastră, apariţia fenomenului de corupţie. Standardele de transparenţă în sectorul public, în sistemul administrativ trebuie accentuate. Transparenţa constituie una din premisele combaterii corupţiei.
Transparenţa trebuie să devină o componentă esenţială a instituţiilor publice, ea este mai curând o prevedere a legii, distanţa dintre gradul actual de transparenţă al instituţiilor şi obiectivele fixate prin lege fiind destul de însemnată.