Administraţia şi politica se întrepătrund, fiind foarte dificil de stabilit linia de demarcatie, adică limitele între care se poate exercita autoritatea politicului asupra administraţiei.
Politica reprezintă arta sau procesul prin care se ating scopuri colective. Din aceasta perspectivă putem afirma că orice activitate administrativă este politică. Administraţia funcţionează într-un mediu prin excelenţă politic, iar o separaţie clară a activităţilor politice de cele nepolitice este aproape imposibil de făcut.
Complexitatea crescândă a vieţii sociale moderne si, implicit, a procesului administrativ, face ca, în mod inevitabil, din ce în ce mai multe decizii, care privesc o anumită comunitate, să fie lasate în seama unor functionari, câteodată chiar de rang inferior.
Dacă, însă, avem în vedere modul de desemnare, putem spune că omul politic este ales, în timp ce funcţionarul este numit de către omul politic. Natura juridică a funcţiilor nu permite o deosebire netă. Influenţa reală a unui secretar de stat dintr-un minister si cea a unui director din cadrul aceluiaşi minister depinde mai mult de consideraţia pe care i-o acordă ministrul decât de natură juridică a funcţiilor deţinute.
Ierarhia funcţiilor corespunde unei ierarhii a deciziilor. Puterea supremă în stat este politică, indiferent de modul ei de desemnare. Ea adopta deciziile fundamentale, iar în cazul în care lasă acest lucru în seama administraţiei, tot puterea politică rămâne răspunzătoare. Procedura de vot implica responsabilitatea politicienilor în faţa celor care i-au ales, care au posibilitatea să-i schimbe în cazul în care nu sunt multumiţi de prestaţiile lor.
Deşi birocraţia nu are un rol formal, legitim în procesul de formulare a deciziilor politice, contribuţia functionarilor, în special a celor de rang înalt, la dezvoltarea diferitelor politici este considerabilă. Administraţia este subordonată puterii politice, dar puterea ei proprie este variabilă şi se exercita prin diverse mijloace:
- Cel mai important atu aflat la dispozitia functionarilor este expertiza. În cele mai multe situatii, pentru a putea ocupa o funcţie în administraţia publică, este nevoie de o pregătire de specialitate, în vreme ce politicienii nu trebuie să satisfacă niciun fel de cerinţă privind educaţia pentru a candida în alegeri.
- În plus, funcţionarii au experienţă, pe care au dobândit-o pe parcursul carierei, experienţă pe care oamenii politici nu reusesc să o acumuleze.
- Mai mult, prin activitatea de fiecare zi, funcţionarii de carieră au acces la un volum mai mare de informaţii care, uneori, sunt inaccesibile politicienilor.
- O altă cauză a sporirii influenţei birocraţilor este complexitatea crescândă a procesului administrativ. Ca urmare a acestui fenomen, tot mai multe competente sunt delegate dinspre mediul politic spre administraţia publică. În acelaşi timp această complexitate scade posibilitatile politicienilor de a ţine sub control fenomenul birocratic.
- Un alt avantaj aflat la dispoziţia administraţiei publice constă în capacitatea superioară a birocraţiei de a adopta decizii. Guy Peters afirma că în ciuda aspectelor negative care-i sunt caracteristice, cum ar fi rutina, rezistenţa la schimbare, apelul excesiv la proceduri, birocraţia, comparativ cu Guvernul sau Parlamentul reprezintă un model de promptitudine şi eficienţă.
- Un alt avantaj este dat de stabilitatea de care se bucura funcţionarii. De obicei politicile publice sunt greu de pus în aplicare într-o singură legislatură. Ca urmare, politicienilor le va fi mai greu să intervină într-un proces aflat în derulare, proces ale cărui detalii sunt, de regulă, necunoscute. În guvernarea modernă, planificarea este un mijloc de neînlocuit, dar care necesită un volum considerabil de cunostinte si informaţii, care sunt mult mai accesibile funcţionarilor decât politicienilor. În plus, odată planul adoptat, politicienii trebuie să acţioneze doar în limitele impuse de către acesta.
- Neutralitatea politică si impartialitatea necesară în administraţia publică reprezintă un alt atu, întrucât administraţia poate să invoce argumentul evitării partizanatului politic pentru a se opune initiativelor venite din mediul politic.
- O altă armă a birocraţiei este unitatea ei în opoziţie cu fragmentarea sistemului politic, care o face să-si negocieze mai bine interesele.
- În lupta sa cu puterea politică, birocraţia poate să se bazeze, de asemenea, si pe sprijinul grupurilor de presiune, mai ales atunci când puterea politică intentionează să promoveze politici de austeritate bugetară, care presupun resurse mai putine pentru institutiile publice si, implicit, pentru grupurile de presiune.
Mediul politic are o mare influenţă asupra administraţiei, deoarece ea reprezintă cel mai important dintre instrumentele de care dispune puterea politică pentru servirea societăţii si mentinerea ordinii publice. Puterea politică, la rândul său, dispune de o serie de avantaje pentru a-si exercita această influenţă:
- Pentru îndeplinirea misiunii sale, administraţia se sprijină pe puterea politică, a cărei legitimitate faţă de cetăţeni constituie sursa autorităţii sale.
- În orice situaţie conflictuală, ultimul cuvânt aparţine politicienilor care dispun de legitimitate care îşi are sursa în voinţa poporului.
- Numirea unor politicieni de cariera în fruntea administraţiei reprezintă un mijloc prin care puterea politică poate să-şi exercite controlul.
Totusi aceasta posibilitate este limitată prin lege în scopul asigurarii stabilităţii si neutralităţii.
- O altă metodă prin care se poate contracara puterea birocratică constă în apelarea la expertiza externă, reprezentată, în general, de staff-ul politicienilor, care are menirea de a oferi cunostintele si informaţiile de care acestia nu dispun.
- Un alt mijloc de control eficient este bugetul, care este aprobat de către puterea politică.
- Puterea politică are, de asemenea, posibilitatea de a interveni în structura internă a institutiilor publice, atunci când numeşte si revocă pe conducătorii acestora, când le aprobă statul de funcţii, organigrama si numărul de personal, putând să le modifice modul de organizare şi funcţionare, să le reducă dimensiunile şi activitatea sau chiar să le desfiinţeze.
- De asemenea, puterea politică poate institui anchete în cadrul institutiilor publice, poate formula întrebări şi interpelări la adresa administratiei.
- Campaniile electorale sunt alte ocazii care pot fi folosite de către politicieni pentru a emite ameninţări la adresa administraţiei, pentru a o determina să-şi modifice comportamentul în sensul dorit.
- Politicienii au, însă la îndemână şi constituirea de alianţe cu grupurile de interes.