Societatea românească se află într-un proces de schimbare în care toate elementele de ordin economic, social, politic, civic au cunoscut o nouă dinamică în încercarea de adaptare la condiţiile prezente.
Un sistem democratic este funcţional atunci când economia înregistrează reuşite şi în măsura în care se dezvoltă un spirit democratic în mentalitatea socială.
În această transformare a societăţii româneşti nu se poate face abstracţie de sistemul administraţiei publice, de necesitatea introducerii unei dimensiuni europene în acest domeniu, în conformitate cu valorile acestui spaţiu administrativ.
Administraţiile publice locale în perioada imediat următoare au ca priorităţi: ameliorarea furnizării de servicii locale de calitate, creşterea veniturilor la nivel local, sprijinirea dezvoltării capacităţii de valorificare a potenţialului local şi implementarea de măsuri pentru atragerea de investitori strategici în zona de competenţă în acest scop, administraţiile publice locale sunt considerate ca unităţi primare ale politicii locale şi ale procesului decizional.
Provocare majoră pe termen scurt şi mediu a administraţiilor publice locale este cel al creării mecanismelor care să susţină aderarea României la Uniunea Europeană, atât pentru a face faţă schimbărilor culturale, economice şi a putea gestiona fondurile europene, cât şi pentru a pune în practica politicile publice. În acest sens, se recomandă dezvoltarea capacităţii administraţiilor publice locale şi prin creşterea nivelului de pregătire a funcţionarilor publici de la nivelul instituţiilor administraţiei publice locale. Un rol important revine în acest sens reformei funcţiei publice. Crearea unui corp de funcţionari publici neutru din punct de vedere politic, profesionist şi onest va asigura premisele unei transformări reale a administraţiei publice din ţara noastră.
Pe plan mondial tendinţa ultimilor douăzeci de ani este cea a globalizării şi dezvoltării intense a sistemelor sociale. În acest nou context statele naţionale sunt puse într-o poziţie cu totul nouă, în care instituţiile şi sistemele administrative trebuie să fie flexibile pentru a se adapta acestor transformări. În noul context geopolitic administraţia publică centrală şi locală au devenit factori definitorii în competitivitatea economică a unei ţări sau regiuni economice.
Pentru România procesul de transformări din administraţia publică capătă noi dimensiuni. Astfel, acestea trebuie să răspundă noilor schimbări din economia mondială, dar în egală măsură si noilor cerinţe ale procesului de integrare în structurile Uniunii Europene. Reforma administraţiei publice implică modificări de substanţă ale componentelor sale majore, atât la nivelul administraţiei publice centrale cât şi al administraţiei publice locale şi a serviciile publice în general. Pe de altă parte, dezvoltarea democraţiei reclamă instituirea unei noi relaţii între cetăţeni şi administraţie, creşterea şi întărirea rolului autorităţilor şi reconsiderarea parteneriatului cu societatea civilă şi aleţii locali.
Adesea, discuţiile despre reforma administraţiei publice din România dau nastere unor confuzii referitoare la sensul acestei expresii. Concret, reforma înseamnă mai mult decât îmbunătăţirea capacităţii administrative. Pe scurt, răspunsul este că acestea sunt două concepte diferite despre organizarea sectorului public. Totuşi, ele sunt corelate funcţional.
Reforma administraţiei publice este un concept larg, care include toate aspectele organizării sectorului public, printre care se remarcă: “arhitectura” generală a ministerelor si agenţiilor, organizaţiile şi instituţiile de la nivel local, sistemele, structurile, procesele, motivaţiile, precum şi modul de supraveghere a acestora şi de adaptare periodică a sistemului.
Pe de o parte, administraţia se refera la modul în care este autorizată formal, ordonată si organizată coordonarea activităţilor din sectorul public, iar pe de altă parte, capacitatea administrativă care este o evaluare a functionării structurii ierarhice a personalului din serviciile publice, fiind deci doar unul dintre elementele reformei administraţiei publice.
Cu toate acestea, capacitatea administrativă este esentială pentru reformă şi pentru funcţionarea statului, dar este doar o parte a acestei viziuni complexe si, în sine, nu poate asigura rezultatele asteptate de la o administraţie modernă. De fapt, simpla creştere a capacităţii administrative poate fi un impediment în obţinerea rezultatelor, pentru că depinde parţial de modul în care este organizată şi realizată, dar şi de modul de încadrare cu personal si de atitudinea acestora referitoare la realizarea atributiilor lor.
Pentru susţinerea procesului de transformare a administraţiei publice, în acord cu cerintele procesului de reformă din acest domeniu este nevoie de un ansamblu coerent de măsuri ce trebuie întreprinse într-o perioadă bine delimitată, în domeniul funcţiei publice, care urmăreşte crearea unui corp profesionist de funcţionari publici, stabil şi neutru din punct de vedere politic, în domeniul administraţiei publice locale prin continuarea procesului de descentralizare/deconcentrare a serviciilor publice şi cel al administraţiei publice centrale prin îmbunătăţirea procesului de formulare a politicilor publice.
Pentru a combina ierarhia administrativă clasică cu managementul modern, creativ şi orientat spre rezultate într-o organizare unitară a sectorului public, trebuie să modificăm “arhitectura” generală a sistemului, diversele forme ale contractului de muncă din sectorul public, rolurile şi funcţiile agenţiilor, reproiectarea sistemelor şi proceselor decizionale interne, modurile şi nivelurile participării şi incluziunii sociale în luarea deciziilor şi implementarea politicilor, sistemele de stabilire a obiectivelor, măsurarea performanţelor, alocarea resurselor, asumarea răspunderii, supravegherea şi controlul etc. Reforma administraţiei publice include toate aspectele organizării statului şi fiecare dintre acestea trebuie verificate, testate si, dacă este necesar, ajustate, pentru a obţine cea mai potrivită combinare a structurii ierarhice şi capacităţii administrative cu eficacitatea şi eficienta managerială şi capacitatea de a obţine rezultate şi performante. Însă, problema managementului este una esentială, reprezintă un test-cheie şi acoperă toate celelalte aspecte deoarece schimbă întregul potenţial al statului şi, într-o lume competitivă, ţările trebuie să urmeze tendinţa globală cât mai repede pentru a nu ieşi din competiţie.
Pentru susţinerea unui proces consistent şi coerent de reformă, la nivelul sistemului, este necesară existenţa unei reţele stabile de promovare a schimbării alcatuită din principalii actori ai procesului.
În practică, reţeaua de reformă îşi poate demara activitatea prin a încerca să dezvolte capacităţile de management, şi să găsească soluţia pentru inserarea acestor capacităţi în ierarhiile existente ale statului. Pas cu pas, acest proces identifica tipul de probleme pe care celelalte ţări au trebuit să le rezolve şi în fiecare etapă acestea vor deveni noile preocupări ale reformei administraţiei publice. În acest fel, reforma se va dezvolta în timp, animată de nevoia combinării ierarhiei şi managementului într-un sistem unitar.
Înţelegerea tipurilor de probleme cu care s-au confruntat şi pe care le-au rezolvat celelalte ţări în acest proces va scurta ciclul de învăţare pentru România.
Utilizarea sondajului statistic în analiza caracteristicilor procesului de implementare a reformei în administraţia publică.