Potrivit Comisiei Europene „În domeniul descentralizării şi al administraţiei locale temerile care au existat şi în Raportul de Ţară de anul trecut ramân valabile. Transferul competentelor către autorităţile locale nu s-a realizat în concordanţă cu transferul resurselor.
Competenţa de a spori veniturile locale rămâne limitată, legislaţia care guvernează transferurile financiare către autorităţile locale nu este transparentă, acordând consiliilor judeţene o puternică funcţie de control în ceea ce priveşte cheltuielile consiliilor locale. Surse complementare de finanţare a investitiilor locale (în mod particular a drumurilor şi a sistemului de încălzire) sunt „fonduri speciale” acordate de administraţia publică centrală. Instituţiile responsabile cu gestionarea fondurilor publice sunt lipsite de forţă la nivel local, iar rapoartele plauzibile realizate cu privire la resursele publice care au deturnate în interesul unor anumite grupuri politice. Aceasta constituie o grijă distinctă la momentul în care ţara se pregăteşte pentru gestionarea fondurilor structurale ale UE.
Din răspunsurile celor intervievaţi, atât la nivel decizional (primari), cât şi la nivel de execuţie (modernizatori), se remarcă prezenţa corupţiei la nivelul administraţiei, ca un factor deosebit de negativ, cu influenţe directe asupra activităţilor curente şi a procesului de reformă în general.
Pentru aprecierea cauzelor acestui fenomen, pentru cele două categorii de intervievaţi, au fost luate în calcul următoarele aspecte:
- Cadrul legal - încă favorizează într-o măsură foarte mare posibilitatea apariţiei corupţiei la nivelul instituţiilor administraţiei publice locale. Această constatare recomandă urgentarea revizuirii legislaţiei actuale (Legea nr.215/1998, OUG nr.45/2003 etc.) care guvernează activităţile administraţiei publice locale şi care este în acord cu cerinţele Uniunii Europene şi ale Băncii Mondiale privind reforma administraţiei publice locale;
- Sistemul de salarizare – reprezintă factorul determinant în apariţia şi menţinerea corupţiei în sistem conform opiniei celor intervievaţi. Acest lucru este mai mult decât evident în condiţiile în care nivelul salariilor nu este în concordanţă cu responsabilităţile sectorului. În egală măsură, acest aspect este generat de lipsa unei strategii durabile privind salarizarea personalului şi dezvoltarea unui sistem unitar de salarizare care să pună în practică prevederile acesteia. Aceşti factori ar contribui decisiv la o creştere a motivării funcţionarilor publici, atragerea şi menţinerea elementelor valoroase şi reducerea discrepanţelor dintre diferite categorii din cadrul funcţiei publice şi în acelaşi timp, între sectorul public şi cel privat.
- Moralitatea funcţionarilor publici – reprezintă un aspect cu o pondere ceva mai scazută în generarea corupţiei faţă de alte categorii de factori, însă nu neglijabilă. Explicaţia acestei situaţii poate fi găsită într-o dezvoltare redusă a culturii organizaţionale şi a unei mentalităţii neconforme cerinţelor actuale ale societăţii şi care se înregistrează la nivelul unei mari mase a angajaţilor din administraţia publică. S-a constatat o pondere mult mai ridicată a acestui factor în cazul modernizatorilor în raport cu primarii. Acest rezultat poate fi explicat prin poziţia acestora în raportul cu cetăţenii (mai directă) faţă de factorul decizional.
- Presiunea din partea mediului economic – are de asemenea o pondere însemnată în generarea corupţiei, însă sesizată mai accentuat la nivelul primarilor decât la nivelul tehnic de execuţie, fapt explicat printr-o implicare mai pronunţată pe această dimensiune a nivelului decizional.
Astfel, aproape 50 % dintre respondenţi au apreciat că influenţa politicului este mare şi foarte mare în apariţia corupţiei. Explicaţiile pot fi oferite de o instabilitate pronunţată a funcţiei publice, în special de conducere, datorată ciclurilor electorale şi funcţionarea clientelismului politic, în special în distribuţia resurselor financiare la nivel local.
- Comportamentul cetăţenilor – are o influenţă moderată în comparaţie cu ceilalţi factori putând fi considerat mai mult un efect, decât o cauză a corupţiei.