Administraţia ca atare, aşa cum o cunoaştem astăzi, dă naştere unei serii de relaţii sociale la diverse niveluri. Pot fi citate:
- Relaţiile pe care le dezvoltă politicienii atât în exteriorul administraţiei, cât şi în interiorul acesteia. În prima categorie intră relaţiile cu propriul partid, precum si cu opoziţia, sindicatele, cu mass-media si cu grupurile economice si sociale. În a doua categorie sunt cuprinse relaţiile cu ceilalti membrii ai Guvernului si cu înalţii functionari din propriul minister.
- Relaţiile politicienilor cu alte funcţii importante diferite de cele ale membrilor Guvernului care pot fi atât interne, cât si externe. Astfel sunt relaţiile cu grupurile organizate ale societăţii (sindicate, patronate, asociatii) si relaţiile cu alţi funcţionari din alte ministere, cu cei din propriul minister sau cu înalţii functionari.
- Relaţiile funcţionarilor sau birocraţilor cu clientela ministerială, cu înaltii functionari din propriul minister (dacă sunt sau nu superior ierarhici) cu colegii birocraţi din acelaşi sau din alt departament şi cu personalul subordonat.
- Relaţiile dintre funcţionarii de execuţie si relaţiile acestora cu grupurile anterior citate.
- Relaţiile birocraţilor şi ale celorlalti funcţionari cu furnizori de toate tipurile.
De la început, trebuie să remarcăm că vorbim despre o pluralitate de relaţii, fără să pretindem că am facut o enumerare cu caracter exhaustiv, ci am menţionat doar câteva ca exemplu care oferă un bun domeniu de analiza sociologică a administraţiei. Pe de altă parte, acest ansamblu de relaţii nu sunt numai de subordonare, ci si de cooperare, consultare si asistenţă reciprocă. De obicei, se vorbeşte despre relaţiile cu grupuri organizate, dar nu este imposibil să fie vorba despre persoane individuale suficient de puternice sau semnificative, desi s-au exclus din enumerarea noastră, relaţiile de ghişeu cu utilizatorul, cu cetăţeanul de rând.
Acest sistem de relaţii include ceea ce numim administraţie şi el conferă consistenţă aparatului. Tocmai din aceasta cauză, a reforma administratia înseamna a reforma întreaga societate. Este clar că nucleul acestor relaţii este dat de acele relaţii care sunt întreţinute de către membrii Guvernului. Acest sistem de relaţii este mult mai important în realitatea vieţii decât aspectele formale ale organizării şi constituie date de baza pentru a înţelege grupurile care o întreţin şi care fac sistemul sa funcţioneze.
Cu toate acestea, este necesar, în mod imperios, să se facă o diferenţiere. Diferenţierea se impune înainte de toate pentru că trebuie sa se individualizeze în cadrul acestui complex ansamblul de relaţii care au loc în mod repetat şi tipic. Trebuie să se pornească de la ipoteza conform careia aceste relaţii sunt cele care presupun o structură şi, datorită lor, se menţine cadrul puterii şi este posibilă o reglementare (şi eventual o reproducere) a fenomenelor sociale. Cu aceasta, în studiul administraţiei, se porneşte de la necesitatea de a individualiza anumite relaţii sociale în care intervin actorii administrativi.
Localizarea acestor relaţii administrative implică:
- elaborarea unor tipologii a funcţiilor care se realizează prin aceste relaţii;
- focalizarea studiului pe ceea ce pare cel mai important, pe ceea ce se petrece cu ocazia unei decizii de conformitate sau de inovare care modifică sistemul sau care este fundamental pentru înţelegerea sa. De la început, trebuie să se pornească de la faptul că se caută ansamblul de relaţii de mijloace care fac posibilă şi viabilă exercitarea puterii, iar căutarea trebuie să facă referire la factorii tipici administrativi.
Administraţia constituie, pe lângă un subiect social care menţine relaţii la toate nivelurile, un element al factorului care duce la relaţii sociale într-un sistem, un centru (sau un element al centrului) care menţine coeziunea societăţii si în care se adoptă decizii inovatoare.
Ca urmare ştiinţa administraţiei trebuie să individualizeze rolul administraţiei în acest complex de relaţii pornind de la premisa că statul este o continuare a politicii si a administraţiei.
Pentru a face acest lucru trebuie să se aibă în vedere examinarea acestor relaţii din perspectiva datelor şi a factorilor tipici administrativi, ceea ce, în cazul său, include analiza grupurilor sociale care structurează şi adopta deciziile de conformitate. Putem include si utilizarea mijloacelor necesare pentru a asigura eficacitatea acelor relaţii şi decizii, fiindu-le comun faptul că nu este strict indispensabil ca aceste mijloace să fie dominate de grupuri administrative specializate.
Cu aceasta ajungem la aparatul practic al ştiintei administrative care nu se referă numai la structurarea relaţiilor sociale şi adoptarea deciziilor de executie. Ştiinţa administraţiei trebuie să aducă în plus ştiinţei politice preocuparea pentru eficienţa statului, adică satisfacerea efectivă a cererilor sociale ceea ce este legat de cum trebuie facută administraţia. Nu este vorba numai de a ştii ce este, ci şi de ce se face la cel mai înalt nivel al administraţiei. Este vorba, de asemenea, despre a studia cum trebuie să fie efectuată administraţia pentru a îndeplini ultima necesitate imperioasă a statului, justificarea pentru rezultatele sale, sub forma de prestaţiilor pentru societate.
Din punct de vedere material, aceasta apare nu în coeziunea structurii sociale si nici în procesul de decizii de reglare, ci în reglarea însăşi şi în relaţiile întreţinute de către grupurile administrative care acţioneaza în societate. Trebuie să ne gândim, totuşi, ca aceste acţiuni materiale sunt influenţate sau condiţionate de coeziunea structurală şi de deciziile de execuţie.