În fiecare etapă a dezvoltării, administraţiei i-au fost proprii anumite trăsături. Principalele caracteristici ale administratiei în etapa actuală sunt urmatoarele[1]:
A. Administraţia este subordonată
- În primul rând, ea este subordonată dreptului legii care îi stabileşte obiectivele, îi formează limitele, îi impune respectarea unor garanţii. Legile, regulamentele înlatură arbitrariul în administraţie. De fapt, întreaga activitate a organismelor sociale este guvernată de legi şi reguli care stabilesc organizarea şi determină principiile de funcţionare a serviciilor.
- În al doilea rând, este subordonată Guvernului care-i stabileşte factorii superiori de conducere şi îi furnizează mijloacele necesare. Administraţia, constituind un corp intermediar, creat în vederea acţiunii, însă, caracteristica de subordonare nu exclude o anumită putere proprie. Pentru şeful statului, Guvern şi Parlament, administraţia constituie un sprijin tehnic şi în urma colaborării ce se instituie, ea le face cunoscute nevoile si posibilitatile, contribuind astfel la optimizarea tuturor activitatilor.
B. Administratia este ierarhizata si ordonata
Ierarhizarea administrativa inspirata din ierarhiza militara este necesara pentru a asigura coeziunea si disciplina administratiei. Ea permite Guvernului sa-i cunoasca activitatile, iar în cadrul propriei structuri, faciliteaza transmiterea ordinelor prin verigile succesive, repartizarea responsabilitatilor si supravegherea executarii. Numai într-un cadru ierarhic se poate exercita puterea de comandasi control si se poate asigura disciplina. Puterea derivata din ierarhie se manifesta asupra functionarilor numiti si asupra actelor emise de autoritatea inferioara.
Prin activitatea de control, care este o consecinta a existentei puterii ierarhice, se asigura si unitatea de actiune a aparatului administrativ. Controlul în administratie poate fi:
- administrativ, efectuat fie din interiorul administratiei, fiind legat direct de puterea ierarhica, fie din exterior, acolo unde exista libertati publice si un liber exercitiu al suveranitatii populare;
- juridic, caz în care este asociat ideii puterii suverane de control, care este delegata tribunalelor. Aspectul juridic se manifesta în verificarea legalitatii deciziilor administrative, dar nu în ceea ce priveste oportunitatea acestora.
C. Administratia este remunerata, civila, laica, egalitara
- Pentru munca depusa, functionarii publici sunt remunerati cu salariu, din bugetul public.
- Nevoile publice, altele decât cele pe care le implica apararea naţională, sunt satisfăcute prin intermediul administraţiei civile. În societăţile moderne nu exista decât în mod exceptional o confuzie între funcţiile civile si cele militare. În cazuri particulare, autoritatea militară intervine în domeniul civil, în urma unei relaţii deschise cu autoritatea civilă sau după proclamarea stării de urgenţă.
- Peste tot, în ţările democratice, administraţia este laică, pentru că ea foloseşte un personal care nu intervine direct pentru asigurarea unor nevoi religioase. În unele state însă, în mod excepţional, cultul religios are caracter de serviciu public.
- Administraţia publică este egalitară, în sensul că furnizează servicii tuturor, în mod egal, fără a face distincţie de origine, rasă, apartenenţă politică, principiu care nu este întotdeauna si peste tot aplicabil.
D. Administraţia este formalizată, scrisă, birocratică
- Administraţia este formalizată, în sensul că ea acţionează conform unor proceduri dinainte stabilite, dând naştere la un anumit tradiţionalism administrativ, care poate antrena rutina si care-i poate încetini ritmul de lucru.
- Administraţia are la baza documente, fapte, decizii consemnate în documente scrise.
- Formalismul si birocraţia sunt proprii oricărei administraţii, ceea ce diferă este numai gradul în care acestea se manifesta, trebuind evitate exagerările care ar putea avea ca rezultat instaurarea unui regim nedemocratic.
E. Administraţia are un caracter de continuitate si necesită din ce în ce mai mult cunostinţe specifice
- Pe de o parte, administraţia este realizată de către reprezentanţi aleşi ai populaţiei, de către functionari temporari, dar mai ales de către funcţionari permanenţi care formează corpuri de funcţionari si care-i conferă administraţiei un caracter de continuitate.
Totodată, ansamblul activităţilor şi serviciilor publice pe care administraţia le prestează trebuie realizate în mod neîntrerupt.
- Pe de altă parte, multitudinea si complexitatea sarcinilor cărora administraţia trebuie să le facă faţă au făcut necesară posedarea de către cei care lucrează în administraţie a unor competente specifice si a unor cunostinţe tehnice speciale.
F. Administraţia este structurată vertical şi orizontal
- Vertical, ea este divizată în servicii şi grupe de servicii. Astfel, de exemplu, administraţia centrală este împartită pe ministere, care au urmatoarele verigi componente: departamente, directii, servicii şi birouri. De asemenea, ministerele pot avea în subordine direcţii la nivel teritorial (judeţean). Alături de ministere exista institutii publice, agenţii independente, societăţi naţionale sau corporaţii publice, cu serviciile din cadrul lor.
- Structurarea pe orizontală se regăseşte atât în administraţia centrală, cât si în administraţia teritorială de stat şi administraţia locală. Între diferitele diviziuni verticale si orizontale există relaţii de cooperare, coordonare, comunicare, ierarhizare, centralizare şi descentralizare, concentrare şi desconcentrare.
G. Administraţia publica este într-o continuă expansiune
De peste o jumatate de secol, în toate ţările lumii, administraţia se dezvoltă, se extinde: există o creştere a serviciilor publice. Pretutindeni statul intervine din ce în ce mai mult în viaţa naţiunii.
S-a trecut de la statul jandarm la statul providenţă; ca urmare, serviciile publice au crescut ca număr si ca volum. Expansiunea administrativă rezultă dintr-o tendinţă internă a administraţiei, o tendinţă naturală de a se extinde, de a prolifera: este tendinţa generală pe care o semnala Spinoza: „totul tinde a persevera în eul său şi de a mări acest eu”. Cauza acestei tendinţe vine din dorinţa statului de a face faţă unor noi nevoi sociale, de a oferi condiţii de viaţă mai bune membrilor săi împotriva diferitelor riscuri ale vieţii.
Lumea întreagă a ajuns la „vârsta administrativă”. Aceasta vârstă se caracterizează prin numărul si volumul mare al serviciilor publice, precum si prin complexitatea administraţiei.
Buna functionare a administraţiei, a serviciilor publice a devenit un element de linişte, după cum mersul defectuos la serviciilor publice se află la originea multor crize politice si chiar revolte populare. Statul modern, prevăzut cu un aparat administrativ enorm, trebuie să nu piardă controlul administraţiei, sa nu fie lovit de neputinţă, în ciuda gigantismului său sau tocmai din cauza aceasta.
[1] Ioan Alexandru, Administraţia publică - teorii, realităţi, perspective, p.58-61