Obţinerea unor rezultate calitative superioare în activitatea economică şi socială impune utilizarea optimă a tuturor resurselor. Între acestea omul este: componenta hotărâtoare, calitatea lui influenţând decisiv rezultatele activităţii organizațiilor publice.
Societatea umană depinde de cunoaştere, de gândire creativă şi de inovare, de tehnologiile în continuă perfecţionare. „Viitorul nu este automat, ci creativ”. Toate funcţiile conducerii se realizează prin oameni, succesul sau eşecul activităţii de conducere depinzând de însuşirea artei de a munci cu oamenii.
Parcurgem în prezent o etapă de dezvoltare a societăţii umane în care, un accent deosebit se pune pe găsirea unor soluţii cu un ridicat grad de noutate care imediat este însoţit de obţinerea unei eficiente maxime.
Fiecare reuşită profesională, a specialistului din administrația publică, se bazează pe o idee creatoare, idee care, fie este o nouă aplicare a unei tehnologii, fie o modalitate de satisfacere a unor cerinţe recent identificate, sau a unor cerinţe mai vechi, dar printr-o nouă metodă fie că va conduce la fabricarea unui produs printr-o metodă diferită.
O organizație creativă care va pune în practică ideile noi, inovative, va avea întotdeauna succes. Este de la sine înţeles faptul că nu putem planifica creativitatea într-o organizație, dar putem să o stimulăm.
Un manager creativ cunoaşte că în manifestarea sa, creativitatea poate fi obstrucţionată de bariere sau obstacole.
Ca urmare, managerul trebuie să cunoască ce factori şi fenomene stimulează creativitatea angajaţilor săi. Ce este creativitatea? Conceptul de creativitate poate fi denumit ca: un proces din care rezultă un lucru nou, acceptat ca util, bun de ceva sau satisfăcător, de către un grup semnificativ de oameni într-o perioadă oarecare de timp.
Creativitatea este un proces abordat din perspectivele cerinţelor şi solicitărilor, din mediul intern şi extern la care contribuie pe de o parte studiile, iar pe de altă parte trebuinţa de actualizare a potenţialului creativ.
Creativitatea este necesară ori de câte ori trebuie inovat ori introdusă o schimbare originală într-o situaţie. Nevoia de a crea poate fi determinată de existenţa unei disfuncţionalităţi (există o problemă reală), dar şi de dorinţa de a progresa, de exemplu, fără a exista disfuncţionalităţi reale, pentru a întări poziţia în raport cu concurenţa, din spirit de competiţie. Pentru a avea succes în munca zilnică cu subordonaţii, managerii/decidenţii trebuie să cunoască, să înţeleagă cât mai complet posibil procesul de motivare în cadrul organizaţional.
Treptat, stimularea creativităţii devine soluţia de rezolvare a crizelor, de implementare a schimbărilor, de răspuns la rămânerile în urmă ale unor ţări faţă de altele, ale unor întreprinderi faţă de altele.Pentru întreprindere sunt foarte importante inovaţiile în domeniul produselor şi tehnologiilor, dar nu trebuie deloc neglijate inovaţiile în alte departamente (sisteme informaţionale, structuri organizatorice, procedeedecizionale ş.a.). Pe plan mondial se manifestă tot mai accentuat tendinţa de proliferare a acestora din urmă, ceea ce va duce la optimizarea activităţilor în cadrul întreprinderilor. Celebrul sociolog american, Abraham Maslow, afirma că "viaţa este un amestec personal de rutină şi creativitate". Cu toate acestea, istoriceşte, societăţile umane au fost mai degrabă conservatoare decât inovatoare (schimbările s-au realizat cu preţul unor violenţe revoluţionare). Această tendinţă naturală explică, în parte, faptul că până în anii 70 creativităţii nu i s-a acordat un foarte mare interes.
Schimbarea a intervenit atunci când producţia de idei şi inovaţii a creatorilor spontani a început să fie insuficientă în raport cu nevoile economice ale societăţii. Aceasta este perioada în care creativitatea începe să fie studiată pentru ca societatea să dispună de un număr suficient de indivizi flexibili şi inovanţi.
Toate publicaţiile pe care le citim astăzi conţin declaraţii sau analize pe tema: "soluţiile trecutului nu mai funcţionează, este momentul să venim cu idei noi.
De origine latină, dar preluat din franceză în limba română, conceptul de creativitate are numeroase definiţii, uneori alambicate şi tautologice.
Cele mai simple ar fi: "creativitatea este capacitatea de a crea" şi "a crea înseamnă a produce idei originale şi utile combinând elemente ce existau deja". Elementul definitoriu al creativităţii este deci generarea de idei noi, în timp ce inovarea presupune şi efectuarea de schimbări pe baza acestora. Cuvântul "creativitate" este relativ nou, dar interesul pentru aceasta a început din antichitate: Platon, Heraclite, Aristotel etc. Matematicianul francez Jacques Hadamard este cel ce descrie pentru prima dată cele patru faze ale procesului de invenţie: pregătirea, incubarea, iluminarea, verificarea.